2,747 matches
-
-și cere scuze va avea, în general, o viață plină de relații superficiale, fragile, false, fluctuante. Chiar dacă, la prima vedere, majoritatea dintre noi credem că scuzele ne diminuează respectul de sine, G. Chapman și J. Thomas (2008) arată că lucrurile, privite mai atent, stau exact invers: "Oamenii menționează cei doi specialiști nord-americani respectă pe cei care sunt dispuși să-și asume responsabilitatea pentru propriile eșecuri. Respectul și admirația celorlalți au drept consecință logică întărirea respectului de sine. Pe de altă parte
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de-a face cu descurajare, pierderea speranței. Între cele două momente temporale (trecut și viitor) ne simțim dezamăgiți (tristețea pricinuită de speranțele și de încrederea înșelate) și pesimiști (tristețea legată de inutilitatea eforturilor ce vor veni) (André, 2009, p. 214). Privită ca sentiment specific uman, în toată complexitatea și profunzimea ei, tristețea are mai multe funcții fundamentale (Lelord, André, 2003, pp. 131-139): a. ne învață cum să evităm situații care îi provoacă apariția. Ca și durerea, tristețea ne învață că anumite
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o versiune mai dură a realpolitik, ea nu trebuie înțeleasă în termeni neorealiști. În schimb, neoconservatorismul poate fi privit ca o reacție față de intensificarea crizei identității naționale chineze de la sfârșitul anilor 1980. Fewsmith notează că, în era post-Tiananmen, neoconservatorismul trebuie privit ca o reacție la faptul că "principala întrebare de referă nu atât la introducerea reformei, cât la cum să i se facă față" (Fewsmith, 1995, p. 635). Neoconservatorismul împărtășește orientarea conservatorismului tradițional față de menținerea coeziunii în societatea chineză. Totuși, el
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în funcție de apartenența la sectorul comercial (industrii culturale, editare, presă și media, cinema, distribuitori de discuri...) sau la sectorul public (biblioteci, muzee, monumente...). Sectorul comercial Profesioniștii care lucrează în domeniul difuzării de bunuri culturale s-au interesat foarte devreme de publicuri, privite ca piață. Reprezentarea lor este profund marcată de această perspectivă: ei le invocă în termeni de marketing, vorbesc de "frecventare", de "impact", de "audiență", de "numărul de cititori", de "consum" sau de "clienți" (și ignoră termenul "serviciu"). Tehnica sondajului Aceasta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
consum care va susține o sociabilitate puternică: printr-o "cultură de stradă", frecventarea cafenelelor, în detrimentul investițiilor pentru locuință, pe care le asimilează unei izolări în sfera privată; prin importanța cheltuielilor destinate consumului alimentar, pentru a favoriza efectele sociale ale meselor, privite ca ocazii de a discuta, de a se anima, de a fi împreună. Numeroși sociologi contemporani s-au angajat de atunci în cercetări aprofundate asupra sociabilității (Paradeise, Héran, Forsé, Lemel), constatând că sociabilitatea depinde efectiv de statutul social, măsurat prin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de interpreți populează lumile culturii în zona spectacolelor vii, evident, dar și în cea a intermediarilor de toate felurile. Toate au ambiția de a da sens bunurilor culturale. • Interpreții din spectacolele vii Virtuozii de notorietate internațională se consideră (sau sunt priviți) drept creatori în toată puterea cuvântului și trăiesc din "semnătura" lor; cariera lor, ca și cea a sportivilor de nivel înalt, se dezvoltă pe baza excepției, adesea eliberată de constrângerile naționale obișnuite (Glenn Gould). Actorii interpretează texte clasice, recitesc și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este vorba până la urmă decât de crearea unei diversiuni menite să ne ascundă pateticul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și nu destrămarea mea. De aceea ies din timpul acesta fericit și fără regrete. A fost un timp plin. Nu l-am ratat. Pe acest model "clepsidric" și "urcător-coborîtor" poate fi privită în chip exterior viața fiecăruia dintre noi. Și privite așa, toate viețile sânt la fel: intrăm în viață, "mușcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat, ne așezăm apoi temeinic la acest ospăț cu timpul, începem să înghițim zilele și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori, absorbit fiind de o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
corupă și mai mult? La ce-și votează ei oare fonduri de dispozițiune? Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus. Și cu toate acestea, ăst ridicol e trist în sine; ceea ce dovedește că definițiunea filozofului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a cărei lege nu admite nemurirea sufletului și este deci inferioară celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei zic, unde se pare că ochii sunt ațintiți la câștig material, vedem răsărind o idee mai înaltă. Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca cel românesc, devine simplă. Nu veleitățile unei vieți de stat mai mult sau mai puțin precare, nu deșertăciunea zgomotului în istorie este lucrul pe care-l voim. Oamenii de care se vorbește mai puțin și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rele. [15 decembrie 1876] TURCIA ["DELEGAȚII PUTERILOR GARANTE... Delegații puterilor garante au decis, după încheiarea conferențelor preliminare, de-a da concluziilor lor o formă care să poată fi admisă de toți. Numirea lui Midhat Pașa de vizir e de unii privită bine și se crede că va grăbi răsipirea deficultăților, alții o privesc din contra ca o provocare făcută Rusiei. Unele depeșe susțin că Poarta va refuza primirea hotărârilor conferenței și va prefera să fie bătută de ruși decât să fie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca închisă. Generalul Ignatief vorbi în același senz, declară că propunerile Porții sunt inacceptabile, accentuă responsabilitatea ce cade asupra Porții și esprimă speranța că Turcia nu va întreprinde nimic contra Serbiei sau a Muntenegrului, căci o asemenea eventualitate ar trebui privită ca o provocare de război. După aceste declarări, conferința se dizolvă, pentru că lucrările ei erau terminate. Protocolul de închidere a conferinței s-au închieat duminica în 9 ian. în ospelul ambasadei austriace, subsemnat fiind de toți delegații, și de cei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țară. [14 ianuarie 1877] ["PROTOCOLUL FINAL AL CONFERENȚEI... "] Protocolul final al conferenței s-au încheiat și s-au iscălit, membrii ei au plecat fiecare încotro îl chema casa, Întâi Salisbury, după el Ignatief ș. a. m. d. Întrebarea este cum trebuie privit acest fiasco al conferinței, această solidaritate aparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esență? O parte a opiniei publice susține că succesul este al Rusiei. Acuzată de Europa întreagă că voiește cuceriri și că interesul pentru creștini e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
urmat. Fenomenul poate fi dovedit și cu documente din alte sate. Pe un Oardă îl aflăm cumpărător de moșie la Umbrărești abia în prima parte a secolului al XIX-lea. În consecință, existența reală a bătrânilor, ca persoane fizice, trebuie privită și analizată de la caz la caz, deoarece nu putem exclude cu totul posibilitatea viețuirii reale a multor bătrâni ai satelor noastre, menționați în documente și păstrați în memoria locuitorilor. Unele nepotriviri patronimice la urmași de bătrâni pot fi explicate prin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cele mai mișto muieruști din tot cartierul. Iar într-un viitor apropiat o să trebuiască să facem două nunți îmbelșugate. (O trage pe Bianca în brațele lui și o pipăie la sâni) Hai, vino în grija mea părintească și lasă-ți privit trupul filialo-uman! BIANCA: (râde) Te cam uiți cu degetele, care nu prea pot să aibă ochi. DOMNUL KOVACIC: Cu mamelele astea de scrofiță, de-ți lasă gura apă, îi tragi pe toți bărbații în groapa cea dulcică. BIANCA: Nu-i
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu comuniștii, împotriva comuniștilor. Așa cum vom vedea în capitolul 7, politica lui Kissinger nu era totuși scutită de ambiguitățile proiectului îngrădirii conceput de Kennan. 5. Momentul de cotitură al crizei rachetelor din Cuba: managementul crizei și extinderea agendei de cercetare Privită retrospectiv, criza rachetelor din Cuba poate fi considerată acum ca un moment de cotitură atît pentru relațiile Est-Vest, cît și pentru definiția realistă a disciplinei relațiilor internaționale. Criza a fost resimțită de ambele superputeri ca punctul culminant al războiului rece
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nostalgia față de o disciplină mai puțin teoretică. Întoarcerea la presupusa epocă de aur nu mai e posibilă. În Vechiul Testament, Adam și Eva au trăit o rușine subită pentru goliciunea lor după ce au căzut din paradis. Realismul este de ceva vreme privit ca dezgolit. El nu-și mai poate recăpăta inocența originară. Un empirism al "prezentării istoriei așa cum a fost" nu mai poate pretinde un consens tacit din partea comunității politice și academice. Prin urmare, ea trebuie să-și susțină virtuțile cu argumente
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politice erau asociate acestei mișcări și nu aveau nimic în comun cu ideea de descentralizare. Printre ele se aflau politicianul francez Raymond Poincaré, care mai târziu a devenit prim-ministru și apoi președinte, și liderul socialist Léon Blum, amândoi fiind priviți ca niște iacobini tradiționaliști. Dar această mișcare era politică în sensul că ea căuta o reformă pentru organizarea teritorială a Franței, nu neapărat prin revenirea la vechile provincii, ci prin crearea unui nivel mai vast decât departamentele. După Charles-Brun, criteriul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mobilitate individuală în care rezidenții își pot alege să locuiască în autoritatea locală care se potrivește cel mai bine preferințelor lor obișnuite, în timp ce a doua, se referă la libertatea organizațională de a proiecta forme instituționale și preferințe politice pentru comunitate, privită ca un întreg. 54 Pentru o analiză mai detaliată a acestor probleme, vezi J. Loughlin and S. Martin, International Lessons on Balance of Funding Issues: initial paper, Raport pregătit pentru Raynsford Balance of Funding Review Group, Noiembrie 2003. 55 J.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sunt mai degrabă tolerate în sfera politicii. Acestora nu li se interzice direct, explicit accesul în anumite sectoare ale politicii, bineînțeles, cu condiția ca sectoarele respective să se bucure de un prestigiu mai scăzut. Una dintre persoanele intervievate afirmă: Suntem privite foarte bine, suntem susținute de către președintele nostru, chiar dânsul ne stimulează. De exemplu, de Paști am strâns bani, am împărțit pachete persoanelor bătrâne, iar dânsul ne-a ajutat și cu bani, ne-a pus mașini la dispoziție, deci dânsul e
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
capital. Marjele lor sunt adesea grevate în prețul de cesiune. O parte din investițiile pe care ele le-ar putea realiza pot fi mutate în alte filiale, iar în cazul în care plusvaloarea este realizată, aceasta este în mod sistematic privită doar la nivelul grupului. Doar existența intereselor minoritare sau o puternică cultură delegativă a filialelor prezervă identitatea lor, permițând astfel a le conserva un sens specific. 3.2. Analiza performanțelor financiare Creșterea este în mod curent definită la nivelul unei
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică funcție era să inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
The Canterbury Tales: A Literary Pilgrimage, Twayne Publishers, 1987, pp. 53 100, passim. 77 „Femeile sunt devalorizate prin gen și prin sexualitatea pe care o dețin.” Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 37 conduce și se dorește superior. Femeia era mereu privită ca fiind imperfectă, o forță pasivă, pe când principiul masculin reprezintă forța activă, însă această concepție vetustă este răsturnată de scrierile celor două mari spirite prerenascentiste, Boccaccio și Chaucer, pe care ne propunem să le dezbatem, chiar dacă unele ecouri misogine nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
art. cit., p. 149. 496 Philip S. Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire, acest gen de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]