2,781 matches
-
faptul, poate, că Începea cu „Drag prieten de departe”. Ceea ce urma era povestea, zi de zi, a evenimentelor care se desfășurau În jurul ei. Relatarea era amănunțită, abundând În detalii din care nici unul nu era inutil, chiar și atunci când ochilor mei profani așa li se părea. Eram Îndrăgostit de splendida ei inteligență și flatat de faptul că mă alesese pe mine, dintre toți oamenii, ca să-mi adreseze rodul gândurilor ei. Trăiam, de atunci, În ritmul scrisorilor ei, una pe lună, o cronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se acopere medium-ii pe măsură ce intrau În transă, pradă divinității. E o formă de pudoare, ne spuse ea, În unele terreiro cei predestinați dansează cu fața descoperită, arătându-și patima În fața celor prezenți. Însă inițiatul trebuie protejat, respectat, sustras curiozității profanilor sau a celor care, oricum, nu le pot Înțelege jubilarea interioară și starea de grație. Era obiceiul acestui terreiro, ne spuse, și de aceea nu erau admiși cu ușurință străinii. Dar poate că Într-o zi vor fi, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ani Înainte de Întemeierea Tebei dăduse naștere civilizației Saharei. Faraonul Amosis, influențat de aceștia, fondase o Mare Fraternitate Albă, păstrătoare a acelei Înțelepciuni prediluviene pe care egiptenii o aveau În degetul cel mic. Bramanti susținea că deține documente (firește, inaccesibile profanilor) care proveneau tocmai de la Înțelepții Templului din Karnak și din arhivele lor secrete. Simbolul rozei și al crucii fusese născocit chiar de faraonul Akenaton. Există cineva care posedă papirusul acela, zicea Bramanti, dar să nu mă Întrebați cine. În matca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu seamă, observați (iar...?) misterul, mistica simbolisticii numerelor patru, reprezenând pământescul, teluricul, profanul, omenescul; și cinci, reprezentând dezideratul transcendentului, al destinului, desăvârșirea, cerescul, orizontul, spiritualitatea și sacralitatea. Of, of, of și-un pantof! Apoi..., apoi ochii Avocatului îi fug iarăși acestuia, cruciș și curmeziș, stabilizându-se pe ecranul monitorului în funcțiune. Unde rulează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme profane („să te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este considerat atât pentru conținutul său, ci mai ales în raport cu subiectivitatea credinciosului. De la «religie» se trece la «credință», de la soliditatea interioară la riscul credinței ca alegere. În paralel cu această tendință, se dezvoltă direcția intențională a secularizării și a folosirii profane a mesajului mântuirii. Teologia se prezintă astăzi tot mai mult ca o filosofie, și oarecum, după ce și-a însușit metodologii specifice gândirii filosofice contemporane, începe să ocupe spații lăsate libere de dizolvarea filosofiei speculative. Totuși, reflecția filosofică nu este reflecție
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
primăverii, își publică simultan la Paris și Londra însemnările din caiete sub titlul Un genie aux portes de l'Orient, respectiv A Man of Genius at The Gates of Orient. Succesul de neimaginat, atât în rândul muzicienilor cât și al profanilor, pe care l-au avut aceste ediții, urmate imediat de altele, în cele mai diverse limbi, a făcut ca Emil Popescu să devină omul momentului în întreaga lume. În anii care urmară, saxofonistul, căsătorit între timp cu Elena, care își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni, sau Boddhisattva sau orice alt fel de persoane înzestrate cu puteri miraculoase, l-aș crede. Prin însuși modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani." Începând din dimineața zilei de 1 noiembrie 1947, se hotărî să nu-și mai scrie însemnările în franțuzește, ci într-o limbă artificială pe care o construise cu pasiune, aproape cu entuziasm, în ultimele luni. Îl încîntau mai ales extraordinara
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi schimbase radical concepția despre artă. Nu puteam cânta pentru semenii mei, pentru oameni. Dar atunci, pentru cine? Pentru zei? Dar zei nu există. Pentru Dumnezeu? Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ar fi o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria. Pentru îngeri!... Antim izbucni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ofertă a banalului social deoarece privirea sa caută și pătrunde dincolo de zadarnica lor insistență, dincolo de voluptatea peste care acum el trece cu forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din evoluția spre transcendent, pe treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o breșă de sfințenie în omogenul banalului social, un vârtej spiritual ce poate convinge și atrage magnetic către evadarea spre transcendență. Dar, mai presus de atât, actul iubirii și sacrificiului său, demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul lumii profane și în pofida ostilității acesteia constituie gestul suprem de absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul relativității ca trăsătură a lumii profane, ecou care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care străpunge sufletul extaziat întru bucurie spre a-l atenționa neîncetat că veșnicia edenică nu se oferă din extensiile imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de ascuțimea unei dureri propriu-zis corporale dar suportă integral tortura determinată printr-o deficiență fundamentală ce perturbă decisiv echilibrul și integritatea funcționalității trupești. În parcursul vieții noastre profane, fiecare dintre noi este constrâns să înfrunte adesea, de prea multe ori, într-un mod repetitiv și ostenitor suferințe ce lovesc spiritul fără intermedierea corporalității, fără aportul negativ al acesteia. Spunem despre asemenea suferințe că sunt de ordin pur sufletesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prea-plinul nostru afectiv, obstacolele și imprevizibilul existenței viitoare par, și adesea, se dovedesc, ulterior, mai ușor de înfruntat. Pribegia și aventura ontică în doi prin culoarele destinului sau, mai exact, împletirea a două destine în demersul de tranzitare a existenței profane reprezintă un nivel superior, ca aport de forță constructivă, abordării vieții de unul singur. Alegerea unui partener în detrimentul altuia, deschiderea spre o persoană întru atragerea spre coexistența cu ea și respingerea sau evitarea alteia în același demers al căutării întovărășirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide privirea ce sesizează procesualitatea disoluției generale și efemeritatea oricărei structuri profane. Alături de cel drag, aceste coordonate fundamentale vieții circumscrise materiei devin nesesizabile, factori banali ce nu își merită numele de trăsături implacabile ale aventurii umane terestre. Aici conștientizarea deșertăciunii impuse de timp este neutralizată de efectul hipnotic al iubirii pentru altul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane se apropie de cel părăsit, devine noul său însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii cu luciditatea rece ce a precedat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor deșertăciuni dar și prin dificultatea teribilă a recunoașterii propriei ființe ca fiind o astfel de palpitantă deșertăciune. Umilința îndurată aici este, în esență, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce izbește dinspre corporalitate ci din întreaga paradigmă a viețuirii în trupul supus topirilor ce picură arzător spre suflet. Aici suferindul își asumă transcendența trecând prin metamorfozele impuse de experiența durerilor fizice. Această experiență transformă conștiința, așadar, spulberând vălul naivității profane ce-o înveșmântă menținând-o în iluzia stării de bine a mundaneității. În acest context, abia prin suferință, fie ea fizică, spiritul începe să trăiască ca spirit și asumându-se pe sine își asumă și transcendența. Neglijarea transcendenței este răsturnată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poetic poate revela fascicole și străfulgerări din sferele cele mai adânci ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței cel lipsit de putința auzului sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care nu se consumă în zadar. Intuirea unei asemenea armonii absolute
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan, al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
crepuscul de sine stătător. Opera dăruită iubitorului artei trimite doar spre propria dimensiune, spre universul către care proiectează și poartă deschizându-se, totodată, în și prin unitatea acestui plan evocat paralel cu realitatea fluxului cotidian. Creația artistică izbucnește punctând realitatea profană întru frumusețe și se poate desăvârși prin rostuirea de capodopere, rostuire ce implică răsturnarea apoteotică prin care frumusețea însăși izbucnește, întru fereastra operei de artă, marcând ireversibil timpul epuizărilor mundane. Aici capodopera nu poate fi un scop sau un mijoc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]