1,451 matches
-
unități atomice de masă) și celălalt nucleu de aproximativ 130 - 140 uam. Deoarece forțele nucleare tari acționează pe distanțe mici, nucleele mari trebuie să conțină proporțional mai mulți neutroni decât elementele ușoare, care sunt mult mai stabile cu un raport proton/neutron de 1:1. Neutronii suplimentari stabilizează elementele grele deoarece ele adaugă forță de legătură tare fără a se compune cu forța de repulsie proton-proton. Produșii de fisiune au, în medie, aproximativ același raport de neutroni și protoni ca și
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
un raport proton/neutron de 1:1. Neutronii suplimentari stabilizează elementele grele deoarece ele adaugă forță de legătură tare fără a se compune cu forța de repulsie proton-proton. Produșii de fisiune au, în medie, aproximativ același raport de neutroni și protoni ca și nucleul „părinte” și de aceea sunt în mod normal instabile (deoarece au în mod proporțional prea mulți neutroni în comparație cu izotopii stabili de mase similare). Aceasta este cauza fundamentală a problemei deșeurile înalt radioactive din reactoarele nucleare. Produșii de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
mulți neutroni în comparație cu izotopii stabili de mase similare). Aceasta este cauza fundamentală a problemei deșeurile înalt radioactive din reactoarele nucleare. Produșii de fisiune tind să fie emițători beta, eliberând electroni rapizi în vederea conservării sarcinii electrice în urma transformării neutronilor excedentari în protoni, în interiorul nucleului produsului de fisiune. Cei mai comuni combustibili nucleari, U și Pu nu sunt periculoși radiologic prin ei înșiși: U are timpul de înjumătățire de aproximativ 700 milioane de ani, evenimentele spontane de dezintegrare fiind extrem de rare; chiar dacă Pu
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
mic de fisiuni spontane care eliberează un număr mic de neutroni liberi (rapizi) în interiorul eșantionului de combustibil nuclear. Neutronii emiși rapid din combustibil devin neutroni liberi, cu un timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
și oxigenul. Dioxidul de carbon are un alt situs de legare, neafectînd formarea complexului HbO. Sub infleunța anhidrazei carbonice, dioxidul de carbon se scindează în acid carbonic instabil care se descompune imediat punînd în libertate ionul carbonat HCO3- și un proton H+. Sîngele încărcat cu dioxid de carbon are un pH acid, și din acest motiv poate lega protonul și dioxidul de carbon determinînd transformări conformaționale în partea proteică și la nivelul capacității de legare și de eliberare a oxigenului. Protonul
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
carbonice, dioxidul de carbon se scindează în acid carbonic instabil care se descompune imediat punînd în libertate ionul carbonat HCO3- și un proton H+. Sîngele încărcat cu dioxid de carbon are un pH acid, și din acest motiv poate lega protonul și dioxidul de carbon determinînd transformări conformaționale în partea proteică și la nivelul capacității de legare și de eliberare a oxigenului. Protonul poate fi legat în diferite locuri de-a lungul lanțului proteic, dar dioxidul de carbon se poate lega
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
proton H+. Sîngele încărcat cu dioxid de carbon are un pH acid, și din acest motiv poate lega protonul și dioxidul de carbon determinînd transformări conformaționale în partea proteică și la nivelul capacității de legare și de eliberare a oxigenului. Protonul poate fi legat în diferite locuri de-a lungul lanțului proteic, dar dioxidul de carbon se poate lega doar de gruparea amino din poziția alpha formînd ionul carbamat. Atunci cînd nivelul de dioxid de carbon scade (de exemplu în capilarele
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
602·10 C (coulomb). Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat) de existență de materie. Există sarcini pozitive și sarcini negative. Cele două feluri de sarcini, (+) și (-) sunt de valoare egală (simetrie valorică). Electronii, prin convenție au sarcina -1, iar protonii au sarcina opusă, +1. Quarkurile au o sarcină fracționară, de −1/3 sau +2/3. Antiparticulele echivalente acestora au sarcina egală și de semn opus. În general, particulele cu sarcină de același semn se resping, iar cele de semne opuse
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
sarcini, și scade proporțional cu pătratul distanței. Sarcina electrică a unui obiect macroscopic este suma sarcinilor electrice ale componentelor ce îl constituie. Adesea, sarcina electrică netă este zero, deoarece numărul de electroni din fiecare atom este egal cu numărul de protoni, și astfel sarcinile acestora se anulează reciproc. Situațiile în care sarcina netă este nenulă sunt denumite electricitate statică. Mai mult, chiar și când sarcina netă este zero, ea poate fi distribuită neuniform (de exenplu din cauza unui câmp electric extern), atunci
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
experimentele sale de electroliză, apoi demonstrată direct de Robert Millikan în experimentul cu picătura de ulei. Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru sarcina electrică este coulombul, care reprezintă aproximativ 6.24 × 10 sarcini elementare (egale cu sarcina unui singur proton sau electron). Coulombul este definit ca fiind cantitatea de sarcină care trece prin secțiunea transversală a unui conductor electric prin care trece un amper timp de o secundă. Simbolul "Q" este adesea folosit pentru a nota cantitatea de sarcină electrică
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
de la suprafață adăpostesc echipamente auxiliare, cum ar fi compresoare, echipamente de ventilație, electronica de control și uzine de refrigerare. Tunelul e compus din două țevi inelare adiacente separate care se intersectează în patru puncte, fiecare țeavă conținând o conductă de protoni. Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare. Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară, și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate, pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
peste , majoritatea cântărind peste . Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid, făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid. O dată sau de două ori pe zi, în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
lichid, făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid. O dată sau de două ori pe zi, în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în această stare) timp de , timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție. LHC va fi
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs. Similar, ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora. Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008. CERN a reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]