104,850 matches
-
registru al teluricului peren și al fluidității ca și acvatice a timpului: în casă, timpul e și acvatic și teluric, este, ca să spunem așa, trecere recuperată anamnetic, rememorată, fixată, așadar, - însă ca trecere. Al. Cistelecan comentează amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și a criteriului vegetal" (p. 173), după ce vorbise despre "timpul acvatic" și despre "vegetalul (care) nu e doar agentul acestei permutări a timpului în cicluri repetitive", ci și "cheia de acces spre durata ritualică, văzută ca ritm manifestat al
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
avangarde, acestea sfîrșesc fatalmente prin a se topi la rîndul lor în humusul literaturii. O carte inspiră o alta, devenindu-i model, sursă de motive, rezervor de topoi, punct de referință (fie și pentru o raportare polemică). Literatura funcționează după principiul tutelar al autogenezei și autotelismului. Cărțile descind din cărți, iar, în spațiul artistic, noutatea absolută rămîne doar un mit. Neexistînd creație din nimic, nu există un moment auroral. Totul, în cultură, vine în continuarea a ceva pe care se sprijină
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
este extrem de bogată în consecințe, iar o privire scurtă asupra instituirii comunismului validează o asemenea analogie. Să mai remarcăm că o situație limită, de alternare, nu este posibilă decît atunci cînd "noua lume" este una omogenă, constituită pe baza unui principiu unic de socializare, ceea ce implică tentația ei de a se afirma dacă nu ca unica posibilă (cum e lumea părinților în viziunea copiilor), cel puțin ca singura legitimă. Izomorfismul lumilor omogene face ca societatea socialistă, cu tendința de a se
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
socializare, ceea ce implică tentația ei de a se afirma dacă nu ca unica posibilă (cum e lumea părinților în viziunea copiilor), cel puțin ca singura legitimă. Izomorfismul lumilor omogene face ca societatea socialistă, cu tendința de a se structura după principiul unic al socializării politice "în lumina" ideologiei marxist-leniniste, să fie comparată adesea cu o cazarmă, un lagăr, o închisoare, iar comunismul cu o religie fără Dumnezeu. În ultimă instanță, dictatura proletariatului nu urmărește decît convertirea ideologică. Tocmai această tentație a
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
a simți al muncitorului manual. Canonul estetic istoric constituit este considerat caduc nu doar sub raportul temelor ideologice care, o dată cu revoluția, trebuie să focalizeze ca singura realitate viabilă conflictul dintre exploatați și exploatatori, ci și sub raportul sentimentelor/senzațiilor încorporate. Principiul accesibilității operelor literare privește mai mult decît accesibilitatea cognitivă: sensibilitatea. Cu cît sentimentele sînt mai nuanțate, mai "sofisticate", corespunzînd unui grad de complexitate socială ridicat, cu atît se apropie mai puțin de condițiile socializării primare și cu atît pot susține
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
ar fi avut o individualitate prea puțin marcată, confundîndu-se fie cu limbajul literar, fie cu cel juridic sau științific. De fapt, cauzele mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea neutră e simțită ca o aluzie, iar cea laudativă apare ca o parodie. în schemele citate nu intra întotdeauna nici limbajul jurnalistic: cu justificarea că are
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de procesul de reflecție, care impune o limită cvasi-autonomiei părților. Asumarea subiectivității și a demersurilor care nu duc la clarificarea temei eseului (într-un text în care nu adevărul aflat contează, ci drumul spre el), o înțelegere
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
vechea funcție a metaforei, de remotivare ontologică a limbajului. Sunt scurtcircuitări semantice ale vorbirii curente, care se încarcă astfel de vibrație metafizică. Poezia lui Nichita Stănescu e o romanță modernă, dar și un scenariu de regenerare a lumii pe un principiu hierogamic. Marin Sorescu se tot joacă de-a răzgândirea și de-a impresia proaspătă, și ajunge, în timp, la o schimbare completă de dicționar, la recodificarea tuturor cuvintelor și întâmplărilor, pe o nouă viziune despre speranță, despre suflet și despre
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
realitate pierdută, lucru pe care, de altfel, autorul îl și declară, pentru cine știe să citească, în eseul introductiv. Corinticul? Corinticul are etiologia și rostul lui, care s-ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de omologare a romanului-parabolă, a alegoriei politice, el nuanțează evoluționismul mult prea rigid al teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
studiu despre Arghezi de la începutul anilor șaptezeci ajungând la Arcă și până la primul volum al Istoriei critice. E posibil să mă înșel, dar, după părerea mea, numai în acest context conceptul ar putea fi definit în toată complexitatea lui, ca principiu activ de valorizare estetică, dar și ca secvență dintr-un proces mai amplu de recodificare a lumii. Aici e latura militantă a "temelor mici", în faptul că, prin intermediul lor, literatura cartografia, de una singură, niște puncte oarbe, zone de realitate
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de Spiritualité Ascetique et Mystique. Doctrine et Histoire”, ed. Charles Baumgartner, tome II, deuxième partie, Beauchesne, Paris, 1953, col. 1882. Norme de redactare binele prezent, chiar dacă pare cel mai mare și cel mai perfect posibil, nu va fi niciodată decât principiul unui bine superior și mai mare. Astfel se verifică cuvântul Apostolului Pavel că prin întinderea (ἐπεκτάσεως) către ceea ce este înainte, lucrurile care păreau mai înainte perfecte cad în uitare. Într-adevăr, realitatea mereu mai mare și manifestându-se ca un
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
altor simboluri mai reprezentative pentru mișcarea dorinței, precum imaginile alergătorului, aripilor sau săgeții 64. Scara care conduce la Dumnezeu nu are sfârșit, pentru că Dumnezeu poate fi văzut doar astfel încât dorința omului de a-L vedea să nu fie niciodată satisfăcută. Principiul „Nici un om nu-Mi poate vedea fața și să trăiască” (Ieș. 33, 20) nu înseamnă că Dumnezeu distruge, ci că depășește orice 63 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 876B-C. 64 Mariette Canévet, Grégoire de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
s-a învrednicit încă într-o astfel de performanță, ce ar fi ținut de domeniul firescului cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu un scriitor ce s-a bucurat de o mare popularitate, factor favorizant, în principiu, pentru satisfacerea unei curiozități integrale față de o operă relativ ușor de cuprins. Dacă nici Coșbuc nu a beneficiat până acum de o ediție critică de Opere complete, atunci ce să ne mai așteptăm la astfel de ediții, ca ideal cultural
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
selecției, agreat de regimul comunist în așa-zisa "valorificare a clasicilor", practicată cu precauție în perioada proletcultistă. E adevărat că după înființarea Editurii Minerva și crearea unui colectiv editorial profesionist s-a putut pune în aplicare, nu fără piedicile cenzurii, principiul editării integrale a unui clasic, dar de care Coșbuc nu a beneficiat. În Nota asupra ediției, însoțind primul volum, Gavril Scridon își înfățișa astfel proiectul: "Prezenta ediție își propune să cuprindă, pentru întâia oară, cea mai mare parte din opera
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
au fost, bunăoară, procedeul gradualului, tractusului, reponului, antifoniei și a celorlalte tehnologii gregoriene, procedeul trochosului, centonizării, precum și întregul cortegiu de principii componistice solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea specifice Ars Novei, tehnicile contrapunctice ale Renașterii, principiul imitativ al fugii în Baroc, al sonatei omofone mono- ori bitematice în Clasicism și Romantism, oportunitățile dodecafonice ale Expresionismului, tehnica serială, spectrală, acusmatică, electroacustică, procedeele de-formalizatoare ale aleatorismului ori de organizare ale haosului, principiile de ordonare ale modurilor cu transpoziție
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
într-o impostură, pentru că, fără poemele lor, nu i-ar păsa nimănui de soarta lor. De aici deduce că filmul și poezia sunt două arte incompatibile, singura excepție fiind Casa e neagră a lui Farrokhzad. Deși îi dau dreptate în principiu, mi-a plăcut Sylvia, cel puțin din punctul de vedere al metodologiei. În primul rând, povestea poetesei era un magnet pentru filme, dar și o capcană "a melodramei". Americanca Plath și Ted Hughes, poetul laureat al Angliei (titlu care se
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
A.M., atacant prolific" (EZ, 19.12 2002) etc. Trecerea semantică de la creație la înscrierea golurilor e relativ ușor de explicat, dar mărturisesc că mă obișnuiesc mai greu cu asimilarea pe care o presupune (operele artistice fiind produse în timp, în principiu cu mai multă greutate). "itatea" nu e însă legată doar de goluri; din alte exemple sportive - "Schumi a devenit cel mai prolific pilot de Formula 1" (netsport.ro); "este cel mai prolific tenisman roman după Ilie Năstase" (netsport.ro) - înțelegem
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care udă zidurile/ și le dă alte forme și culori/ mai mult eu singur decît alții/ așteptînd și dînd telefoane/ într-o veșnică trădare a sufletului invincibil totuși/ oprești picătura de
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
așa cum le-a prezentat în dialogul filosofic Charmion sau Despre muzică, publicat inițial în "Gândirea", în intervalul octombrie 1934-mai 1935. Dan Botta pretinde că a relevat primul în Miorița "solidaritatea sufletului românesc cu spațiul". Solidaritatea culturii cu spațiul e un principiu, o aplicație a filosofiei spengleriene, pe care Blaga o recunoaște ca atare, se revendică în mod deschis de la ea, iar Dan Botta o ignoră, ba, mai mult, o consideră o invenție a sa. Abia specificul românesc al acestei solidarități cu
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
și casse-tęte. Asta fiindcă problemele aduse în discuție nu acceptă, de cele mai multe ori, o soluție mai la îndemînă decît remiza din jocul de șah. Spațiul de manevră al fiecărei părți, supus comprimării la presiuni tot mai mari, e apărat pe principiul redutei, iar "lupta", făcută din lovituri la punct fix, încetează, într-un final, doar faute de combatants. Că lucrurile nu trebuie părăsite la jumătate din pură plictiseală, dîndu-le răgaz să degenereze, mai apoi, pe exact aceleași premise, e ceea ce "interferențele
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
liber să consimtă la parti pris-uri, cîtă vreme vorbele, puse cap la cap în articole, pot spune cu adevărat ceva despre autorul lor. Nu trebuie, însă, uitat, acel sans la liberté de blamer, il n'est point d'éloge flatteur, principiul după care s-a condus, pe la sfîrșitul anilor 1700, o revoluție liberală și pe care această carte, în bună măsură, se sprijină. O lectură mai în spiritul ei decît una lipsită de menajamente inutile, dar și de preconcepții, n-aș
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
reconstituirii unității universale care e imaginea unui Dumnezeu figurînd în aceeași măsură în abstract și în concret, abordabil pe calea abstragerii ascetice dar și pe cea dionisiacă a contactelor frenetice cu natura. Astfel încît aspirația ființei de-a coincide cu principiul se suprapune cu cea a impulsurilor sale vitale: "Vreau să mușc rădăcina reînceputului./ Vreau să fiu sînul/ din care s-a vărsat soarele./ Sau măcar un ram, o zăvorîre de mugure/ în această măruntă coajă/ A nemuririi unde pentru a
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
specificitatea devine aici ironică: preluată din uz, prelucrată de discursul publicitar, care o fixează cu un anumit nume și cu o anume topică (în forma originală: "Gogule, probleme, mă?"), ea revine în uz (chiar cu variații neînsemnate: "probleme, Gogule?"), după principiul antonpannesc "de prin lume adunate și iarăși la lume date". Exemplele de mai sus arată că succesul lingvistic al publicității are de-a face mai curînd cu gratuitatea artistică decît cu eficiența comunicării practice. Nu îndemnul la cumpărare sau consum
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]