1,593 matches
-
și chinuitoare Întrebări pe care și le pune orice ins sensibil și rațional. Tragică, În optica lui Hegel, așa cum Îl Înțeleg eu, este o stare vecină cu nebunia, a unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sandou elastic, ne aduce Înapoi, În lumea proporțiilor echilibrate și „calme”, normale, În lumea „cunoscută”, unde putem schimba „semnale” cu alții, aflați și ei la „mijlocul diagramei”, și nu dincolo de „marginile” ei. Și, pentru că „lunecasem” nu o dată În stări zise psihotice - deși, e adevărat, minute doar și de o manieră destul de superficială, În fapt având Încă controlul stării mele de spirit, trăind o stare abnormală, dar În același timp bănuind că ea poate fi falsă sau efemeră! -, nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brutale a Întregii țărănimi române, ax al națiunii și al tradiției! Acestea și altele despre prostie!... Cât despre nebunie și despre lipsa mea de „frică” sau de absența unei „jene” care multora li se pare firească În contact cu bolnavii psihotici, altă dată. Dar eu nu mă refer cu adevărat la contactele mele cu „psihoticii”, deoarece nu am vizitat clinicile psihiatrice, ci cu atâția și atâtea ce dădeau semne mai mult sau mai puțin evidente, clare, de pulsiuni psihotice. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre prostie!... Cât despre nebunie și despre lipsa mea de „frică” sau de absența unei „jene” care multora li se pare firească În contact cu bolnavii psihotici, altă dată. Dar eu nu mă refer cu adevărat la contactele mele cu „psihoticii”, deoarece nu am vizitat clinicile psihiatrice, ci cu atâția și atâtea ce dădeau semne mai mult sau mai puțin evidente, clare, de pulsiuni psihotice. De altfel, se știe, lumea artelor și a scrisului e populată de creatori care, Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu bolnavii psihotici, altă dată. Dar eu nu mă refer cu adevărat la contactele mele cu „psihoticii”, deoarece nu am vizitat clinicile psihiatrice, ci cu atâția și atâtea ce dădeau semne mai mult sau mai puțin evidente, clare, de pulsiuni psihotice. De altfel, se știe, lumea artelor și a scrisului e populată de creatori care, Într-un moment sau altul al existenței, exprimă indubitabil simptome clinice. De aceea, nouă, creatorilor, ne este oarecum familiară nu atât boala ca atare, psihotică, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pulsiuni psihotice. De altfel, se știe, lumea artelor și a scrisului e populată de creatori care, Într-un moment sau altul al existenței, exprimă indubitabil simptome clinice. De aceea, nouă, creatorilor, ne este oarecum familiară nu atât boala ca atare, psihotică, ci formele ei incipiente și ascunse care au o mie de fețe și expresii și care ne locuiesc pe aproape toți, făcând, se pare, parte integrantă din viața și creația noastră. Și, mai ales, important e din ce „unghi” le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca debut al unei schizofrenii, adesea violența de limbaj mergând până la agresiune fizică, chiar omor. Aceste comportamente sunt cu atât mai greu de acceptat și de Înțeles, cu cât se produc imprevizibil, nemotivat și discordant, În relație directă cu angoasa psihotică de structurare a conștiinței, contextul halucinator și trăirea delirantă. Între criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială, conform DSM IV, se specifică organizarea patologică marcată de impulsivitate și instabilitate, până la devianță socială: 1. Eșecul de a se conforma normelor sociale referitoare
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
lăsând pe seama personajelor filtrarea reflexivă a evenimentelor și extinzându-și observația pe o plajă caracterologică diversă. Dar, oricare ar fi pretextul epic al povestirilor - un grup de studenți în postura de „pețitori” ai câinelui Leuțu’ în Eroi și eroi, un psihotic care își inventează o viață conjugală bogată cu o femeie care îl ignoră în Cinci, cinci și jumătate, un bătrânel cam zurliu care folosește umplerea buteliilor ca modalitate de seducție în Ca de fiecare dată -, ele se desfășoară după o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
Între „amicii” săi politici, treceau drept „proști”. Erau ei proști cu adevărat?! Nu, se pare că nu, și aceste exemple, cel puțin, vin În sprijinul afirmației mele de mai sus și anume că proștii nu numai că uzează, ca și psihoticii, de o anume viclenie insistentă și persuasivă, dar nu rareori ne cred pe „noi” proști și ne tratează ca atare. Dar, ca În cazul unor artiști, care la debutul lor se tem de contemporani și Își ascund ideile, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumi, nemaivorbind de „fronda” pe care o fac aceste spirite bunului-simț curent și acelei „fantome” atât de Îndrăgite și de urmărite de Întreaga omenire, numită fericire?... Din tinerețe, m-a frapat această ciudată „asemănare” a celor pe care-i numim „psihotici”, În gestică, „retragere” din cercul necesităților și al tuturor intereselor și, mai ales, acea concentrare „inumană” asupra unui scop - adeseori „nevăzut” pentru un ochi de bun-simț! -, un fel de maximă economicitate a energiei pentru a atinge, pentru a „sparge misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alege de-o parte și de alta pe cei citați mai sus doar În măsura În care ea poate trage un folos cât de cât pipăibil de la unii dintre „ei”. (Nu puțini artiști, dar și oameni de știință au fost comparați cu simpaticii psihotici: vezi cazul, poate cel mai celebru, al marelui descoperitor al principiului conservării energiei, Robert Mayer, Închis de propria familie până ce englezul Joule, publicându-și „teoria”, similitudinea cu cea a lui Meyer a devenit evidentăă Și, oricât le-ar părea unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-șef adjunct la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o mică localitate industrială situată în munții blajini ai Banatului, la nord de Caransebeș: o triplă crimă perpetrată de un psihotic, un paranoic care-și pusese în cap să omoare cât mai mulți membri de partid, câștigându-și în acest fel libera intrare în raiul creștinesc!... Cazul stârnise vâlvă până la București, de unde s-a deplasat o echipă de criminologi, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș, pe stradă, la restaurant. Că pot, prin urmare, să-și pună la maximum muzica preferată, că pot vocifera fără să ia notă de prezența altora, că pot chiui ca pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din vorbit, nu dormisem de trei nopți și mă certam cu cineva nevăzut pentru că refuza cu obstinație să mă ajute. Și doctorul i-a spus mamei : „Doamnă, e ca și cum băiatul Ăsta ar fi Înghițit tot manualul de psihiatrie. Este maniac, psihotic, depresiv, obsesiv-compulsiv, schizofren - pe toate le are. Uite aici niște litiu“. oftă și Își scoase iar sticla. o privi o secundă, apoi o puse la loc În buzunarul interior și căzu pe gânduri. — Da, așa cu tata... Nu-l condamn
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și predispoziția personalității la acțiunea factorilor psihotraumatizanți ai vieții cotidiene. Cele mai expuse sunt personalitățile cu o constituție de tip hiperemotiv și cele anxioase, cu trăsături fobic-obsesive. Psihotraumatismele declanșează două tipuri de reacții: a) reacții individuale, de tip nevrotic sau psihotic, cum ar fi: reacții adaptative la stres; reacții de stres depășit; reacții de stres diferit; reacții nevrotice durabile, de următoarele tipuri: • reacții anxioase; • reacții fobice; • reacții isterice; • reacții psihotice; b) reacții colective, de tipul comportamentelor colective de panică: comportamente colective
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
două tipuri de reacții: a) reacții individuale, de tip nevrotic sau psihotic, cum ar fi: reacții adaptative la stres; reacții de stres depășit; reacții de stres diferit; reacții nevrotice durabile, de următoarele tipuri: • reacții anxioase; • reacții fobice; • reacții isterice; • reacții psihotice; b) reacții colective, de tipul comportamentelor colective de panică: comportamente colective adaptate; comportamente colective inadaptate; reacții emoțional-inhibitor-stupuroase; panică. Rezultă de aici că factorii psihotraumatizanți ai vieții trăite acționează direct și global asupra sistemului personalității, producând o dezorganizare generală a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sus amintiți pot duce, în anumite circumstranțe, la perturbații ale sistemului personalității. Deosebit de vulnerabile sunt perioada copilăriei, adolescența, menopauza. În aceste condiții se pot dezvolta tulburări psihice variate, după cum urmează: stări psihopatice, nevroze infantile, tulburări de comportament, complexe ideo-afective, afecțiuni psihotice, devianțe de tip sociopatic etc. Pentru evitarea acestor aspecte neplăcute, măsurile de psihoprofilaxie trebuie instituite încă din perioada copilăriei. Ele vizează dezvoltarea ortopsihică a individului într-un mediu familial, școlar și profesional adecvat, echilibrat, sanogenetic și protector. Aceste măsuri au
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o mare bogăție de idei de tip ruminativ; pe acest fond se nasc îndoieli, scrupule, obsesii, fobii, ezitări, pudoarea morbidă; crizele pubertare cu caracter episodic; adolescența poate lua masca tuturor bolilor psihice. astfel, pot apărea bufee de tip reactiv sau psihotic, care fie sunt simple crize, fie exprimă debutul unei schizofrenii; ele au, de regulă, un caracter atipic, destul de greu de clarificat din punct de vedere diagnostic; se remarcă un amestec de elemente care conferă un caracter atipic tabloului clinic, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
forme și intensități. Acest tip de comportament se poate prezenta în mai multe moduri: conduite de tip reactiv (anxioase, fobice, impulsive, isterice, depresive etc.) sau nevrotic; conduite de tip caracteriopatic, specifice pihopatiilor (impulsivitate, iritabilitate, instabilitate, distimii etc.); conduite de tip psihotic, în care nota dominantă o dă dezacordul total al individului în raport cu realitatea, asociat cu o gravă alterare a personalității (schizofrenie, paranoia, PMD, parafrenie, psihoză epileptică). Capitolul 24 Psihoigiena grupelor sociale (II) 1. Persoana-limită Noțiunea de stare-limită nu este suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sensul extragerii unor aspecte caracteristice. Sintetizând datele din literatură, A. Porot face o clasificare a criminalilor, luând în discuție toate aspectele legate de determinism și constituția acestora: a) criminalii de factură net patologică sunt cei la care se decelează stări psihotice grave, epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anterioare. În ceea ce privește formarea personalității, trei elemente interesează problema la care facem referință, și anume: a) imaginea de sine: „băiat bun” (admis); „băiat rău” (respins); b) raporturile și evoluția: frustrări și carențe afective; traume psihosociale, familiale, profesionale; c) tulburările psihice: nevrotice, psihotice, psihopatice, de comportament. De natura personalității individului depinde modul de rezolvare a situațiilor de viață ale individului, care, la rândul lui, depinde de următoarele aspecte: conflicte, conduite de refugiu, delicte, crime, resemnare, suicid. În acest proces acționează trei grupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
absența aptitudinii de organizare emoțională și impulsională, de care depinde în mare măsură adaptabilitatea socială; gradul afectivității și al sociabilității; existența sau absența anomaliilor de caracter sau a tulburărilor de comportament (apatia, impulsivitatea, perversiunile); existența sau absența tulburărilor nevrotice sau psihotice (obsesii, folii, atitudini isteroide, cleptomanie, procese de tip schizofrenic), aspectele care compromit acțiunea de recuperare. Recuperarea în nevroze Frecvența crescută a nevrozelor pune cu acuitate problema recuperării bolnavilor psihic cu aceste afecțiuni, în vederea readaptării lor cât mai rapide și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
În finalul tulburării. Evaluări antrerioare efectuate pe pacienții spitalizați au remarcat, că riscul la suicid În depresia delirantă este de 5,3 ori mai mare comparativ cu formele nedelirante, iar alți autori consideră, că 19 la sută din ei erau psihotici În momentul comiterii acestuia. Suicidul este adesea un gest de fugă din fața unor dificultăți aparent fără soluție. Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atît Împotriva mediului (răzbunare), cît și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. „Justificarea” operației
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]