6,888 matches
-
4- a, Litera D, deja-deținere (2006), sunt înregistrate și forme vechi, care primeau în conjugare sufixul -ez (deservez, cu sensul tehnicpozitiv) sau se foloseau fără sufixul -esc (deservă, cu sensul negativ). E interesant că ambele variante apar în citate din publicistica lui Eminescu: „se dă o aparență de legitimare rentei anuale ce s-a angajat d. Brătianu să deserveze d-lor deputați”; „acum puteți aprecia dacă faptul d-lui Strat servă sau deservă creditul statului”. Evoluția limbii nu a ales însă
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
lui Nae Ionescu ocupă un loc aparte. A fost „maestrul spiritual” al generației lui Mircea Eliade, dar, în același timp, a refuzat sistematic să își publice opera, preferând condiția de „filosof oral”. Totuși, a lăsat în urma sa o masivă operă publicistică, risipită în paginile ziarului Cuvântul și ale altor publicații la care a colaborat. Absența unei ediții științifice a operei sale, care să recupereze publicistica și să o pună laolaltă cu studiile și cursurile sale de filosofie, face să prolifereze - în
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
își publice opera, preferând condiția de „filosof oral”. Totuși, a lăsat în urma sa o masivă operă publicistică, risipită în paginile ziarului Cuvântul și ale altor publicații la care a colaborat. Absența unei ediții științifice a operei sale, care să recupereze publicistica și să o pună laolaltă cu studiile și cursurile sale de filosofie, face să prolifereze - în cercuri mici, însă obstinate - legenda. Multele reeditări, în special ale cursurilor sale universitare, au adus puține revelații și, mai ales, n-au risipit această
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
în cercuri mici, însă obstinate - legenda. Multele reeditări, în special ale cursurilor sale universitare, au adus puține revelații și, mai ales, n-au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în misterul necunoașterii, reeditările și edițiile selective - vizând unicul său volum antum, Roza vânturilor, articolele teologice din revista Predania, precum și două antologii comprehensive - nefiind suficiente nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
față, intitulată vag Drumurile destinului românesc, nu face excepție de la această fatalitate, a bunelor intenții care sfârșesc în exact contrariul lor. Începând chiar de la utilitatea unei asemenea ediții, totul stă sub semnul întrebării. De vreme ce nu avem încă o integrală a publicisticii naeionesciene, ce sens are să tot acumulăm ediții parțiale, în care selecția și organizarea ascultă de ideea editorului despre Nae Ionescu, nu de structurile interioare ale gândirii acestuia? Cât e de relevantă sintagma din titlu pentru gândirea politică și filosofică a
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
ales în condițiile în care studiul introductiv (școlăresc și lipsit de penetrația operei) nu explicitează conceptul naeionescian de „destin”, iar nota asupra ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării editării, chiar și parțiale, a publicisticii inedite a gânditorului nu poate fi invocat: circa o treime din carte reia texte deja publicate, antum (în Roza vânturilor) sau postum (în culegerile Suferința rasei albe, din 1994, și Între ziaristică și filosofie, din 1996). Ediția este structurată pe
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
adept al „decuplării de Europa” și al statului corporatist. Pe scurt, un foarte original gânditor de extremă dreapta, care credea că dizolvarea democrațiilor interbelice este un proces istoric inevitabil, iar apariția sistemelor totalitare, o formă de avangardă politică. Indiscutabil că publicistica sa este ceva mai complexă, iar cine o citește înzestrat cu spirit critic (nu e cazul Mirunei Lepuș, îngrijitoarea volumului de față) sesizează în subtext o mefistofelică sclipire a filosofului care-și ispitește contemporanii, împingându-și ideile la o limită
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
par contemporane. Realitățile la care se referă Nae Ionescu nu mai sunt, însă, și ale noastre, nu numai din cauza celor patru decenii și ceva de comunism, care au modificat structura economiei naționale, ci și datorită procesului de mondializare. De fapt, publicistica lui Nae Ionescu, spre deosebire de cea eminesciană - cu care e adesea, abuziv, asemănată de zelatori -, nu rezistă ca proză de idei, ceea ce face ca și aserțiunile ei să fie și să rămână relegate în trecut. De pildă, în cele trei articole
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
raportat la context - atribuie mesajului pregnanță și îl transformă în știre. Declarația a avut, de altfel, ecouri care au recurs tot la termenulemblemă: „japca oficială” (steliantanase. ro), „japca economică” (stiripescurt.ro). Termenul circula și înainte în internet și în stilul publicistic puternic marcat de oralitate colocvială: „ bancară made in România: rata lunară la un credit ipotecar” (urbaniulian.ro); „Mafia imobiliară vrea să ia cu japca Dămăroaia” (Evenimentul zilei, 7.11.2011) etc. Caracterul spectaculos sau chiar scandalos al afirmației de la care
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
Mircea Mihăieș Cronica literară e, prin tradiție, o formulă publicistică în cadrul căreia un cititor specializat scrie despre cărți, formulând judecăți de valoare și propunând analize. Prestigiul ei a fost la noi, încă de la începuturi, considerabil. Chiar și în vremea comunismului, prin câțiva din „înalții preoți literari”, de la Nicoale Manolescu și
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
editorii online au uitat să pună un link către textul lui Andrei Pleșu, căruia nu bănuim că i-ar sta în fire să opereze simplificări de acest fel, dar care, din întâmplare, ilustrează foarte bine remarca norvegiencei. Altfel, discuțiile din publicistica și politica românească asupra „incidentului” norvegian, cum numea un senator român atacurile soldate cu 76 de morți comise de Breivik, cu greu pot fi numite altfel decât rudimentare. Dar cu pedagogia ce-ați avut? În „Revista 22” din 2 august
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
cultură, de artă, al omului politic. Este o culegere de materiale apărute în media de specialitate, de muzică; și nu numai; sunt luări de poziții exprimate în anii deceniului abia încheiat. Multe dintre acestea sunt publicate în „Actualitatea muzicală”. Genul publicistic abordat este foarte diferit. Sunt editoriale, evocări, amintiri, succinte studii, mențiuni autobiografice, poziționări în plan estetic. Spectrul de acțiune, de interes, este foarte larg. De la consemnări cu caracter istoric, civic, administrativ la atitudini ce vizează faptul cotidian. Este realitatea noastră
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
scriitorilor]. Așa cum am observat și pînă acum cu prilejul altor evenimente similare, e vorba despre texte trunchiate, uneori rezumate la persoana a III-a, nu știm dacă erau reproduse după stenograme sau preluate de un reporter, dar totuși, ca specie publicistică crescută în jurul evenimentelor politicoliterare specifice epocii, „discuțiile” sînt relevante pentru problematica centrală a momentului și au, cu toată intervenția redacțională, un grad mult mai mare de spontaneitate și autentic decît speciile mult mai formale ale „dărilor de seamă”, „rapoartelor” sau
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
prieteni, înainte de orice, datorită afinităților intelectuale. Deși cu destule diferențe de temperament, de mentalitate și de orientare ideologică, ei s-au întâlnit și pe terenul vieții publice, în reacțiile la mișcările culturale din epocă. Ambii s-au implicat într-o publicistică de cele mai multe ori contondentă, ambii s-au despărțit de excesele tinerei generații "anticritice", care, pe de altă parte, nu de puține ori intrau în discordie cu democrația vremii și chiar cu înțelesul consacrat al democrației. S-au despărțit de congenerii
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
nu cad nici într-o extremă, nici în alta. Rebelul Ionescu se pune tăios de-a curmezișul totalitarismului, apoi pleacă definitiv la Paris. Sebastian rămâne în țară, ostracizat, supus unui rechizitoriu aproape generalizat, interzis, la un moment dat, în activitatea publicistică, și determinat să apară sub pseudonim în reprezentarea piesei Steaua fără nume. Apoi, moare tragic, strivit de un autocamion în plină stradă, la 1 mai 1945. Eugen Ionescu plânge mai sfâșietor decât orice alt prieten: "Îl iubeam așa de mult
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
expoziții de fotografii realizate în timpul filmărilor pentru documentarele din cadrul campaniei, iar pentru că anul 2012 este „Anul Caragiale”, din programul galei nu au lipsit momentele artistice din opera cunoscutului dramaturg. Cerasela Iosifescu și Florin Zamfirescu au recitat fragmente din nuvelele și publicistica lui I. L. Caragiale. Nici muzica nu a fost lăsată deoparte, violoncelistul Marin Cazacu oferind un moment muzical special publicului venit la Teatrul Odeon. În finalul Galei Premiilor TVR Cultural, publicul a fost încântat cu spectacolul de teatru „Doi dintre noi
TVR Cultural și-a premiat personajele și subiectele din documentare () [Corola-journal/Journalistic/66782_a_68107]
-
scrie, adesea, despre "adevărații Arnoteni"), în aceea a "madlenei" lui Proust (pentru că merge, uneori, la "noii Guermanți"), la Isarlîk (pentru că unora li s-a părut că i se potrivește lui Val Gheorghiu însuși, prea bine, în proză, ca și în publicistică, propoziția barbiană "Sfînt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el") sau, iată, în categoria largă a "prozei de notație", unde contează, s-ar zice, în primul rînd, creatorul de "atmosferă"; în adevăr, Val Gheorghiu este un astfel de creator
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
simpatic? Dl Vanghelie a fost sancționat la vot pentru Ťalmanaheť? Dl Gigi Becali, ŤSugi p..ať a realizat un adevărat hit pe internet cu această expresie și acum conduce Capitala împreună cu partidul lui Băsescu" (pp. 132-133). Aflată la limita dintre publicistică și proză, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de râs, pentru ca la sfârșit
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
capăt. Să mă reinventez. Am întâlnit o englezoaică. Ea mi-a spus că la Londra există un mare interes pentru scriitorii din Balcani. Că eu am un stil balcanic sexy și că asta e exact ce-i interesează în cercurile publicistice europene. Eu i-am spus că nu prea vorbesc bine englezește. Ea mi-a spus, tocmai asta vor ei, le plaaace la nebunie engleza stricată, vocea autentică. M-am hotărât să-mi încerc norocul. Am emigrat. Am sosit la Heathrow
Goran Stefanovski- Fondul problemei by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6610_a_7935]
-
ca "un studiu psihologic superior", "printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice... și ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris și s-a gândit mai mult decât la noi"1). Interesant este că în acest debut publicistic, Iorga face o primă incursiune de probă în "zugrăvirea" psihologiei țăranului în literatura noastră, aducând vorba de "nuvelistul popular al Convorbirilor", Ion Creangă, și de personajul său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
tot ce mișcă în spațiul occidental al ideilor). Dacă Oda liberei întreprinderi va rămâne prea puțin observată, lucrul se va datora tocmai acestor atuuri cu rol inhibitor pentru cronicarii mai puțin umblați prin biblioteci. Nu-i o noutate că în publicistica noastră, poezia academică n-are trecere. Situația lui Radu Andriescu, predat în Statele Unite, dar ignorat aici, e grăitoare. În fine, n-am de gând să mă pun de-a curmezișul rezervelor critice care se vor formula pe marginea Odei liberei
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
este concentrarea; cel mai mare rău (one evil) este împrăștierea (dissipation)". M am regăsit spontan într-o astfel de etică practică. Mi-am dat seama imediat că nu puteam lupta simultan pe două sau mai multe fronturi. Să fac și publicistică și să scriu și cărți. Și că între acțiunea practică, publică și necesitatea absolută de a recupera din timpul pierdut și a duce la bun sfârșit măcar unele dintre proiecte - pe atunci teoretico literare - instinctul de conservare și supraviețuire intelectuală
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
refuzam acest statut, pe care-l detestam și care, în ultimul timp, îmi devenise pur și simplu insuportabil. Simțeam că se abuzează - admit, adesea inocent, de bună credință - de mine. Dar, mă repet, mă simțeam sufocat de invitații și solicitări publicistice. De exemplu: TV (inclusiv maghiară), ASPRO, Institutul Francez, Liga Pro Europa, România liberă (V. Lazăr), Curentul (G. Arun), Dan Pavel, tot felul de vizite și invitații (refuzate), colocvii etc. Și asta, într-o perioadă când trebuia să termin cu orice
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
de consolare. Comentariul lui Marius Ghilezan: „Cartea este un fantasy istoric cu povestiri în stilul {eherezadei. Mulți au comparat-o cu În numele trandafirului, dar nu are acea simbolistică greoaie. Scrierea e directă, continuă și cu puține bucle, semn de corectitudine publicistica și de angajament față de cititor. Numai la Roșe Tremain am mai găsit un discurs liric atât de captivant. Ușoare comparații sau metafore deranjează cititorii dornici de o literatura adevărată: «simfonie a incompletitudinii», «firmament de stele rubinii», «grasă că un balon
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
dacă nu face tot ce trebuie făcut pentru cartea ta, ea va cădea în baltă fără nici un zgomot ca și la o editură mică. Eram transfigurat de fericire: aveam să devin autor! Cred că lumea a uitat: cum ai debutat publicistic, cum ai reușit să debutezi editorial în anii cenzurii comuniste? Eram în anul al doilea de facultate și citisem prima dată la Cenaclul de Luni. Nicolae Manolescu m-a întrebat după lectură dacă am publicat ceva până atunci. I-am
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]