1,737 matches
-
-i spuse serioasă, aproape severă: "Sărută-mă." Bănățeanul simți că mintea-i pleznește și că ordinea lumii se clatină. Efectul se producea înaintea cauzei și timpul curgea invers. Într-o clipă aruncă-n foc tabelul cel nesfârșit și care nu prevestise nimic, și se abandonă, pradă vie, celeilalte emisfere, unde contradicțiile dispar într-o lumină tandră, într-un solvent universal. O prinse stângaci de talie pe fată, cum văzuse-n filme, și încercă să-i deschidă gura cu buzele și cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Bambina, vărsa aplecîndu-se, umplând covorul cu o pastă-mbrînzită, dar sora chema imediat, fără o vorbă, femeia de serviciu, care aducea altă meduză pe farfurioară și curăța pe jos. Ca mai târziu, în infirmeria de la Voila, a cărei nebunie a fost prevestită parcă de cea din "Emilia Irza", copilul nu scăpa până când nu golea farfuria, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să stea toată noaptea la masă. Trăgîndu-le de limbă, pe neobservate, despre ciudatul lor fel de a vorbi, sora află o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu unghiuțe vinete, căruia au trebuit să-i tragă de pe cap o căiță ca bășica de porc ca să i se poată vedea ochii de lapte. Acum, pruncul de-atunci avea paisprezece ani și, ca și când niembrana de pe față i-ar fi prevestit firea întunecată și ascunsa, făcuse deja o mulțime de ticăloșii care amarau viața maicii lui și, de departe, a uitatului, încețoșatului său părinte. Neândoios, umbra tatălui său, suptă lacom de Dunăre, se întorsese în sufletul fiului. Prima ispravă a lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntorcea cu căruța prin nîrvari, un sat vecin cu Tîntîva dar mai vechi, unde oamenii vorbeau încă vechiul grai bulgăresc. Zăpada, pe-ntinderea câmpiei, părea albastră. Doi sau trei plopi desfrunziți se desprindeau, ca de cărbune, pe cerul înnorat, roșu, prevestind o nouă ninsoare. Rotunjite și strâmbe, casele păreau niște ouă adunate în jurul clostii semețe a bisericii. Prin case, mai nici o lumină, doar o izbă mai depărtată luminată ca ziua. Se gândi că o fi crâșma, dar nu era decât casa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
literă de tuș negru, carbonizînd-o cu flacăra cozii sale ca de cometă, până ce toată cartea nu mai era decât o negativitate, o întîmplare pentru orbi, o-nșiruire de cartele perforate prin care lumina pătrundea și citea, o grilă de criptografie ce prevestea trecutul și-și amintea viitorul. În centrul acestei cărți ilizibile, fluturând din cele două oglinzi, Maarten află despre cel ce o scrie, aplecat (chiar acum!) adânc deasupra ei, ca și de celălalt, adversarul, tenebrosul, văduvul, neconsolatul. Despre Victor (ah, Victor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un viol pe care chiar ea îl implorase. Nu îi plăcea cum se precipitau lucrurile. Pe de o parte, Stin părea mai aproape de a atinge stadiul Alambicului mai devreme decât orice altă clonă dinaintea lui, în timp ce ochii lui Rim nu prevesteau nimic bun. Nu știa de ce, dar presimțea că prezența spionului imperial într-un moment atât de delicat precum rodirea de Dumnezeu nu avea să aducă nimic bun. ― Nu despre toate astea voiam să vorbim, Maria. ― Și-arunci? Stin se așeză
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reușise să trimită la analize o mostră din urina Xentyei și călugării dăduseră verdictul pe loc. Era într-adevăr însărcinată. Adevărata surpriză era însă că, în loc să fie mâniat, Abatele se mulțumise să recite psalmul în care Sfântul Augustin cel Nou prevestește Armaghedonul. Tot el o liniștise și pe sora ei care ceruse eliminarea imediată a Xentyei. Nu se simțea deloc în siguranță. Nu știa cum să facă să îi spună lui Stin și, mai ales, nu știa ce să creadă. Teoretic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te-ai ferit atunci, ci mai degrabă de el. Știai prea bine că eu te-am văzut deja. Femeia îl privi în ochi. De răspunsul la întrebarea aceea depindea starea în care Rim avea să fie pe parcursul săptămânilor viitoare, care prevesteau modificări radicale în structura Abației. De felul în care avea ea să-l pregătească depindea speranța Abației de a putea ascunde mecanismul prin care funcționa Alambicul de Dumnezei și întregul proces al însămînțării. Tocmai se pregătea să-i dea un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-și dea seama dacă tovarășii lui erau sensibili la faptul că explicația aceea rezolva toate enigmele planetei și ale originii lor incerte, sau mai degrabă se bazau pe amintirile celorlalte profeții făcute de Barna. Doar el fusese cel care le prevestise că aveau să fi atacați în tabăra lor din munți și îl demascase mai apoi pe primul lor șef ca fiind agent al Vaticanului. Cât de mult ți-ai dori să afli destinul celorlalți! E limpede că există o forță
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rosti bătrânul cu glas gutural. Nu faceți și cu quinții aceeași greșeală pe care ați făcut-o cu Abația. Lăsați lucrurile vechi să fie așa cum sunt... Vorbele bătrânului aproape că îl anesteziară pe Bella. Era de notorietate că amintirea eșecului prevestit de apropiați pe care împăratul îl înregistrase în încercarea lui de a înfrînge Abația îl bântuia încă. De parcă s-ar fi căit brusc de spusele sale, N'Gai Loon începu să vorbească repede și cu glas aproape șoptit: - Știți bine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un mod minimal de supraviețuire socială. Când îi adusese aminte că împărtășește deodată două memorii, dintre care una era chiar a colonelului Johansson, o ascultase cu atenție. Și iarăși o dăduse afară. Cu timpul însă, toate semnele pe care le prevestise ea începuseră să se împlinească. Nu erau catastrofe, ci doar evenimente disparate și subtile, pe care nu le-ar fi recunoscut ca indicii ale unei prăbușiri implacabile dacă nu I-ar fi prevenit ea. Când apăruseră și primele texte care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unui asemenea câmp, interiorul corpului uman se lichefia, dând naștere de cele mai multe ori la drame incredibile, în care oamenii vedeau cum din picioare de pildă le rămân doar oasele care sfârșesc și ele prin a se sparge. Singurul lucru care prevestea atacul florilor cântătoare era un zgomot slab, emis pe tonalități grave, care părea uneori un cântec armonic pe care oamenii învățaseră de multă vreme să-l asocieze cu moartea. În secolele de luptă cu lentilele și florile cântătoare, oamenii învățaseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceea, în atacul filamentelor de foc. Îl treziseră dis-de-dimineață strigătele alarmate ale femeilor care se întorceau din livada de arbori negri. Deși nu avea prea mulți ani de experiență, Xtyn își dădu seama imediat că liniștea din vocea ly nu prevestea nimic bun. Țâșnise din chilia lui și alergase până în livadă, acolo unde se strânseseră câteva sute dintre ai lui. Cineva aruncase acolo zeci de fructe ale arborilor negri aduse de la copacii sălbatici, din podiș. Era o cantitate mult prea mare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ignore. - Tată, ajung la capătul răbdărilor. Cine sunt arătarea asta și femeile din spatele lui? Kasser se grăbi să vină cât mai aproape de cei doi, fără a-și putea lua ochii de pe chipul lui Xtyn, care căpătase o rigiditate ce nu prevestea nimic bun. - Amel, începu el... - Mă cheamă Bella. E numele pe care mi l-am luat la încoronare și nici măcar tu nu-ți poți permite să ignori asta. Te rog să-mi explici cine sunt acești oameni. - Băiatul se numește
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită a pădurilor ce îmbrăcau malul celălalt, urcând până la vârfurile munților, deasupra cărora se îngrămădeau nori de furtună. întorcându-se, îl văzu pe Odolgan cum se apropia cu repeziciune și își scotea deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă lămurit; însă Balamber se întrebă dacă nu cumva - întrucât luptase în armată și avusese, cu siguranță, contact cu mercenarii huni - bătrânul călugăr nu era în măsură să-i înțeleagă dialectul; într-adevăr, sprâncenele lui Canzianus se încruntau deja, neliniștite, prevestind un protest energic. Ei și: cu atât mai rău! — Femeile lăsați-le în pace! Pe toate! Am vorbit limpede? Luați, în schimb servitorii și câțiva oameni mai robuști ca să facă muncile din tabără și să încarce carele și duceți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după aceea, Sebastianus coborî din nou în stradă împreună cu Dubritius și Rutilius, care trebuia să-l acompanieze la Sangiban. De îndată ce se regăsi în haosul pieței aglomerate, îl văzu venind spre el pe Vitalius, cu o expresie de alarmă ce nu prevestea nimic bun. — Eminentissime... se bâlbâi, aruncând o privire nesigură către Dubritius, Etbinus, băiatul acela care era cu noi... — Da, ce e cu el? Vitalius înghiți în sec. — Păi... a dispărut. — Cum dispărut? Ce înseamnă dispărut? O fi pe-aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Stănești de Jos, văduv și fără copii, lăsându-i toată averea; casa, o moară pe apă și mai multe hectare de pământ. Pe front, rușii, cu ajutorul material primit din S.U.A., tancuri, avioane, mașini, tunuri etc. se apropiau de Nistru, prevestind ultima lor ocupație. La începutul lunii martie 1944 armata sovietică a trecut deja Nistrul, întreaga mea familie s-a refugiat în România. Într-o căruță cu coviltir cu unele lucruri de strictă necesitate, am plecat pe un drum fără întoarcere
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
a sinucis. Și, dintr-odată, am început să văd cu alți ochi casa aceea care mi se păruse atât de solidă, în pofida vechimii ei, sau poate chiar datorită acesteia. Fără să vreau m-am gândit la misterul prin care e prevestită Prăbușirea Casei Usher și am început să văd aievea cum pereții între care stau încep să se dezmembreze. Am respirat ușurată când a venit și Rodica Palade și nu mai eram singură. Oricât de primitor s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ai vrut niciodată?!”. „Nu dispera, i-a răspuns el în glumă, nu e timpul trecut.” Abia după scena aceea duioasă, ea a luat act de faptul că eram și eu acolo și mi-a aruncat un zâmbet fals, care nu prevestea nimic bun. Nu peste mult eu a trebuit să plec pentru câteva minute. Când m-am întors, el o întreba: „Măi Nina, de ce ești tu poarcă și nu spui de față cu ea ce mi-ai spus mie?!”. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
spunea Andrei Pleșu într-o emisiune de prin 2003, reluată zilele trecute pe TVR Cultural, perioada de isterie din prima jumătate a anilor ’90 a fost depășită. Pericolul care ne pândește acum îl constituie un fel de blazare care nu prevestește nimic bun. Revenind la întrebarea dumneavoastră pot spune că voi rămâne împotriva judecării literaturii în funcție de dosarul de cadre al autorului, așa cum am fost și înainte de 1989. Mi-am făcut lucrarea de licență despre filosofia lui Blaga - atunci când cărțile sale nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
jur, pe care le-a cuprins într-o formă sau alta în scrierile sale literare. Încă din anul 1941, îi apare primul volum de sapte nuvele, intitulat “Brădetul” în Editură Cugetarea, București, carte prin iscusința cu care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
meu să fi fost cel care a ales să locuiască aici. Nu întâlnisem niciodată suedezi, dar nu exista niciun motiv să-i bănuiesc de atâta prost-gust. Exista oare o doamnă Sildur? Era suedeză? În orice caz, avea niște gusturi care prevesteau execrabile relații între noi. Hotărâi să pândesc golurile cu sticlă. Cei care locuiau acolo sperau să fie observați: nici un gard nu te împiedica să vezi terenul de minigolf care le servea drept grădină. Voiau un voyeur, vor avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bucure întrucîtva de viață. [ 54] Atâta nevoie veni în acel timp peste atenieni, când oamenii mureau în oraș, iar în afară de el țara se pustiia. În mizeria aceasta, oameni mai bătrâni [î]și aduseră aminte de acel cuvânt care li se prevestise de mai înainte: " Veni-va războiul doric și ciuma în urma lui. " Se ridică ceartă între oameni că prin vorba aceea a bătrânilor nu se înțelegea ciuma (loimos), ci foametea (limos ). Însă în împrejurările de pe atunci predomni esplicarea că de ciumă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]