1,576 matches
-
masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar avea impresia că fusese ticălosul de Simon Rennie. — Steve! zise Rennie, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai jos de el nu făcea decât să-i agraveze senzația de vertij. Probabil că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre... Tiberius se alarmase și, pentru a justifica execuția, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
forma individual și împreună ca indivizi unici și ca parteneri într-o relație mereu dinamică. Ce-și poate dori oare mai mult un om profund atașat cărților și scrisului, dacă nu să rămână mereu în contact direct cu viața autentică, pulsând ritmic în fiecare clipă, strălucind în ochii celor dragi? În ceea ce mă privește, nimic n-ar fi posibil fără această experiență fundamentală, fără acest echilibru complex pe care dragostea îl consolidează în fiecare clipă. Nu exagerez deloc dacă spun că
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
până unde?“ „E foarte logic!“ O privesc și simt că am lovit În plin. (joi) Mă trezesc, În somn am avut revelația unui poem genial; Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună ele povestea adevărată a cărnii. Ea nu are cum să știe că În acel moment se autotrădează, corpul ei mă respectă, se simte ofensat de avatarurile imunde ce trebuie să traverseze, Împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a dat notă maximă și mi-a prezis, pornind de la unele mărci stilistice, că „voi deveni scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păcat. Iar păcatul, nesăvârșit la timpul său, nu va mai avea niciodată farmec. Teamă... dorință... nesiguranță... pluteam și Încercam să știu unde sunt. Vedeam cerul, simțeam vântul, auzeam vorbele, dar eu, eu mă risipisem În toate sevele pământului. Și simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume reală, pe atât de reale păreau în cea pe care o locuiam acum. Inima îmi bătea neplăcut de tare, pulsându-mi în urechi cam la fiecare secundă și eram conștient de transpirația de pe frunte și buza de sus - devenită acum rece în vântul care se strecura în gang. Mi-am șters-o cu brațul, iar materialul de la jachetă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea că îi ia pielea foc. Reveniți-vă, oameni buni. Trebuie să plecăm de aici. Problemele au început când fetele au debarcat în Curaçao ușor amețite, dar perfect conștiente, și și-au croit drum spre ghișeul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atît de aproape de propria umbră pe orezăriile goale, Încît erau ascunse În spatele liniilor movilelor funerare. Se ridicară cînd traversară perimetrul aeroportului, apoi coborîră din nou ca să tragă În avioanele japoneze parcate lîngă hangare. Ghiulelele antiaeriene explodară deasupra lagărului, umbrele lor pulsînd ca bătăile unei inimi pe pămîntul alb. O ghiulea explodă cu o lumină palidă deasupra sălii de Întrunire, zguduind aerul. Praful căzu În cascade din acoperișul de ciment și se revărsă pe umerii lui Jim. Fluturînd manualul de latină, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta. — Îl duc imediat sus, să-i controlez rana. Ultimul comentariu Îi era adresat direct lui Saul. Ruby și Fi Îi văzură venele de pe tâmple pulsând. Las-o, las-o-n legea ei, Îi șopti Fi, așa că Saul mai băgă un pumn de alune În gură. — Și uită-te la bărbatul ăsta al tău, Îi dădu Bridget Înainte. Ce păr lung poate să aibă. —Joacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mea, nu intru din pudoare. Pentru că dacă o să pleci, nu vreau să fi asistat la ultimele bătăi ale vieții tale în situații indecente. Vreau să-mi aduc aminte de tine ca un părinte, vreau să nu-ți fi văzut creierul pulsând gol, vreau să-mi amintesc de părul tău. Părul pe care l-am mângâiat noaptea, aplecat deasupra fețișoarei tale strânse în încruntarea somnului, în timp ce mă lăsam prins de atâtea gânduri pentru tine. Unul era legat de ziua nunții tale, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se pare chiar atât de groaznic. Absența uimirii ne dă siguranță, ne îndreptăm spre o stare de bine distribuită în manieră echitabilă. Este un adagio precis ca și ticăitul unui ceasornic pe noptieră. Trupurile sunt calde, sexele, mușchi bine educați, pulsează blând. Dar în partitura asta, iubita mea, există ceva mort, mă gândesc, în timp ce părul tău îmi intră în gură, și te strâng cu putere, pentru că în noaptea asta îmi este frică. Atingem plăcerea cu ochii închiși, singur fiecare ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ștergem trecutul. Îl simțeam stând lângă mine, în mașină în drum spre casă, brațul lui stâng se odihnea pe tapițeria din piele maro a scaunului din față. Numărul negru ca funinginea, identic cu al meu, mai puțin acea ultimă cifră, pulsa pe pielea care devenise palidă după doi ani departe de lumina soarelui. M-am întins și am pornit radioul. Ike se recupera bine în urma tromboflebitei coronariene, Roy Campanella reușise o lovitură, reînviind speranța că Dodgers ar putea câștiga în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unii la gâtul celorlalți. În momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înrudiri nu există una, Încă și mai subtilă, Între noi toți și lumea minerală În particular sau lumea neanimată În general. Fiecare celulă vie e compusă dintr-o mulțime de substanțe neanimate, care de fapt nu sunt deloc neanimate, ci pulsează permanent de Încărcături electrice infinitezimale. Electroni. Neutroni. Poate și acolo sunt tipare masculine și feminine care nu pot fi unite, dar nici despărțite? Fima chicoti. Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care și-au atribuit-o deopotrivă, În secolul al XVI-lea, anglo-saxonii și germanii, cele șapte orașe care și-l dispută pe Homer, scriitor important, sunt alte cazuri care Îi vor veni În minte cititorului mediu. În toate exemplele date, pulsează În embrion tenacea voință de afirmare a elementului propriu, autohton, pledoaria pro domo. Chiar acum, dezvoltând cu sufletul deschis Înțeleapta noastră cronică, ne buimăcește timpanul controversa cu privire la Carlos Gardel, Oacheșul din Piață pentru unii, uruguayanul pentru alții, originar din Tolosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Vasăzică, un fel de infecție? — Da, Într-un fel. Ochii mari ai calmarului priveau fix. — Se pot vedea toate organele interne. Creierul este ascuns În spatele ochilor. Sacul acela este glanda digestivă, iar În spatele ei e stomacul sub care - o vezi pulsând - se află inima. Chestia aia mare din față este gonada și, coborând de la stomac, se găsește un fel de pâlnie; de acolo este Împroșcată cerneala și se realizează auto-propulsia. Este cu adevărat o specie nouă? o Întrebă Norman. Beth oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]