2,212 matches
-
de os, ci și cu un teanc de coli DIN-A4, cu două caiete in octavo, împreună cu ascuțitoare și gumă. Dacă, de atunci, amintirea mi-a devenit lacunară într-o direcție ori alta și nu-mi aduc aminte de pildă dacă puful meu de puștan trebuia bărbierit deja în perioada lagărului și dacă în general rămâne incert din ce moment am avut la îndemână pămătuf și un aparat de bărbierit propriu, nu sunt în schimb nevoit să recurg la nici unul din mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt eu, asta aș putea sau aș vrea să devin eu, proiectul imprecis al unei existențe ulterioare. Cineva care poartă în continuare cărarea pe stânga și are un metru șaptezeci și doi. Cineva în țoale militare vopsite, care între timp își bărbierește puful o dată pe săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat serios, scormonitor, căutând un sens printre ruine -, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la ora aia, păstrează În glagore o scenă mai tare ca Lorusso. Pă Zarlenga Îl acoperea Napaleonu pă juma, da pă grăsunica de Juana Musante am devorat-o după pofta inemii cu vizualii; iera cu hălățoiu roș și șlapii cu pufuri și mandea a trebuit să mă las pă unu dă la 0,95. Limardo, negru și amenințător ca noru, s-a pus drept la mijloc. Unu mai mult, altu mai puțin, toți au băgat atuncea la cap că Imparțialu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Barnes Îi preveni de pericolul unor infecții și răceli minore și le distribui sticluțe cu loțiune pentru piele și picături pentru urechi. Parcă spuneai că au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece ani s-a renunțat la construirea habitatelor pentru că oamenii mureau În ele, replică Harry. Barnes se posomorî: — A fost un accident. — Au fost două accidente, preciză Harry, cu un total de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
La datorie, extrag cu dificultate o frază apocaliptică: „Cu gesturi aproape sigure, soldatul Coșcodar pășește pe colosul de metal și-l orbește”. Colosul cu pricina e tancul. Pe care-l orbește Coșcodar, În trecerea lui ca un fum, ca un puf de păpădie, ca o rază laser. Sau e invers? A orbit Coșcodar? Rămînem În ceață ca femeia, ca Ilie Neacșu, ce semnează-un editorial cam mistic pentru un plutonier. „A pogorît Dumnezeu pe pămînt valah.” Motivul pentru care-a coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
walkmen. Apare mașina valetului (un vechi model rusesc). Vorbește șoferul. Monolog de o spectaculoasă stupiditate. Drept urmare, Port Royal e asediat. Hanul este Înconjurat de cele 6 sau 7 femei Îmbrăcate-n alb (unele au venit cu parașuta). Descriere castani, stejari, puf de plopi. RÎndunele. DJ fiind loialitatea În persoană, povestirea se oprește aici, deși „povestea lui nu poate avea vreun sfîrșit”. Eu cred că-i bine că-l are, cel puțin la Handke. Dacă n-ar fi atît de inutil poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iolanda Malamen: Nu te „sperie” faptul de-a nu fi avut eșecuri? R.P. Ceea ce mă sperie cu adevărat este moartea. Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile, cu perniță Înaltă, plapumă din puf, autocolante pentru interior printre care predominau cele cu lebede, aer condiționat, bare pentru fitness, posteruri Înfățișînd miss universuri necunoscute, luminiță la capătul tunelului și televizor Încorporat În capac, cu baterii long life și antenă exterioară (se montează În vîrful crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doi, că ai două inimi în tine, e ceva despre care merită poate scris cândva, pe îndelete. Pe 15 martie 1999 venea pe lume Alexandra, cel mai frumos copil din lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca din gură de șarpe. Îi era foame, dar eu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
care se zbenguie noaptea, când nu-i vede nimeni) ; viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de globuri la căluț bomboniu, de la căluț de puf, de catifea, la căluț de nori, de sclipici, zburător sau mai știu eu cum); Copilul care cânta tare în autobuz cântece în engleză și franceză, n-avea treabă, eu încercam să mă scuz, cânta tare de tot și poate deranja
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
lucru pe care Andrei Vlădescu îl făcea când se întorcea acasă era să deschidă larg ușa-fereastră a balconului-terasă, acceptând zăpușeala ce pătrundea odată cu respirația precipitată și plină de viață a orașului. În aerul fierbinte sclipeau fire de praf, funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când și să credem că lumea se sfârșește mâine! Și deci să facem tot ce ne trece prin cap, de parc-am fi pe o insulă și... Prea bine, să facem asta!“. Își coborâse privirile și smulgea inconștient fire sau puf din fusta groasă, cu o mișcare zvăcnită și nervoasă. „Foarte bine, să facem“, îi răspundea Vlad Dumitrescu și în aceeași clipă răsuna glasul catifelat și subțire al Liei, care se apropiase de Rodica Dumitrescu. „Dar, pentru Dumnezeu! Pentru Dumnezeu!“ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total nemișcată și perfect calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintr-o pictură murală sovietică, Îi spusese ea recent, cînd Helen se Întorsese dintr-o incursiune la cumpărături cu două plase din sfoară, umflate, iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ea. — N-ar avea importanță. Se presupune că la țară trebuie să fii gras, nu crezi? Era cu un ochi la drum, dar Își coborî capul să se uite la camera de la etaj. Pariez că au o saltea de puf pe cinste În camera de sus, spuse el cu o voce scăzută. — Numai la asta te gîndești? — Da, cînd ești cu mine. Haiti! Făcu o mișcare laterală să evite gardul viu, apoi Își puse piciorul din nou jos. Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sînt Împreună. Că-și Împing trupurile unul În celălalt, În pielea, mușchii și respirația celuilalt. Asta Însemna cu adevărat să simți că explodezi de dorul cuiva. Nu așa. Pe vremea aceea nu-și spuneau glume despre pături sau saltele din puf și alei ale Îndrăgostiților. În ultima secundă el Îi Închise palma, căuș pentru spermă. Apoi se lăsă pe spate, Îmbujorat, transpirînd și rîzÎnd. Ea mai stătu o clipă lipită de el Înainte să-și retragă degetele. El și săltă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părul lins și făcînd o cărare ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l, cînd Duncan o să intre... Nu era mare lucru. Mai nimic. Duncan se mai gîndi la alte lucruri. Deasupra patului domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa? — Ei, zise domnul Mundy cinstit, sînt ofițeri buni și răi, amabili și duri, oriunde te-ai duce. Dar regulile Închisorilor... Își Încreți nasul. Regulile Închisorilor erau teribil de stricte. Voi credeți că acum sînt aspre, dar voi trăiți În puf În comparație cu ceilalți. Am cunoscut ofițeri care biciuiau un om În momentul În care acela se uita la el. Am văzut flăcăi bătuți cu nuiele - copii de unsprezece, doisprezece, treisprezece ani, de ți se rupea inima. Au fost timpuri teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În goană deveni unul de bătut din palme. Uitîndu-se peste umărul Juliei, Helen văzu o pasăre zburînd, apoi dispărînd ca prin miracol. Acoperișul În pantă avea o gaură, pe unde pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și făcuse un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot, oameni buni!“) la trei măsuri de sfidare („Și noi am plătit pentru locul nostru ca și voi, iar ea e atât de mică, ce-ați vrea să fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și noi am plătit pentru locul nostru ca și voi, iar ea e atât de mică, ce-ați vrea să fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-mi călăuzească degetele Înăuntrul ei. — E bine... nu uita de anus. Vrei s-o facem pe la spate? Se Întoarse pe o parte, Își scuipă pe degete și se masă Între fese. Îi priveam de sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie de contur trasată pe pielea netedă. O cută de țesut curbată dinspre șold pînă la șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]