11,078 matches
-
Marina Constantinescu Nu întotdeauna îți vine să pleci, să dai curs unei invitații profesionale, fie și importantă. Treburile zilnice, obligațiile de rutină, angrenajul unui sitem în care ești prins ca un prizonier îți mută gîndurile, găsește scuze în locul tău, doar-doar vei rămîne pe poziție. Nu întotdeauna intuiești că în spatele unei invitații poți găsi mai mult. Poți găsi o lume, universuri, prietenii, orașe, emoții. Nu mi-am dat seama că Premiul Europa pentru
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
cumplită de obiecte care nu se mai încălzeau decît pe ele însele, ca să nu degere, din Alimentare nu mai puteai cumpăra decît galantarele, iar dacă ridicai vocea, se făcea gol în jurul tău. Unii te credeau provocator, alții, cei mai mulți, se simțeau prizonieri de bună voie ai sistemului. Tot atunci, soții și tații femeilor care au murit din cauza avorturilor făcute în condiții bestiale nu îndrăzneau nici să jelească, de frica să nu fie luați la cercetări pentru complicitate cu moartea care călcase legea
Băsescu față cu moștenirea odioasă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10935_a_12260]
-
cei ce trăim în țarcul comunist, știind că ceas de ceas partidul gîndește pentru noi și face totul pentru Liniștea Noastră". Ceea ce s-a dorit a fi un act de diversiune s-a dovedit a fi doar o reacție a ,prizonierului robotizat", captiv aproape o jumătate de veac. Cu atît mai anevoios s-a arătat drumul reîntoarcerii la normalitate cu cît revolta populară, fierberea ei sublim spontană au fost deturnate de către un grup de profitori, emanați de facto nu din revoluție
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
clare referințele reale (câmpia, vecinătatea Dunării, oamenii, comerțul cu lână, piei, alifii și marmură), dar efectuează, ca orice mare artist, o mutație estetică în transpunerea lumii. În narațiune, determinările spațiale și temporale stricte sunt șterse, iar scriitorul își lasă cititorul prizonier al ambiguităților. Indeterminările facilitează instalarea în ireal. A doua sursă a impresiei de fantastic este ceremonialul misterios al comunicării, care pare că întotdeauna ascunde ceva. Numele personajelor, mai mult porecle (Milionarul, Iapa-Roșie, Topometristul, Havaet BorLat, Fibula Serafis, Femeia-paracliser etc.) și
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
lăsare baltă nejustificată a firului narativ nu se întâmplă pe fondul Ťei doi, de mână, plimbându-se pe un câmp în direcția asfințituluiť - context în care te-ai prinde ce se întâmplă - ci pe fondul Ťneamțul a dezertat dându-se prizonier la francezi ca să rămână împreună cu danezať, deci într-o situație de maximă confuzie. Dar asta e nimica toată pe lângă hiba principală a filmului, adică unica problemă pe care te-ai fi așteptat ca scenariul s-o rezolve. Că soldații de
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
seama că numai pe Valea Putnei (pe firul apei) ar fi o posibilitate de trecere dincolo - „la frați” - și astfel i-a răsărit ideea că pe aici s-ar putea strecura, spre frontul românesc, ostași evadați din lagărele germane de prizonieri, pe care îi întâlnea uneori prin munți. Pentru această acțiune foarte riscantă, Chilian și-a alcătuit o ceată de oameni de nădejde, vrânceni și buzoieni: ștefanache Săcăluș, Dumitrache Pantazică și Toma Cristea - legăturile cele mai apropiate; Nicolae Cojocaru din Bisoca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
legăturile cele mai apropiate; Nicolae Cojocaru din Bisoca, ciobanul Ion Moldoveanu din Berca, învățătorul Nicolae Deșliu din Mănești; Constantin Albu (fost primar) Ioan Baraboi, Cârstea N. Brebeanu și Dumitru Ghica Moise - toți din Lopătari-Buzău, călăuze, în casele cărora erau ascunși prizonierii fugari, în așteptarea momentului de trecere. Alături de bărbați s-au aflat, la fel de curajoase, femeile: Clemența, soția lui Chilian - și bravele țărănci Sârbescu, Drăgan și Teodora Enăchescu, care-i îngrijeau pe cei bolnavi, oferindu-le îmbrăcăminte și hrană de drum. învingând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din Arad - din care citez: „Oprind ofensiva fascistă în defileul Mureșului, Detașamentul Păuliș a făcut dovada unui devotament exemplar. în luptele purtate aici au căzut la datorie 376 militari români. Ei au cauzat inamicului pierderi cifrate la 919 morți, 387 prizonieri și 21 tancuri distruse. Au înscris astfel una din cele mai strălucite pagini în istoria armatei române”. în Ordinul de Zi nr. 15, din 14 noiembrie 1944, se spune: „școala de subofițeri de rezervă de infanterie Radna, comandată de lt. col
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încercarea disperată de a-l apăra, cad elevii Dumitru Mechenici și Lera Slobodan. Seara însă dușmanul este din nou nevoit să se retragă, lăsând pe câmpul de luptă, într-o singură zi - acest 15 septembrie - 267 de morți, 242 de prizonieri, 17 tancuri, 10 tunuri antitanc, o mare cantitate de muniții. Asemănător a decurs fiecare zi de încleștare din „săptămâna roșie” a Detașamentului Păuliș, soldată cu o răsunătoare victorie. Am refăcut această secvență de luptă cu ajutorul fostului elev pușcașgrenadier Galea Pavel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pofta de zbenguială a viețuitoarei, bazin în formă de opt și podit cu ceramică verzuie spre a da optima culoare micilor valuri electric create, dar a nu tulbura limpezimea de cristal grație căreia va putea fi urmărit în fiecare clipă prizonierul, acesta se va simți măgulit, cu atât mai mulțumit de noul său statut cu cât va fi nutrit cu hrana-i preferată. S-au făcut din timp studii în această direcție, pe variate paliere, întru eliminarea oricărui risc, fie că
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
iar opera sa, printr-o omologie firească, este ea însăși un labirint - oglindă a labirintului lumii. Conștiința poetică se zbate între aceste două ,realități". Soluția pentru a le îndura mai bine este multiplicarea eului. Pentru mine, plăcerea e să fiu prizonierul labirintului Arghezi, nu să evadez, nu să ies, urgent și nevătămat, din acest labirint. Arghezi umilește fertil, provocator, critica, așa cum făcuse legendarul rege Minos al Cretei cu Dedal, constructorul labirintului. Criticul, constructorul labirintului Arghezi, nu poate evada, închis aici de
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă ar fi numai atât, ar fi prea puțin. E un Proteu închis într-un dublu labirint: labirintul lumii și labirintul artei. Când scapă de unul, e prizonierul celuilalt. De altfel, aceasta e și soluția de existență a acestui Proteu dedalic: evadarea din labirintul lumii în labirintul artei. Libertatea lui de mișcare e mai mare în labirintul secund decât în labirintul prim. Salvarea din labirintul lumii e labirintul
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
Sorin Lavric E greu de spus cîți ani a muncit Florin Țurcanu ca să adune materialul documentar de care a avut nevoie pentru scrierea cărții Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Și chiar dacă bănuiești cît efort se ascunde în spatele celor aproape 700 de pagini de cercetare biografică și exegetică, impresia stăruitoare cu care rămîi după citirea lor este cea a vizionării unui documentar foarte bine făcut. Cu alte cuvinte, muntele
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
și exegetică, impresia stăruitoare cu care rămîi după citirea lor este cea a vizionării unui documentar foarte bine făcut. Cu alte cuvinte, muntele de informație de care autorul a făcut uz în paginile tezei sale de doctorat - căci Mircea Eliade. Prizonierul istoriei este teza de doctorat pe care Florin Țurcanu, scriind-o în franceză, a publicat-o în Franța în 2003 - acest munte de informație este atît de bine difuzat în volumul cărții, încît cititorul trăiește cu senzația că asistă la
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
în 2003 - acest munte de informație este atît de bine difuzat în volumul cărții, încît cititorul trăiește cu senzația că asistă la un film alert, pe a cărui peliculă se derulează viața și opera unui singur personaj principal. Mircea Eliade. Prizonierul istoriei e genul de carte grea pe care o citești ușor, și asta pentru că discursul viu, al cărui ritm este dat de alternarea citatelor cu comentarii adiacente, topește informația istorică într-un text a cărui lectură este una cu adevărat
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
iar Florin Țurcanu, echivalînd legionarismul cu fascismul, încurajează fără voia lui o asemenea optică. Citatele de pe coperta a IV-a a cărții sînt grăitoare în această privință. Această obiecție de fond nu privește informația și documentația din cartea Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Sub acest unghi, din acribia lui Florin Țurcanu s-a născut o lucrare despre care poți spune fără teamă că este o lucrare de referință. Cu alte cuvinte, după apariția ei, va trebui să treacă o vreme pînă cînd
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
stăruit mai mult în indicarea detaliilor biografice pe care le avea la îndemînă în privința lui Noica, și asta pentru că informația pe care o pune în pagină este prețioasă și uneori unică, ca de pildă atunci cînd vorbește de lagărele de prizonieri în care Noica îndeplinea rolul de translator - lagărul de prizonieri americani de la Timiș (iunie-august 1944) și lagărul de prizonieri germani de la Craiova (septembrie-decembrie 1944) - sau atunci cînd precizează că, prima soție a lui Noica, Wendy Muston, deși se despărțise legal
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
avea la îndemînă în privința lui Noica, și asta pentru că informația pe care o pune în pagină este prețioasă și uneori unică, ca de pildă atunci cînd vorbește de lagărele de prizonieri în care Noica îndeplinea rolul de translator - lagărul de prizonieri americani de la Timiș (iunie-august 1944) și lagărul de prizonieri germani de la Craiova (septembrie-decembrie 1944) - sau atunci cînd precizează că, prima soție a lui Noica, Wendy Muston, deși se despărțise legal de filozof în 1947, nu putuse să părăsească țara decît
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
informația pe care o pune în pagină este prețioasă și uneori unică, ca de pildă atunci cînd vorbește de lagărele de prizonieri în care Noica îndeplinea rolul de translator - lagărul de prizonieri americani de la Timiș (iunie-august 1944) și lagărul de prizonieri germani de la Craiova (septembrie-decembrie 1944) - sau atunci cînd precizează că, prima soție a lui Noica, Wendy Muston, deși se despărțise legal de filozof în 1947, nu putuse să părăsească țara decît în 1955. Dar nu atît puținătatea biografiei atrage aici
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
cînd cei vizați erau nevoiți a-și renega întreg trecutul, ființa însăși, blasfemiind valorile ei supreme, precum Dumnezeu, familia, prietenii, într-un soi de delir de autoflagelare. Evident, supliciul de un asemenea tip friza patologicul, pregătind etapa finală a decăderii prizonierului în condiția de torționar. Omul nu mai era om, ci o cîrpă cu care torționarul își ștergea mîinile pline de sînge. Inventarul torturilor ni se înfățișează edificator precum un catalog al celui mai abominabil sistem de tortură conceput vreodată: "îmi
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
În straiță, făcea patru drumuri pe zi, Între Feleac și Cluj, Însumând aproape 25 de km”. Ștefan Micle a fost unul din tribunii lui Avram Iancu, conducând taberele de la Someșeni pentru eliberarea Clujului, unde a și fost rănit și luat prizonier de către armatele Austro-Ungare. Această manifestare se petrecea tot În anul 1979, la 100 ani de la moartea lui Ștefan Micle. În anul 1988, moartea nemiloasă ni-l răpește pe marele profesor Augustin Z. N. Pop, chiar la 1 aprilie, ca o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sentimentale (1967) sau în nuvelele din Noaptea inocenților (1970), nici în micile romane Reîntoarcerea posibilă (1966) și Dejunul pe iarbă (1968). Conjuncția dintre procedeele onirismului estetic și sugestiile noului roman francez creează un mic eveniment în romanul Lunga călătorie a prizonierului (1971), tradus și publicat în franceză (1976) și în olandeză (1981). Este momentul (după 1971) în care scriitorul își schimbă stilul, renunță la experiment și mimetism. Descoperă plăcerea povestirii tradiționale, își constituie o provincie imaginară proprie, de margine a imperiului
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
există manuscrise (distruse de autor sau pierdute), operațiunea nu a fost foarte dificilă. Dar sunt de reținut și de studiat mulțimea variantelor, diferențele din volume față de versiunile publicate în presă. Editoarea face o mențiune specială pentru microromanul Lunga călătorie a prizonierului, deposedat în volum de simbolistica lui religioasă. Reținem, de asemenea, ca foarte utile, addenda cu scenariile de film, selecția de repere critice din final și bibliografia. Dicționarul de personaje, un simplu fișier de nume acum, ar trebui dezvoltat. Un al
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
creierul unui bătrân general, ale generalului omenirii, se prefăceau în piatră. Singura lui limită, singura limită a istoriei în dezvoltare era metamorfoza generalisimului din carne în calcar. Eram ridicoli, eram sublimi, suspină doctorul. Eram conștient de contradicția căreia îi căzusem prizonier, mai spuse. Grație ei, reușeam să păstrez puțină libertate... aproape fizic, cu ochii minții, vedeam conștiința mea împărțită în cămări, ca încăperile în care un nou Barbă-Albastră și-ar fi închis nevestele. Fiecare dintre aceste camere ascundea câte o experiență
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
noaptea de 2 martie 1992, unitățile paramilitare secioniste, ajutate de unitățile militare regulate ale Armatei a 14-a, au atacat Secția de poliție Dubăsari, omorând și rănind mai mulți coloboratori, restul coloboratorilor transportându-i la Tiraspol, unde i-au făcut prizonieri, acaparândule arsenalul de arme și muniție... Restul a mers că după un scenariu trist... Ați fost deținut politic al regimului de la Tiraspol timp de 9 ani de zile; N-am să uit acea imagine șocantă, a grupului „Ilașcu”, ce erați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]