1,293 matches
-
dacă ghicesc. Vă sună matroana din minut În minut pentru că și‑a pierdut un cercel pe undeva, Între Ritz și Alain Ducasse, și vrea ca voi să i‑l găsiți, deși ea e la Paris iar voi În New York. Am pufnit. — Crezi că asta ne‑ar aduce Într‑o asemenea stare? Asta e treaba noastră. O facem zilnic. Dă‑ne ceva greu de făcut. Chiar și Emily a râs. — Nu zău, James, nu te prea pricepi. Aș fi În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cineva de la accesorii Îmi și alesese o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
programului acelei seri. Lucru de Înțeles, firește, dar și eu eram la fel de enervată că trebuie să lucrez și nu puteam face absolut nimic În privința asta. — Ce‑ar fi să mă chemi doar dacă ai nevoie de mine? — Foarte bine, am pufnit eu și am făcut ceva paradă de iritare. Dar să nu ai mustrări de conștiință dacă‑mi vei găsi trupul dezmembrat pe pardoseala de la baie. Nu e mare scofală, zău așa... M‑am uitat prin apartament, În căutarea unor indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parte veșnica buclă de pe frunte. — Nu ar trebui să‑ți pun și eu aceeași Întrebare? Dat fiind că mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat și că ar fi bucuroasă, dacă Titu ar putea să o învețe cât mai des, ca să fie sigură de izbândă. Când sosi acuma Titu Herdelea îi găsi la cafea. ― Ți-am pus lingurile în brâu, nenișorule! îl întîmpină Gavrilaș, pufnind rar dintr-o țigară răsucită de el însuși cu multă meticulozitate. ― Numai fata asta-i de vină, domnu Titu, se scuză doamna Gavrilaș, trăgând cu ochiul spre Marioara care zâmbea șiret. Că zicea că e moartă de foame și că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezentație de circ. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tânărului. Se amestecă și doamna Gavrilaș cu amintiri discrete despre administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din când în când spre Titu și-l bombarda cu cocoloașe de pâine, la care însă el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase. Încetul cu încetul, totuși, entuziasmul proiectelor se potoli. Gavrilaș, obișnuit să ațipească după-amiază cîte-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici după potolirea tulburărilor. ― Spun oamenii multe, dar când a trecut primejdia și mai multe se uită! observă un fost deputat și bătrân gazetar cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după umflătura buzunarelor. Dacă nu mă crezi, cere o cafea și, după ce-o bei, răstoarn-o și cheamă- mă să-ți ghicesc. Cititul e gratis, dar cafeaua e la dublu. — Măi, da’ pungași mai sunteți voi ăștia, cititorii de semne, pufni Fandarac. Hai, du-te înapoi la tejghea, vezi că pierzi prea mult timp cu noi și ăia de la mesele alelalte vorbesc fără știrea ta. Lași pagini necitite. N-avea tu grijă, spuse Șofronică, depărtându-se. Unde nu vede ochiul, aude
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
estimase Filip. Ea luase aerul îngăduitor al fetei care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și melancolia poate arunca flăcări pe nări“. El pufni : „Asta vă învață la Medicină ?“. Ea îl îmbrâncise ușor, dându-și seama că, sub pretextul acestei conversații, el își apropiase prea mult obrazul de al ei : „Asta nu se învață la școală“. Filip era gata să glumească pe seama osârdiei ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fugă, apoi se reîntorceau, ca un năvod. Pescarul de oameni se legăna, atârnat de cupolă, ca un glob rotitor, iar oamenii se priveau, prin ochiurile plasei sale. — Am un vecin care tot așa zice, interveni Cosmina. Că m-am țicnit ? pufni Filip. Te pomenești că or fi dat la știri... Zâmbi : Filip I. Moise - ăsta eram eu - a pățit o mare rușine. A venit ordinea peste el, dar nu prea a avut ce așeza. — Nu de tine zicea, râse Cosmina. Nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cât era de înalt. El îi luă privirea surprinsă ca pe o încuviințare și își așeză tăvița în fața ei. Puse deoparte cartea pe care o ținuse la subsuoară, apoi ceru sarea și piperul din care presără, îndelung și precaut. Cosmina pufni în râs. — Adică ? întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî ochii în farfurie și continuă să mănânce, până când simți atenția lui, se opri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca la cinema. Eu ieșeam din club, el intra, ne-am lovit unul de altul. Și ne-am aplecat amândoi odată după poșetă. Așa că ne-am nimerit bot în bot. Ce vrei mai romantic de-atât ? — Pare romantic, într-adevăr. Pufniră amândouă în râs : Adu-l și pe el la masă... — Nu ziceai că vrei să-mi spui ceva, da’ să nu mai zic la nimeni ? Papi își primi cafeaua ei. — Și, oricum, continuă, e încă în perioada de probă. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum sunt oamenii, or să te creadă nebună. Și tu ce crezi ? — Sincer ? Da’... sincer ? Papi își lăsă bărbia în palme. Mie mi-e dor de Efrem. ăla era un nebun adevărat. Făcea filosofie uitându-se la cranii, ca Hamlet. Pufni : Nu mă-ntreba de Hamlet, că mai multe nu știu. Am văzut și eu o poză... Nu arăta a lipovean, dar era tot așa de blond ca Efrem. Ce-o fi făcând acuma ? Mă tot întreb... Îți mai rămâne timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără din nou. — Cât de-o bere și-o votcă mică, pufni totuși vesel. Se întoarse din ușă către Melania : Mă, n-auzi, tu să te pregătești oricum până mă întorc, că poate m-apucă iar... Se priviră neclintiți, de parcă în orice clipă ușa se putea deschide din nou. Dintr-odată, Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate din nou actele. Nu trebuie, răspunseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spital, înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup. Și mult mai mult timp ca să se reîntâlnească cu imaginea ei din oglindă. — Ce faci ? pufni, amuzată. Bărbatul se ștergea întruna pe covorașul din vestibul, privindu-și, din când în când, tălpile găurite și continuând apăsat. — Ai să stai toată ziua acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cât părul nu-i albise încă de tot și venele de pe brațe nu se dezumflaseră, ce căutau în Piața Universității ? De ce n-au venit cu ceilalți, care ne-au primit cu flori și ne-au adus de mâncare ? — Armata eliberatoare, pufni Rada. Nu toți oamenii sunt la fel. Cât despre drogați, nu cred că ai înțeles bine... Hai să-ți arăt ceva... Ieși câteva clipe, se auzi zgomotul unui sertar tras și Rada se întoarse cu o cutie în care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... — E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreo privire. Iadeș își adună fierătaniile și trase sacul mai într-o parte. Se așezară care încotro. Io știu mormanul ăsta de când eram mic, visă Bunelu, rezemându-și capul într-o rână. — Că doar n-o fi piramida lu’ Keops, pufni Isaia. Aicea s-a făcut o gaură la război, continuă Bunelu, fără să-l ia în seamă. A căzut un avion american. L-am văzut și io, a ars cât a ars și p-ormă a rămas o droaie de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
colo colo, spuse. — Și încotro mergeți ? — Păi, dacă nu știm de unde venim, de unde să știm încotro ne ducem ? — Da’ de ce-ți spune Pârnaie ? — Da’ ție de ce-ți spune Calu ? La întrebarea asta, Chisăliță nu se putu abține și pufni în râs. Lipițanul îi aruncă o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putredă de cort din grohotișuri. O mirosi și strâmbă din nas, dar frigul strângea parcă mai tare. Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a început să gândească înseamnă că a și adormit... — Mă gândeam, continuă Chisăliță netulburat, că măcar el șade învelit, bine mersi. Am vrut mort și iaca mortu’, repetă Iadeș, trăgându-și jerpelitura peste umeri și căinând speranțele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse Tili, aplecându-se după una. Ca și oamenii. Propti motocicleta și se așeză cu spatele la ghidon și cu fața la ea : Știi ce nu înțeleg eu ? — Avem atâta timp ? pufni ea cu un zâmbet care îi aminti de Maca. — S-ar zice că destul, spuse Tili, făcându-se că nu înțelege. Dar, ca timpul să fie de două ori mai lung, trebuie să-l trăim pe rând. Eu zic să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Asta de-acum e povestea noastră. Bătrânul Coropciuc veni cu țoiul lui de țuică. Ciocniră, îl dădu peste cap și decise : Gata, am cam terminat pe ziua de azi. Acuma începe treaba găliganului. — Doar nu-l pui să spele paharele, pufni Maca, amintindu-și cum se opintea, fără s-o dibuie, să scoată țigara din pachet. — Nici vorbă. Treaba lui e, cât sunt clienți, să stea cu ochii pe ei să nu plece vreunul fără să plătească ori să nu șterpelească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
burghezi. Doar știi asta, Bette. Desigur, asta Îmi readuse În memorie o serie de imagini de la brunch-urile de duminică: Will, Simon, The Essex, eu și paginile duminicale de stil. Pe toată durata mesei disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim În chicoteli răutăcioase În timp ce citeam printre rânduri În mod creativ. De ce naiba ți-ai dori să intri Într-o relație pe viață, al cărei unic scop ar fi să-ți Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]