1,471 matches
-
natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică a relațiilor dintre câmpurile de viață ale indivizilor care, aflate în interacțiune și mai ales nevoite să depășescă anumite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
între ele sau perceperea lor ca aflându-se în opoziție, sunt capabile să transfere conflictul dintr-o „virtualitate” într-o realitate psihologică. În al treilea rând, accepțiunea psihoindividuală a conflictului subliniază rolul pe care îl deține simultaneitatea incompatibilității scopurilor, dorințelor, pulsiunilor individului. Faptul acesta a fost surprins și teoretizat încă din 1935 de Lewin. El definea conflictul ca fiind # situația în care forțele de dimensiuni egale ce se exercită asupra individului acționează simultan în direcții opuse (Lewin, 1935, p. 122). # Pornind
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu etnocentrismul. Aceste trăsături de personalitate provin dintr-o primă modelare prin educație și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi intrat În era postrasistă, lasă să se Întrevadă un pesimism antropologic radical care postulează caracterul natural sau normal al pulsiunilor „de excludere” și al auto-preferințelor de grup. În 1988, În discuțiile sale cu Didier Eribon, Lévi-Strauss revine asupra problemei și definește rasismul ca „o doctrină precisă care se poate rezuma În patru puncte” (Lévi-Strauss, 1988, p. 208). De fapt, definiția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
spre părintele de sex opus și de relația ținând de Eros În cuplu cu oribilul Thanatos, conform mitologiei grecești. Probleme de concurență Încă din preistoria umanității! Apoi, ce de comportamente crude și iraționale indicând Întoarcerea refulatului și dezlănțuirea paroxistică a pulsiunilor În mulțimile revoluționare! Lui Ted Gurr, care explică violența prin ciclul frustrare-agresiune și care aduce ca argument privarea relativă pornind de la diferitele grade de discriminare politică și economică, de la diferențele În ceea ce privește accesul la capital și la educație, precum și de la confruntările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cruzime greu de apreciat, războiul este menit nu atât să distrugă adversarul, cât să-i frângă voința politică. Comandat de către o putere civilă și militară, el utilizează resursele umane și materiale În mod foarte organizat, pretinzând În același timp disciplinarea pulsiunilor agresive. Pentru a face să eșueze proiectul hegemonic al unui atacator, cei care se apără se coalizează. Progresul tehnic crește eficiența armelor de distrugere. După războiul total al totalitarismului nazist, Încheiat prin utilizarea bombei atomice, Între noii inamici ă Vestul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
analiza lui. Există, de aceea, necesitatea ca această analiză să aibă în vedere obiectivele și rezultatele teoriei behavioriste, luînd în considerare, desigur, și aspectele criticate de unii lingviști (precum Noam Chomsky, în "Review of ‛Verbal Behavior'", Language 35, 1959). V. pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme lingvistice diferite (precum dialecte sau varietăți ale unui idiom). Această situație, aparent caracterizantă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interacțiunile perceptive dintre diferiți parametri (intensitate, înălțime, durată, timbru) și de absența adecvării cuvînt cu cuvînt între percepere și măsură. V. analiză conversațională, emoție, metrică, versificație. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PULSIUNE COMUNICATIVĂ. În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parametri (intensitate, înălțime, durată, timbru) și de absența adecvării cuvînt cu cuvînt între percepere și măsură. V. analiză conversațională, emoție, metrică, versificație. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PULSIUNE COMUNICATIVĂ. În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a fost introdusă de R. Lafont (1976) pentru elanul psihomotor de la baza comunicării și, în general, din întreaga viață socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a fost introdusă de R. Lafont (1976) pentru elanul psihomotor de la baza comunicării și, în general, din întreaga viață socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu posibilitatea de a construi obiecte absente și de a le numi, de a comunica prin intermediul semnificațiilor intersubiective stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu posibilitatea de a construi obiecte absente și de a le numi, de a comunica prin intermediul semnificațiilor intersubiective stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină activitatea lingvistică, rolul de fundament al oricărei interacțiuni verbale. Activitatea lingvistică se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină activitatea lingvistică, rolul de fundament al oricărei interacțiuni verbale. Activitatea lingvistică se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici cu valoare metaforică, deoarece plăcerea de a vorbi (chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
până la capăt și, alături de „virila dezordine” pe care o aduce cu sine acest zeu, el și suita sa, Încarcă ființa umană cu calități și prerogative nebănuite, calități care nu rareori În istorie puteau trece drept tot atâtea limite, „defecte grave”, pulsiuni negative etc. Omul, În optica nietzscheniană, devine aproape un zeu, asumându-și, Încărcându-se voios de elemente, de „calități” ce trăiesc Într-o continuă confruntare, Într-o luptă ne-antagonică, creînd pur și simplu - și explicând, În cheie hegeliană mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
platformă» de care am mai vorbit, iar acum, după părerea ardeleanului și a Neamțului din mine, tu trebuie să reziști! Nu numai succesului care deja te Înconjoară În forme diferite și indiscutabile, dar trebuie să reziști propriei tale naturi, a pulsiunilor geniale care te animă, dar care te pot și clătina! Să așezi un picior ferm pe acea «platformă» a artei tale ca să poți produce, spre deosebire de atâtea genii românești care «au promis, clar și convingător», dar care s-au prăbușit apoi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am făcut cu Nichita, În câteva rânduri, indispunându-l, Întrucât marile personalități suportă greu să le clatini unele concluzii pe care se reazămă, probabil, nu puține plafoane ideatice! -, amintindu-i că el, Emil Cioran, fiul popii din Rășinari, el și pulsiunile sale genialoide, reflexele și energia formidabilă a ideației și a originalității sale, care nu rareori i-a uimit pe contemporani de pe nu importă ce latitudine, nu putea „apărea”, nu era „posibil” să apară decât pe acel sol, din acei părinți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
departe, i-au semănat. Hybris-ul, cred eu, poate fi constatat și În alte zone decât cele social-politice, În creația artistică, de exemplu, poate și În știință. Oameni de excepție, care „Înnebunesc” de bucuria aceea specială a unei autocontemplări frenetice, pulsiune care, cred eu, poate fi diametral opusă unei depresii prelungite, care duce inevitabil la sinucidere. Două stări extreme ale psihicului uman; și dacă depresia este bine descrisă și tratată de vreun secol Încoace, hybris-ul, ca boală individuală sau colectivă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
negative postcomuniste, dar... și cu vanitățile și noile oportunisme, cu acele nesiguranțe ale unora ce devin, iute, forme agresive și pernicioase pentru mulți cetățeni, Încă nedezmeticiți după un tunel istoric atât de apăsător, de lung și de contrar instinctelor și pulsiunilor tradiției noastre naționale?! Și pentru aceasta m-am Întors În ’90 În țară, eu și alți câțiva puțini scriitori, renunțând la o a doua carieră promițătoare În Orașul Luminilor - o carieră ce mi-ar fi adus, sunt convins, omagiul plenar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și toate acestea, brusc, cu o surpare iute și nedureroasă, ciudată, ni se interiorizează! „Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva senzație - instinct, aproape! - a unei bruște Întronări! De parcă toată această imensitate globulară și sticloasă care ne Înconjoară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de acolo că noțiunile de adevărat și fals nu se referă la doi termeni (A și non-A), ci la trei (A, non-A și T) coexistând în timp și nu în succesiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma prăbușirii sistemului comunist, care vreme de cincizeci de ani a reușit să țină în frâu pulsiunile etnice. În istoricul recent al relațiilor româno-maghiare, ostilitățile interetnice localizate spațial în Târgu Mureș în martie 1990 reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau uciși. Comuniune Aia e tânără și frumoasă. Dar nu tinerețea sau frumusețea ei mă rețin aici, cât mai degrabă perfecta comuniune pe care o avem: în realitate, noi comunicăm în modul cel mai profund. E vorba de descoperirea acelor pulsiuni secrete ale trupurilor și sufletelor noastre care se află în conjuncție, motivate de corpusculii unor chemări îngropate atavic în noi. Numai după îndelungi tatonări reciproce, în preajma neliniștilor noastre celor mai ascunse, am fost în stare să comunicăm pe deplin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss, M. Mead, R. Benedict) și se centrează pe investigarea diferitului cultural, subliniind funcționalitatea socială a alterității. Indiscutabil, există o "natură umană", caracterizată prin tendințe și pulsiuni (instincte) universale: afilierea, altruismul, curiozitatea, supunerea, căutarea hranei, repulsia, sentimentele paterne, materne sau filiale. Care sînt însă achizițiile identitare "date", particularizante? Un destin aparte în acest registru l-a jucat conceptul de "rasă". Mai poate fi astăzi susținut însă un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ba un rol benefic, de stimulent, ba unul malefic, uneori la un pas de crimă. Totuși, lăsând la o parte cele câteva excepții strălucitoare și bahice, trebuie să admitem că în general opera literară își găsește inspirația mai degrabă în pulsiunile specifice unui autor care va putea, în funcție de mediul lui, să descrie o podgorie sau plăcerea de a bea. De-a lungul secolelor, mari artiști au consacrat câteva pagini din scrierile lor viei, vinului sau viticultorilor; însă acești scriitori sunt relativ
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
conflictuale la masa negocierilor. Psihanaliza copilului și lucrările lui Klein furnizează bazele pentru analiza a acestei situații, analiză care a luat în considerare relațiile fantasmatice ale copilăriei. Sânul matern este primul obiect exterior întâlnit de copil. El este învestit cu pulsiuni libidinale. Constituie un obiect ideal: "sânul bun". Dar neplăcerile și frustrările resimțite conduc la învestirea lui cu pulsiuni agresive. Copilul va căuta să păstreze în el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]