1,651 matches
-
Modei, 8; Sion, G., membru al Academiei Române, str. Mihai-Vodă, 9; Skina, C., președinte al Curții de Casație, str. știrbei-Vodă, 29; Skina, G.E., președinte al Curții de Apel, str. știrbei-Vodă, 30; Skina, M., avocat, senator, str. știrbei-Vodă, 29; Slătineanu (Zoe, doamna), proprietară, Calea Dorobanților, 57; Socec, I., librar, Calea Victoriei, 7; Socolescu, I.N., arhitect-inginer, str. Domniței, 12 bis; șoimescu, Sava, directorul Cancelariei Senatului, str. Polonă, 96; șonțu, C.I., profesor, Calea Călărași, 2; Sorlony, C., proprietar, str. Radu-Vodă, 19; ștefănescu, Gr., profesor la Facultatea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
slavonă care se păstrează deasupra ușii bisericii lui Ștefan cel Mare, în care se arată că ea s-a zidit „în Huso” („VZ G2SO”). Cele două denumiri menționate în documente - după opinia lui Melchisedec - provin de la nume de persoane, devenite proprietare ale locurilor, prin danie sau prin vânzare-cumpărare. După moartea proprietarului, beneficiari erau urmașii acestuia, deci mai multe persoane, ceea ce implică folosirea pluralului. Așa se explică, de exemplu, folosirea singularului în cazul moșiei lui Dolheciu, a Armașului, a Husului etc. și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o adresă, din 16 august 1835 (Iași), Departamentul Treburilor Dinlăuntru comunica lui Sofronie, episcop de Huși, că mai mulți negustori au trimis jalbă, prin care cer să li se aprobe construirea unei zalhanale. Departamentul fiind de acord, recomanda Episcopiei, ca proprietară a târgului, să îndeplinească cererea, deoarece „va avea folos și Episcopia și cu cât va fi în lăuntru țării mai multe fabrici lucrătoare pentru cele de trebuință țării, cu atât va fi îmbelșugare și eftinătate mai mare”. În adresa către
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
va fi în lăuntru țării mai multe fabrici lucrătoare pentru cele de trebuință țării, cu atât va fi îmbelșugare și eftinătate mai mare”. În adresa către Isprăvnicie a aceluiași departament, din 29 august 1835, se arată că dreptul Episcopiei de proprietară asupra târgului Huși nu putea împiedica dezvoltarea comerțului. Cu certitudine, zalhanaua de la Huși, înființată de boierii Glodeanu și Stere, era cea mai mare manufactură din Moldova, în care lucrau peste 50 de muncitori permanenți și alți câțiva tocmiți vremelnic, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
localități. Proprietarii moșiilor pretindeau dijmă și clacă în creștere, iar pentru casele și locurile din vatra târgurilor, bezmăn. Acestea erau cauzele conflictelor între orășeni și proprietari. La Huși, o stare tensionată exista între locuitori și Episcopie, ce devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
civil. Ele pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. Persoanele juridice: în prezent există o diversitate de persoane juridice, o mare parte din acestea având un profil comercial. Societățile comerciale au fost înființate conform Legii 31/90 și sunt proprietarele bunurilor aflate în patrimoniul lor. De asemenea și regiile autonome (conform art. 3 alin 1 din Legea 15/90), în calitate de persoane juridice, sunt proprietarele bunurilor din patrimoniul lor. Potrivit Legii 36/91 privind înființarea societăților agricole, acestea au în proprietate
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
acestea având un profil comercial. Societățile comerciale au fost înființate conform Legii 31/90 și sunt proprietarele bunurilor aflate în patrimoniul lor. De asemenea și regiile autonome (conform art. 3 alin 1 din Legea 15/90), în calitate de persoane juridice, sunt proprietarele bunurilor din patrimoniul lor. Potrivit Legii 36/91 privind înființarea societăților agricole, acestea au în proprietate sau în folosință unelte agricole sau alte utilaje, mijloace materiale și bănești precum și animalele. Fac excepție terenurile agricole care se aduc numai în folosință
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și nou dania logofătului Cârnaț de la Melania.” Fiica lui Ioniță Roset, Maria (înainte de 17621794) și a Smarandei Sion a fost măritată cu banul Dumitrache, a cărui nume de familie nu-l cunoaștem, dar de care a fost despărțită, a fost proprietara moșiei Filipeni , după cum aflăm din recensământul zis rusescă din 1772-1773 și 1774, în care este menționat satul Slobozia - Filipeni și Maria Rosetti, băneasa Dumistrăchioaia. Recensământul vorbește de locuitorii din Slobozia - Filipeni „ce au fost scutelnici a dumisale bănesei Dumistrăchioaia”, din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dreptul la împroprietărire și însurățeilor, precum și celor care se stabileau pe moșiile altor proprietari. Câțiva locuitori din satul Lunca au plecat și sau stabilit pe moșia „Gloduri” (Izvoarele Berheciului) a proprietarului Mihai Botez care luase în căsătorie pe Elena Rosetti, proprietara moșiei Dobreana, fiind împroprietăriți acolo. În această situație au fost Dumitrache Boghean și Luca Costan care, având câte doi boi, au fost împroprietăriți cu 5 fălci și 50 de prăjini, pe lângă locă de casă și grădină. Clăcașii Constantin Pintilescu, Simion
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jeluitori, suntem oameni sărmani, nevoiași, cu totul lipsiși de pământ și a munci de două ori prin încărcăturile la muncă făcute de d-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei, are la îndemână autoritatea comunală: primar, ajutor etc. care le facă orice acte numai în scop de a ne jupui și lua și zdrenșele de sumane ce avem pe noi.”38 Al doilea document este o reclamație
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întreținerea izlazurilor. În anul 1909, prin repartizarea suprafeței de 71,5930 ha pentru izlazul comunal din moșia Virginiei Lambrino, a fost rezolvată parțial și problema pășunatului. La 25 mai 1909, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între Virginia Lambrino, proprietara moșiei Filipeni și Primăria comunei, prin primarul Vasile șarălungă. Prin acest contract, Virginia Lambrino vinde de veci comunei Filipeni suprafața de 71,5930 ha, repartizată astfel: 1) 20,6077 ha de la locul numit „La Tochilă”, situat în partea sud-vestică a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lambrino, în data de 6 februarie 1919. Cetățenii nu s-au mai adunat pentru a desemna un reprezentant în comisia de expropriere și, din această cauză, comisia s-a constituit numai din judecătorul delegat Alex. Pătârlăgeanu și din Virginia Lambrino, proprietara moșiei. Discuțiile și încheierea procesului verbal s-au desfășurat la sediul administrației moșiei, și nu la primărie, cum ar fi fost normal și firesc. În absența unui cunoscător al locului și suprafețelor, sau luat de bune toate informațiile date de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșiei. Discuțiile și încheierea procesului verbal s-au desfășurat la sediul administrației moșiei, și nu la primărie, cum ar fi fost normal și firesc. În absența unui cunoscător al locului și suprafețelor, sau luat de bune toate informațiile date de proprietara Virginia Lambrino, la care s-au adăugat unele date culese din localitate. Evident, proprietara a indicat spre expropriere locurile mai puțin fertile, atât din trupul de moșie Știubiana, cât și din altele. Întinderea totală a moșiei supuse exproprierii era de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu la primărie, cum ar fi fost normal și firesc. În absența unui cunoscător al locului și suprafețelor, sau luat de bune toate informațiile date de proprietara Virginia Lambrino, la care s-au adăugat unele date culese din localitate. Evident, proprietara a indicat spre expropriere locurile mai puțin fertile, atât din trupul de moșie Știubiana, cât și din altele. Întinderea totală a moșiei supuse exproprierii era de aproximativ 1.000 ha, care, conform cu procesul verbal încheiat, a fost repartizată astfel: A
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sud și cu proprietățile moștenitorilor defunctei Eufrosina Rosetti. 7. Locul numit Runcul, începând dinspre nord, din hotarul răzeșilor din Botești (Dealul Mare) și Mărăști și mergând spre sud până unde se va completa suprafața totală expropriată de 406,10 ha. Proprietara, Virginia Lambrino, împreună cu judecătorul delegat de la Judecătoria Parincea și-a oprit cel mai productiv pământ, 335 ha, trecut la categoria neexpropriabil, din care 42 ha au fost trecute la terenuri neproductive. În fața acestei situații, locuitorii din Fruntești și Moara lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a văzut, nu era decât moșia Virginiei Lambrino supusă exproprierii. În acest scop, s-a format o comisie comunală, la inițiativa judecătorului O. Cernea, care s-a prezentat la primăria comunei în 6 martie 1921, după ce trimisese o citație proprietarei și o citație colectivă pentru săteni. Judecătorul a cerut sătenilor adunați să aleagă un delegat care să facă parte din comisia de expropriere. A fost desemnat Vasile Roman Pușcuță. Comisia a stabilit suprafața totală a moșiei pe baza declarației Virginiei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe lângă cele 8 ha, să se mai exproprieze 5 ha. Delegatul comunei, Vasile Roman Pușcuță, nu a fost de acord nici cu suprafața repartizată comunei și nici cu calitatea pământului expropriat pentru izlaz. Ceilalți 2 membri ai comisiei, judecătorul și proprietara, fiind majoritatea, au decis. Pentru aceste motive, în temeiul legii, comisia decide: „Declară expropriat pentru completarea pășunii comunale a satelor Valea Boțului și Lunca, pendinte de comuna Filipeni, județul Bacău, întinderea de teren de 13 ha, din proprietatea Filipeni - Știubiana
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satului Filipeni, pe partea dreaptă a Pârâului Roșu (Dunaviciorul). Casa, încă din copilăria mea, a rămasă pustie și s-a risipit. Acolo a fost învățătoare înaintea tatălui meu, Virgil Cernat, Lizuca Boteanu Rosetti, căsătorită Mihăilescu, la Galați. Pentru construcția școlii, proprietara Sofia Boteanu Rosetti a donat 1.790m2 și 28 ari pentru folosința directorului școlii. Între multele hârtii ale tatălui meu am găsit și citit tabelele cu cetățenii care au contribuit cu bani și muncă pentru construcția școlii. Școala avea o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acestei telegrame. După ce s-a discutat, nu ni s-a părut posibil să începem demersurile înainte de a obține câteva precizări suplimentare. După părerea mea, rezultă foarte clar din termenii utilizați (cedare și proprietate) că cele patru puteri menționate au devenit proprietare ale Tezaurului, ca garanție a avansurilor acordate României. Dacă este așa, trebuie să cerem Comisarilor Poporului libertatea de a exercita drepturile ce decurg din aceasta și anume: inventarul, verificarea, aplicarea sigiliilor și, cel puțin într-o anumită măsură, paza. Consulii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
puține. Spre regret. Singurele mele contacte cu civilizația românească sunt țambalul lui Ion Miu, vizita unei românce invitate de un prieten de-al meu, pictor, descrierile României de către Jason Goodwin în Drumuri scurte (Phebus), o prietenie de lungă durată cu proprietara unei galerii, originară din Banat, care s-a căsătorit de trei ori, aceste schimbări făcând ca viața ei să semene cu un roman polițist. Și, bineînțeles, râsul de neuitat al lui VASILE GÂRNEȚ. - Corinne, îți mulțumesc pentru simpatie și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
casele mele pe care dumneaei spătăreasa cu așa ră credință vroește a le ține15. Lucrurile tărăgănează incredibil de mult (până la 26 octombrie 1858), așa încât familia Eminovici va sta o vreme în aceste condiții, plătind și chirie, deși era de drept proprietară de case în același oraș. Ca să poată în sfârșit achita datoria Eufrosinei Petrino (se pare că la licitația fixată în Foaia sătească nu s-a prezentat nimeni, spre norocul familiei), Eminovici vinde, la 2 ianuarie 1855, casele din Botoșani negustorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au procedat în consecință: au tocmit meșteri, ajutați de niște soldați aduși din Botoșani, încercând mai întâi să consolideze acoperișul pentru a putea reface pereții. Dar construcția fiind mult prea șubredă se prăbușește. Așa s-a produs surparea casei 37. Proprietara, care a trăit până în 1980, o femeie energică, bărbătoasă, a tot încercat să explice cum stau lucrurile. Nimeni însă nu era dispus s-o asculte. Numai cotidianul bucureștean Dimineața i-a publicat interviul acordat 38. Opinia publică în necunoștință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stau lucrurile. Nimeni însă nu era dispus s-o asculte. Numai cotidianul bucureștean Dimineața i-a publicat interviul acordat 38. Opinia publică în necunoștință de cauză, pe de o parte, și autoritățile, pe de altă parte, au acuzat-o pe proprietară, ajungându-se până la proces. Pentru a nu fi socotită vinovată de ruinarea casei de la Ipotești, municipalitatea botoșăneană a transferat întreaga vină în seama Mariei Papadopol, povară pe care ea a purtat-o cu stoicism toată viața. Revenind la vara anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Laurian din Botoșani pe cei interesați și au hotărât a se trimite o delegație care să propuie d-nei și d-lui Papadopol [...] de a dona casa, așa cum se găsește, pentru un muzeu al marelui poet40. La prefectul județului, Demostene Vizanty, proprietara dă următoarea declarație, scrisă și iscălită la 3 august 1924: subsemnata Marie D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona (s.n.) casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să propuie d-nei și d-lui Papadopol [...] de a dona casa, așa cum se găsește, pentru un muzeu al marelui poet40. La prefectul județului, Demostene Vizanty, proprietara dă următoarea declarație, scrisă și iscălită la 3 august 1924: subsemnata Marie D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona (s.n.) casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]