1,246 matches
-
am luat Îndurerat: și jos am căzut de acolo. Nouă cântece magice am Învățat de la vestitul fiu 140 al lui Bolthorxe "Bolthor", tatăl lui Bestlaxe "Bestla", și am băut sorbit prețiosul mied, adus de Odherirxe "Odherir". Astfel am Început să prosper și să devin Înțelept, 141 să cresc și să-mi fie bine; de la un cuvânt am trecut la altul de la o faptă am trecut la alta, și tot așa (trad. după Mastrelli, 1951). Copacul de care a stat agățat zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Legiune?" (Sima, Cazul Iorga-Madgearu, p. 75). La urma urmei, Legiunea a fost întotdeauna considerată ca fiind o Oaste Puritană! Era oare vorba de furie sau de invidie (din pricina succesului economic de după război al domnului Boeru?) Este sigur că Boeru a prosperat (în vreme ce soția lui era în închisoare!), dar "ceea ce vine de haram, de haram se duce"; după unele calcule financiare greșite și investiții catastrofale, afacerile domnului Boeru au dat faliment. După ce a lîncezit mulți ani de zile în închisorile românești, nefericita
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interzice muncitorilor de a avea propriile lor organizații sindicale, deoarece în societățile capitaliste există nedreptăți uriașe. După părerea lui Iorga, soluția nu trebuie căutată în internaționalismul metafizic depășit, ci recunoașterea nevoilor entității organice, națiunea. Doar în cadrul ei pot trăi, evolua, prospera și să-și rezolve oamenii problemele. "Neamul românesc", 6 ianuarie 1908 195 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 72-75 196 Istoria bisericii Românești, în două volume, Vălenii de Munte, vol. 1 1908 și vol. 2 1909
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țărilor nordice, „vechea stângă” a comuniștilor și socialiștilor n-a reușit niciodată să guverneze singură. În vestul Europei, balanța politică era controlată și adesea dominată de o nouă creatură politică: partidele creștin-democrate. Partidele catolice erau ceva obișnuit În Europa continentală, prosperând În special În Belgia și Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate stocul de mașini-unelte În acei ani. În Italia, numai industria aeronautică și cea de construcții navale au fost serios afectate. Firmele constructoare de mașini situate În Nord (departe de confruntările cele mai intense din timpul campaniei din Italia) au prosperat - ca și În primul război mondial -, investițiile și productivitatea din timpul conflagrației compensând din plin eventualele pierderi. Industria constructoare de mașini din viitoarea RFG și-a pierdut În război doar 6,5% din echipamente. În alte țări, desigur, nu existau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problemei germane. Cum spunea Bidault În ianuarie 1948, „pe plan economic, dar și politic, trebuie... să propunem ca obiectiv Aliaților, dar și germanilor, integrarea Germaniei În Europa... Este... singurul mod de a da viață și substanță unei Germanii descentralizate, dar prospere”. Pe scurt, dacă Germania nu putea fi distrusă, ea trebuia integrată Într-un cadru european căruia nu putea să-i facă rău din punct de vedere militar, ci doar mult bine la nivel economic. Dacă ideea nu le venise conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționalismului - conform speranțelor explicite ale lui Schuman. În cazul elitei intelectuale și politice, recanalizarea energiilor a avut efectul scontat. Însă pentru femeia de rând vechea politică a fost Înlocuită nu de noua „Europă”, ci de nevoia de a supraviețui - și prospera. Potrivit laburistului Hugh Dalton, Winston Churchill spera la sfârșitul războiului ca Germania să crească „grasă, dar neputincioasă”. și așa s-a și Întâmplat, mai repede și cu implicații mai profunde decât ar fi Îndrăznit Churchill să spere. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu un număr mai mare de soldați decât britanicii. Rezidenții Marii Britanii erau, așa cum am văzut, mult mai conștienți decât francezii că trăiau În inima unui imperiu. Unul dintre motivele pentru care Londra era mult mai mare decât Parisul era că prosperase datorită rolului său imperial de port, antrepozit comercial, centru de producție și capitală financiară. Ghidul intern al BBC Îi avertiza pe angajați să nu uite de audiența predominant necreștină de peste mări: „Remarcele condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la defectele Bruxelles-ului. Ea a constituit Întotdeauna o zonă comercială liberă numai pentru bunuri de consum, produsele agricole fiind lăsate să-și afle singure prețul. Câteva dintre statele membre mai mici, cum ar fi Austria, Elveția sau Suedia, puteau prospera exploatând nișe de piață pentru produsele industriale cu valoare adăugată mare și pentru atracțiile turistice. Altele, cum ar fi Danemarca, depindeau de Marea Britanie ca piață de desfacere pentru carnea și produsele lor lactate. Însă Marea Britanie avea nevoie, pentru exporturile industriale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Popular (deținut de americani, dar fabricat pentru piața locală În Dagenham, lângă Londra, la uzinele Ford din Marea Britanie), aspira la un nivel mai Înalt de confort - și mai târziu va apărea În versiunea cu patru uși, cum se cuvenea Angliei prospere din anii următori. Firma franceză Citroën a introdus faimosul său 2CV (inițial adresat fermierilor ce căutau o variantă mai bună sau un substitut pentru camionetă), a adăugat patru uși, capotă și scaune mobile și motorul unei motociclete de mărime medie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50. Au apărut campinguri la mare și În zone pitorești, magazine de corturi și accesorii, ghiduri tipărite și distribuitori autorizați de echipament specific. Stațiunile turistice mai vechi - de-a lungul coastelor și din zonele rurale din nordul și vestul Europei - prosperau. Locații proaspăt descoperite (sau redescoperite) au devenit noile atracții, figurând la loc de cinste În broșurile turistice lucioase și În folclorul popular. Riviera franceză, cândva un refugiu liniștit unde ierna nobilimea edwardiană, a căpătat o imagine tânără și seducătoare grație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dragă inimă capitalul și inițiativa În mâinile proprietarilor particulari. Suedia a evitat experimente de genul British Motor Corporation, un cobai prin care guvernul Marii Britanii a Încercat alocarea centralizată de resurse. Volvo, Saab și alte companii private au fost lăsate să prospere sau să dea faliment În deplină libertate. Mai mult, capitalul industrial din Suedia „socialistă” era concentrat În mâinile unui număr redus de proprietari, mai mic decât oriunde În Europa de Vest. Guvernul nu a interferat nici cu acumularea privată, nici cu piața
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această asociere Între autonomie, separatism și democrație era mai puțin limpede În cazul basc: ETA și-a văzut de planurile sale criminale (organizând chiar, În 1995, atentate Împotriva regelui și a prim-ministrului). Mai mult, În vreme ce șase milioane de catalani prosperau, vechile zone industriale ale regiunii basce erau În declin. șomajul era ceva obișnuit, iar venitul mediu În regiune era mai aproape de nivelul național decât de cel catalan. Naționaliștii basci nu au reușit să profite de aceste probleme În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impozitelor pentru investitorii locali, venea de la Paris; puținii separatiști bretoni sau occitani care mai rămăseseră, de regulă militanți vârstnici, relicve ale entuziasmului șaizecist, nu au avut niciodată succes. Dimpotrivă, zone bogate ca regiunea Ron-Alpi de lângă Lyon și Grenoble ar fi prosperat pe cont propriu, dar pierduseră de mult amintirea independenței și nu manifestau aspirații politice În acest sens. Dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie, zonele celtice - deși foarte dependente de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cenușie de la sfârșitul anilor ’80 și Începutul anilor ’90, ea a continuat să crească de două ori mai repede decât cea din Valonia. Nestânjenite de vechi industrii sau de o forță de muncă superfluă, orașe ca Antwerpen și Gent au prosperat prin dezvoltarea serviciilor, tehnologiei și comerțului, favorizate și de amplasarea lor În „banana albastră” a Europei, zona prosperă dintre Milano și Marea Nordului. Vorbitorii de flamandă erau acum mai numeroși decât vorbitorii de franceză din țară (În proporție de trei la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rece, ci din cauza lui. Precum amenințarea otomană altădată, umbra imperiului sovietic a redus ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o unitate benefică. În absența europenilor Încătușați din Est, cetățenii Europei de Vest au prosperat: scăpaseră de grija statelor sărace și Înapoiate apărute pe ruinele fostelor imperii continentale, iar umbrela militară americană Îi apăra de un reflux politic al trecutului recent. Această viziune, obtuză după părerea Estului, nu mai putea fi menținută după colapsul comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndoielile legate de potențialul democratic al țării pe termen lung. Existau apoi dificultăți practice: ca stat membru, Turcia ar fi fost al doilea ca mărime În UE după Germania, dar și unul dintre cele mai sărace - prăpastia dintre extremitatea vestică prosperă și Întinderile estice sărace era imensă și, dacă ar fi avut ocazia, milioane de turci ar fi plecat probabil spre Occident, În căutarea unui salariu decent. Implicațiile acestui fapt pentru politicile naționale de imigrație, ca și pentru bugetul UE, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nouă piață spre Europa Centrală. Poetul latin Sidonius Apollinaris scria despre Narbonne: "Bine situat, tu îi slăvești la fel de mult pe Bachus, Ceres, Minerva, de vreme ce ai totodată butuci de vie, spice de grâu, pășuni și prese de ulei". Despre această provincie prosperă Plinius cel Bătrân va spune că: Nu este o provincie, ci însăși Italia!" Regiunea Narbonnaise alimenta cu vin toată Galia și, în scurt timp, a pus în pericol vinurile romane. Această expansiune a provocat scăderea bruscă a exporturilor de vinuri
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a-și rezolva problemele fără nici un amestec din afară. El și-a încheiat vizita transmițînd un mesaj din partea lui Nixon. Statele Unite considerau relațiile cu România ca fiind "foarte valoroase" și erau gata să facă "tot posibilul pentru ca aceste relații să prospere" în viitor 1508. La două săptămîni după aceea, Ceaușescu a luat cuvîntul la Conferința Națională a Partidului. El a explicat că România nu mai este o țară subdezvoltată, cum era la început, cînd pornise pe calea socialismului. Acum era o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prezidențiale. Casa Albă și Congresul și-au concentrat atenția asupra conferințelor Partidului Republican și ale Partidului Democrat. În consecință, audierile Congresului pentru derogarea de la condiția emigrării nu au început pînă în septembrie. Pînă atunci, relațiile româno-americane au continuat, totuși, să prospere. În timp ce președintele Ford își supunea cererea atenției Congresului, în București se deschideau prima expoziție americană și primul congres pe teme biomedicale, spitalicești și de sănătate publică, susținute în afara Statelor Unite 1801. Pe 12 iunie, cîțiva reprezentanți ai Departamentului Comerțului și ai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
doctrina legionară, urmărea mântuirea neamului românesc (un obiectiv aferent soteriologiei spirituale), iar metoda predilectă pentru împlinirea acestui deziderat final ținea de domeniul patologiei spirituale: "purificarea României de lepra" celor patru agenți patogeni: i) evreul; ii) comunismul; iii) politicianismul care au prosperat în contextul și iv) democrației (Weber, 1995, p. 115). Cartea lui Z. Ornea, în care face o fizionomie a spiritualității extremiste prevalente în Anii treizeci, conține o impresionantă colecție de citate culese din publicistica epocii și reproduse in extenso, care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]