1,870 matches
-
atmosferă de isterie belicoasă apăsa asupra orașului, iar anunțul privind arbitrajul păru să dezamăgească o mulțime care nu visa decît noi răni și dureri. Danev, pe care adversarii îl numeau ironic "Napoleonul bulgarilor", succeda bătrînului Gheșov. Aceasta însemna mai degrabă proclamarea unei încordări decît a unei destinderi. O capcană care la vremea respectivă părea de neînchipuit (lumea încă nu era blazată de ororile războaielor dintre 1914-1918 și 1939-1945) a fost pregătită și pusă în aplicare, spre marea dezonoare a armatei bulgare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
adică critica scriitorilor. Ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul dlui Maiorescu - ultimul reprezentant al școalei critice moldovenești - În contra neologismelor, scris în 1881, care, dacă nu ni se ia în nume de rău acest pedantism, e data când, cu proclamarea regatului, România modernă era creată. Ceea ce a scris după aceea dl Maiorescu e critică literară. Activitatea critică a lui dl Maiorescu se împarte în două perioade bine distinse. Prima perioadă de critică a culturii, a introducerii și asimilării culturii europene
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a pâinii dospite în răsărit etc.)”; d) supărarea Papei Nicolae față de consacrarea laicului Fotie la rangul de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului”. În general, cauza ar consta în consacrarea unor laici în funcții ecleziale; e) proclamarea de către Papă, în secolul al VI-lea, a „supremației Bisericii asupra puterii temporale”; f) ratificarea încoronării de către Papă a lui carol cel Mare în anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului bizantin”; g) tema legată de filioque. „Prima
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
până la sfârșitul anului 1884; considerente de spațiu, dar, în același timp, și intenția de a încheia acest volum cu relatarea unor momente de răscruce din istoria țării noastre ne-au determinat să oprim expunerea odată cu menționarea evenimentelor anului 1877, anul proclamării indepen denței de stat a României, când o nouă perioadă istorică începe în viața social-politică și economică a patriei noastre. Vom căuta, în funcție și de spațiul pe care ni-l va pune la dispo ziție, în continuare, editura, precum și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu următoarele precizări: banchetul fusese organizat de consulul general al Germaniei la București, Joseph Maria von Radowitz, la 10/22 martie 1871 (și nu la 11 martie) pentru a sărbători ziua de naștere a împăratului Germaniei, Wilhelm I (și, totodată, proclamarea Imperiului federal german, la 18 ianuarie 1871, la Versailles, ca urmare a victoriei Prusiei împotriva Franței). La ora 8 seara, grupuri de tineri au început să bombardeze sala Slătineanu cu pietre, strigând „Trăiască republica“ în timp ce se trăgeau clopotele bisericii Sărindar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Lucrări Publice. Când a izbucnit revoluția din Ploiești, Pogor și Triandafil ieșise din guvern, iar la Justiție se afla Alexandru Lahovary.18 Revoluția din Ploiești a fost - dacă o examinăm acum - o simplă copilărie ca execuție; dar răsturnarea dinastiei și proclamarea republicii arătau că în țară este un curent împotriva domnitorului. În fruntea revoluției găsim pe Alexandru Candiano-Popescu, fost căpitan de artilerie, unul dintre ofițerii cari au participat la detronarea lui Cuza. Demisionând din armată, s a dus în Franța unde
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
domniei lui Alexandru Ghica Vodă; tot aici și-a avut sediul, în 1848, guvernul revoluționar provizoriu; începând din 1859 ele au devenit reședința oficială a lui Alexandru Ioan Cuza, apoi, din 1866, a principelui Carol și a urmașilor săi; după proclamarea regatului, Palatului Regal i s-au adăugat în 1882-1885 partea centrală și aripa din dreapta, legate printr-o sală circulară de aripa veche, din stânga. Construcția actuală a palatului, datează din anii 1930- 1937. deschisă strada care desparte Palatul de Hotel Imperial
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
răscoalei și principatul autonom Muntenegru, mișcarea revoluționară fiind sprijinită efectiv de Serbia. Tot în august, la București - oraș în care își găsiseră un generos adăpost mulți patrioți bulgari -, Comitetul central revoluționar bulgar din care făcea parte și Hristo Botev hotărăște proclamarea peste Dunăre a răscoalei generale, dar aceasta, slab organizată, izbucnește numai la Stara Zagora, lângă Plovdiv, la 16/28 septembrie, fiind repede înăbușită de forțele Clasele dominante au, ca orice organism, boalele lor specifice. Clasele stăpânitoare suferă de boala rivalităților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de 140 de voturi din 181 (ROM., an. XIX, 12 iunie 1875, p. 518). 81. Frédéric Damé (1849-1907), ziarist francez, prieten cu Lautréamont, stabilit prin 1872 la București, era secretar de redacție la Românul. În 1870, după prăbușirea imperiului și proclamarea celei de a III-a Republici franceze fusese, se pare, secretar al primarului Parisului (v. Al. Paleologu, Frédéric Damé, critic dramatic, Studii și cercetări de istoria artei. Seria teatru, muzică, cinematografie, vol. 14, nr. 1, 1967, pp. 13-23). Damé a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deloc simpatia lor pentru turci și arată Rusiei o mare dușmănie“ (Memoriile, vol. IX, p. 67). Maghiarii nu puteau uita intervenția trupelor țariste, în 1849, când au înăbușit în sânge revoluția ungară. 109. În broșura, apărută în 1877, imediat după proclamarea independenței României, Dumitru Brătianu se pronunța împotriva cooperării cu armata țaristă peste Dunăre („în Turcia“), susținând - și în această privință avea dreptate - că, de regulă, o mare putere nu-și respectă tratatele încheiate cu un stat mai mic („Cât de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Principatele Unite, care fac parte integrantă din Imperiul Otoman, nu sunt atinse de Constituțiune“ (Stoean; Pană, Independența, p. 45). Această precizare a satisfăcut numai în parte guvernul român. anul 1877 [Evreii din România. Agitația politică. Diverse. Intrarea rușilor în țară. Proclamarea Independenței. România în război. Bucureștii pe vremea rușilor. Căderea Plevnei. Două crime celebre.] [evreii din românia] La începutul anului 1877 presa străină începe iarăși să scrie în contra persecuțiilor îndurate de evrei în România.1 Fiindcă „Alianța israelită“ știa că un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
speră că puterile garante vor aviza a face să se respecte drepturile națiunii române. Vă autorizez a lăsa copie de pe această protestare atât în mâinile Ex. sale Safvet-pașa cât și reprezentanților puterilor garante. Ministru, N. lonescu“5 Aceasta era prefața proclamării independenței României care a fost făcută peste puține luni. Ziarul Messager de Vienne publică în timpul acesta că Poarta a cedat protestării României, și adaugă: „Aceasta nu e cu totul independența absolută a României, dar e preludiul ei. Răbdare. Totul vine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noastră este ca, cu orice preț, cu orice sacrificii, să ferim ca România să devie teatrul rezbelului“ (MOF., nr. 84, 14/26 aprilie 1877, pp. 2487-2488). 34. Violarea de către turci a teritoriului României a fost însă reală, în perioada premergătoare proclamării independenței noastre naționale; la 21 aprilie/3 mai 1877 au fost bombardate orașele Brăila și Reni, iar la 26 aprilie/8 mai, Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărași etc.; în toată această perioadă bande de cerchezi și bașbuzuci au trecut Dunărea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
până la ultimul loc. După o discuțiune caldă, cu care prilej au rostit mari dis cursuri Mihail Kogălniceanu și Ion Brălianu 48, Camera a votat cu 58 voturi contra 29 următoarea Moțiune care însemna, de fapt - dacă nu și în formă - proclamarea independenței României.49 346 bucureștii de altădată românești. În acest sens, C.A. Rosetti l-a vizitat pe principele Carol la 25 aprilie/7 mai 1877 stăruind - după mărturisirile acestuia - „pentru proclamarea Independenței“ (Memoriile, vol. IX, p. 72). Două zile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însemna, de fapt - dacă nu și în formă - proclamarea independenței României.49 346 bucureștii de altădată românești. În acest sens, C.A. Rosetti l-a vizitat pe principele Carol la 25 aprilie/7 mai 1877 stăruind - după mărturisirile acestuia - „pentru proclamarea Independenței“ (Memoriile, vol. IX, p. 72). Două zile mai târziu au avut loc „întruniri intime“ ale liberalilor în care s-a discutat aceeași problemă, iar la 28 aprilie/10 mai 1877 parlamentarii liberali-radicali au hotărât discutarea chestiunii independenței țării în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Carol, care, alături de I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu este unul din marii artizani ai Independenței noastre dobândite în 1877. 48. Nu numai I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu (acesta din urmă era pentru moment partizanul unei atitudini mai prudente în problema proclamării Independenței, vrând să sondeze și atitudinea puterilor europene în legătură cu această chestiune vitală pentru viitorul statului român și care putea fi pusă în primejdie prin acțiuni pripite) ci și A. Candiano-Popescu („... În fața insultelor ce ni s-au aruncat în scris prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
generalul Küdener, aflat atunci la Slatina (v. telegrama șefului marelui stat major al armatei imperiale, generalul Nepokoicinski, adresată din Ploiești lui Alexandru Plagino în Documente privind istoria României, Războiul pentru Independență, vol. III, Ed. Academiei, Bucu rești, 1953, doc. 1). proclamarea independenței La 29 aprilie Camera și la 30 aprilie Senatul votează o Moțiune prin care România declara că Turcia rupsese vechile legături ce o unea de România. La 9 mai independența este proclamată și în acte. La 9 mai, în urma
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
României au primit consacrarea lor oficială. Și, comptând pe dreptatea Puterilor garante, trece la ordinea zilei.“62 350 bucureștii de altădată 61. La 7/19 mai 1877 Consiliul de Miniștri, într-o ședință prezidată de principele Carol, a discutat „chestiunea proclamării Independenței“ (Memoriile, vol. IX, p. 81); sub presiunea liberalilor radicali și cu acordul mai mult decât entuziast al principelui Carol (acesta îi scria tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, la 25 mai /6 iunie 1877: „Nu mai puteam rămânea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Această ședință istorică a Parlamentului român, care a început „după-amiază“, a fost prezidată de președintele Camerei, C.A. Rosetti, asistat de secretarul Adunării Deputaților, M. Ghelmegeanu. Mihail Kogălniceanu, care sondase prin intermediul agenților români din străinătate opinia puterilor europene în legătură cu eventuala proclamare a independenței României, fără a obține răspunsuri prea liniștitoare, și-a luat răspunderea de a proclama solemn voința unanimă a poporului român de a trăi într-un stat independent, de sine stătător: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fie recunoscută și garantată de marile puteri europene, a căror dreptate și sprijin au contribuit în tot timpul la dezvoltarea României“ („Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 9 mai 1877“, MOF., nr. 132, 12/24 iunie 1877, p. 3798 bis). 64. Proclamarea independenței României este cel mai important eveniment din istoria țării noastre la care se referă Bacalbașa în acest volum al Bucureștilor de altădată. Ea a fost rezultatul unei evoluții firești a istoriei noastre și a exprimat voința unanimă a poporului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țării nu trebuia să depindă de bunăvoința nimănui, ci se impunea să fie obținută prin voința și lupta întregului popor, a armatei sale. În acest sens sunt revelatoare concluziile principelui Carol cuprinse într-o scrisoare de la sfârșitul lunii mai 1877: „Proclamarea Independenței n-a făcut poate impresie plăcută cabinetelor [europene], deoarece noi ne-am luat azi singuri ceea ce probabil voiau alții să ne dea mai târziu. Iară tocmai asta vroiam noi să prevenim“ (Memoriile, vol. X, p. 3). O independență obținută
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Urechia ș.a.) în ședința Adunării Deputaților din 28 aprilie/10 mai 1877 („Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 28 aprilie 1877“, MOF, nr. 109, 14/26 mai 1877, p. 3229). În ședința Camerei de la 9/21 mai 1877, după proclamarea independenței României, deputatul M. Ferekyde a dat citire raportului comitetului de delegați ai secțiunilor privind „înființarea unei decorații naționale“, menționând că, la insistențele lui M. Kogălniceanu și I.C. Bră tianu, comitetul de delegați a fost de acord să propună ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Chițu, ministrul Instrucțiunii.32 (Id., ibid.) 32. Corpurile legiuitoare s-au deschis în 1877, ca în fiecare an, în sesiune ordinară la 15/27 noiembrie; mesajul șefului statului, alcătuit probabil de M. Kogălniceanu, cuprindea într-adevăr fraze emoționante referitoare la proclamarea independenței României și la vitejia ostașilor români peste Dunăre: „În fața rezbelului ce ne-a fost făcut Înalta Poartă, d voastră, în sesiunea din aprilie, ați declarat rupte legămintele noastre cu Imperiul Otoman, ați rostit sus și tare că de acum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Lascăr Catargiu 285 Cum mi-am luat bacalaureatul 292 [Politice] 294 Noul regim liberal 304 În preajma anului 1877 315 454 tabla de materii anul 1877 326 [Evreii din România] 326 [Agitația politică] 328 [Diverse] 332 [Intrarea rușilor în țară] 337 Proclamarea Independenței 350 România în război 354 Bucureștii pe vremea rușilor 378 Căderea Plevnei 390 Două crime celebre 394 Addenda 397 Indice de nume de persoane 425 Indice de nume de locuri din orașul București și din împrejurimi 443 La prețul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inserate în Constituție, pe care a căutat să le respecte. Chiar întregul caracter naționalist al Decretului, se sprijină, prin expunerea de motive, pe formula Legii constituționale din 27 Februarie 1938 și pe ideea că realitatea Statului național se precizează prin: - proclamarea legii sângelui; - proclamarea principiului că națiunea română este creatoare de Stat; - promovarea categoriilor funcționale, naționale, ca realități politice de bază, și - distincția juridică și politică între români de sânge și cetățeni români. b. - Din expunerea de motive, mai rezultă că
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]