95,170 matches
-
adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire-ndărăt eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte/ și pierdută - deodată cîntecul era cîntec/ și cîntecul peste cîntec tăcere. așteparea mută. lumea un zvon uitasem. abia îmi adusesem aminte și deja începusem iarăși să uit. împînzit, cum eram, cu blăni
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
sticluță de parfum uitată..." Obișnuit, se percepe mireasma, nu se vede camera „întunecoasă și murdară", sexualitatea aprigă a eroinelor lui plimbate printre mesteceni zvelți, argintii, nostalgici. Natalia s-ar fute și cu ochii (o și face, mereu i se aprind privirile în preajma lui Rudin!); Turgheniev ascunde cît poate, jenat, libido-ul acestei „copile", sub „umbra străvezie a frasinilor", o pune să citească Istoria cruciadelor, să-i devieze poftele prin lectură; totu-i degeaba! Suferința Nataliei după fuga lui Rudin? Aici, în
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
amănunte/ înșirînd zilnic dincolo/ de banda neagră aceleași cîrlige/ de la a la z o viață trăită între/ munți de bube și oceane de spirt...". Sau poeme scurte, care mizează pe corelativul obiectiv, pe simbol și metaforă sau aforism: "punct fix:/ privirea în privire/ mai departe/ ca o jigodie/ umană/ oglinda". Poetul e însă în poemele lungi în ipostaza sa cea mai credibilă, acolo unde lumea i se arată pînă la cîțiva metri înaintea ochilor: "dimineața cîteva picături de apă pe față
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
zilnic dincolo/ de banda neagră aceleași cîrlige/ de la a la z o viață trăită între/ munți de bube și oceane de spirt...". Sau poeme scurte, care mizează pe corelativul obiectiv, pe simbol și metaforă sau aforism: "punct fix:/ privirea în privire/ mai departe/ ca o jigodie/ umană/ oglinda". Poetul e însă în poemele lungi în ipostaza sa cea mai credibilă, acolo unde lumea i se arată pînă la cîțiva metri înaintea ochilor: "dimineața cîteva picături de apă pe față pînă/ să
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
al scriitoarei. N. Iorga După ordurile care au ieșit mai nou, sub numele de literatură, pe cîmpul de luptă, încurajate de o critică timidă sau numai confuză și de o presă fără nici o răspundere morală și fără nici o licărire sufletească, privirea doamnei Ioana Pârvulescu aruncată asupra Bucureștilor, asupra acestui oraș în care marile avînturi au îngenunchiat, iar aerul nesănătos ne înăbușă plămînii și ne aburește vederea, pare a mai înviora puțin zările întunecate în plină zi ale spiritului românesc care a
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
aceeași farfurie. În timp ce domnul Manolescu ajustează articole și croiește pagini, în timp ce Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
pentru că obtura lumină și lasă să pătrundă frigul, cufundînd casele într-o dezolare oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
fereastră din spate. Și m-am repezit afară din bucătărie. Ajunsă brusc în întunericul din camera alăturată, am bîjbîit în jur, pînă cînd am putut pipai țesătura groasă a draperiei. Dind-o infim de puțin la o parte, am strecurat o privire scrutătoare în noapte, dar n-am văzut absolut nimic. Trebuia să acționez repede. Am deschis fereastră, trăgînd cu grijă draperiile înăuntru și m-am lăsat să cad ușor pe pavajul de sub fereastră, apoi am împins obloanele la loc, sperînd că
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea întuneric pentru a fi sigură. M-am strecurat înăuntru, mergînd extrem de încet, atentă să nu fac nici un zgomot. Totul părea
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Liviu Georgescu din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat se trezește din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii ale miriapodului peste fragmente de corp și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le ia în seamă și neatins de ele. Chipul băiatului slăbănog pe care-l priveam
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
sunt în ea niste semne ciudate de impresie: copilul acela parcă avea mintea undeva pierdută în somn. Băiat de doisprezece ani, nu părea încă să se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă. Spre deosebire de ceilalți, care au o privire isteață și fețele atente, pare adormit, deși fotografia a fost făcută ziua în amiaza-mare. Asta îmi stârnește mie tot felul de amintiri. Aveam într-adevăr această stare de încetineală. Trebuia să mi se spună un lucru de mai multe ori
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar și literaturii rusului Daniil Harms, ale cărei ingrediente de sadism suav (băbuțe sărind de la etaj, sub privirile condescendente ale trecătorilor; indivizi care, după ce discută amical despre vreme, se bat pentru un calup de unt; bărbați care își calcă în picioare nevestele, fără motiv etc.) se regăsesc și la Monciu-Sudinski. În combinația de violență și poeticitate umană, ele
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității explodează în puseuri de sociopatie individuală. Este momentul de glorie al sub-umanității, în care oamenii se bucură că sînt striviți de sistem, iar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Din capodoperă în capodoperă pînă la dezastrul care le asumă pe toate. Îț voi dedica autosfîrșitul meu... - Și cine se va ocupa de-acesta?... - Nu avea grijă. Îmi voi seduce parcele! Orlov cedă cutremurat iar Moștenitorul își învălui proprietatea cu privire de adorator aflat în fața unei racle: - Ne populăm spațile cu objecte pentru a avea după ce ne ascunde. Împingem în față utilitatea scrumierei cînd, în fapt, scrumiera și fotoliul au rolul comun de-a aminti de bîrlog, piteală, scorbură sau băgat
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și înțelept, păcătos și ales". Iar într-o lume în care nici o valoare nu rămîne neatinsă, Thomas Mann știe că răspunsul stă în binele-rău sau răul-bine peste care triumfă într-un final viața, „el este un optimist cu deznădejdea în priviri, un admirator al impunătoarelor construcții, neîncrezător în trăinicia lor, un căutător al împăcării, conștient de suferințele care pavează drumul parcurs de umanitate". La capătul liniei Biblioteca Apostrof ne propune un nou volum de povestiri de Alexandru Vona, autorul interbelic ale
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
din fișa de dicționar). La capătul liniei 9, gradează obsesiv semnale rău-prevestitoare, în lumea pestriță și coborîtă a periferiei în bîlciul căreia evadează personajul principal. Lumea aceasta e populată de făpturi de Infern (cum e omul bou, de a cărui privire Veniamin nu reușește să scape). In aer se adună grele premoniții - Veniamin devine mirele unei demonice și grotești păpuși de cîrpă, în același timp rigidă, cu „chip de ceară", obiect monstruos și mireasa hărăzită - „prin corpul de cîrpă și picioarele
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Într-adev|r, a venit toamna. O simțeam mai demult, poate că în urmă cu vreo săptămînă, într-o dimineață rece, albă, sfîșietoare. Femeile au un regret grav în priviri; amînarea, pentru o clipă, în aer, a trupului, pare ușor plictisită. Și simt în mine, din ce în ce mai grea, abia ținîndu-se de inimă, o lacrimă lacomă și caldă. Aș vrea să opresc o elevă subțire, cu vacanță în toi, să-i sărut
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează. De cînd cu histerical disphonia, e o liniște desăvîrșită. "Deschizi gura și nu se întîmplă nimic", spune prietena mea Linda. Adevărul devine cu totul imaginar. El umple hăul de sub privirea mea, stă în gura mea ca un pumn de cîlți pe care nu-l pot scuipa. S-a lăsat liniștea. Aud timpul trecînd, îl simt cum îmi frige vîrful urechilor. Deschid gura și nu iese nimic. Prietena mea Linda se
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
lecție a inutilității cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor" și de rotativa guvernamentală în întunericul ignoranței. României mari, clasicul îi dedică o inscripție pe piatra tombală, rezumând o privire din care nostalgia a fost definitiv evacuată: "Lung răstimp de nedreptate organizată și dezvoltare strâmbă în toate domeniile."6 Prinsă în rețeaua de interese a capitalului internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe oameni de rând
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ale republicii. Ca un cărturar ce mă aflam, eram poftit să văd școlarii vârstnici care se așezau în rând cu copiii lor, absolvenți mai vechi ai învățământului elementar. Bărbați cu bărbi cărunte, neveste care nu mai aveau tinereță decât în priviri, se supuneau rânduielii timpului nou, deveneau cititori ai bibliotecii căminului cultural, dădeau primăverii de la Pietrile un spor de strălucire spirituală care mi-a făcut mai scumpă misiunea periodică a anotimpului." 11
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
și aspru, romanțele pîrjolite, zile și nopți întregi ar sta și-ar asculta dacă ar găsi un rostitor cu vorbe bine rînduite. Își spune el însuși Haidoș, fiindcă știe că se trage din os zeiesc, în spatele ochelarilor negri de plastic, privirea i se arcuiește în arabesc, pe cînd cu gura molfăie semințe de mac, înmuiate în mieriul de Metaxa coniac. Din cînd în cînd, la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții din lumea mică: într-una "A murit, de congestie pulmonară, / păpușa, madonă de ceară", în cealaltă moare un copilaș "cu păr blond, / cu lumină în priviri / și cu suflet de argint" sau "fata cu obrajii pali/ cu viață-n ochii umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]