8,125 matches
-
e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența. Transcendență dragoste fără griji versuri albe pentru poeți triști publicați în manuale școlare nu am uitat numele voastre Eminescu, Arghezi, Sorescu Nichita Stănescu orice atelier de creație este pustiu recit prea rar rime romantice provocatoare nu mai știu unde crește visul meu românesc de sub pernă îmi amintesc doar că voiam să impresionez Dali, Elytis, Claude Debussy, agățau oglinzi suprarealiste înalte deasupra patului meu din Paris tulburată de umbre lumina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate, negrul de fum al nopții rebele ce m-atinge precum pescărușul visând înspre stele în zboru-i rotund către astre! Tu însă nu vii în noaptea pustie și-adâncă, în noaptea aceasta cumplit de săracă ... și iată-mă gata să sar de pe-o stâncă fiindcă nu pot suferi întunericul, nici dacă în oraș s-ar aprinde felinarele toate, și umbra ni s-ar stinge în miezul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ridicat un loc pentru vecie Spre a te ști panteră și femeie, Nicicum stindardul tragic, curcubeie Ritmând cu foc întru zădărnicie. N-ai vrut să-ți fiu a ușii tale cheie, Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se va sfîrși cu bătăile în ușă, așa precum odinioară se sfîrșise cu zgomotul bocancilor șterși apăsat în dreptul pragului, și se gîndea că femeia cealaltă deschisese și nu văzuse decît glastrele de flori în bătaia ploii și strada tristă și pustie. Dar curînd prinse să deslușească voci în întuneric. Și auzi din nou pașii cunoscuți și văzu umbrele pe peretele pridvorului. Atunci își dădu seama că, după ani mulți de încercări, după nenumărate nopți de șovăire și căință, bărbatul care deschidea
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
să își procure ușor tot ce voia (o făcuse fiindcă... nu găsea cărți bune, așa că venea în Grecia să le cumpere și le căra în Cipru...). Întâmplător sau nu, unchiul ei avusese o librărie în Famagusta - acum, de nimeni călcată, pustie, năpădită de buruieni și nisip. - Acum ce mi-ai recomanda, dacă aș poposi în librăria ta? - Cartea cea mai recentă a lui Nikos Themelis, ,Pentru o societate". Povestea unui negustor grec din Brașov de la începutul secolului al XIX-lea, cu
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
preferă pentru gestul lor funest singurătatea și intimitatea propriului iatac. Excepție face sinuciderea demonstrativă și eșuată a lui Andrei Pietraru. Chiar în mijlocul naturii, totul se petrece discret. La Radu Petrescu se produce "Sinuciderea din Grădina Botanică". Tot într-un parc pustiu se sinucide un necunoscut la Emil Gârleanu. Descoperitorii fură o pungă plină și grea aflată asupra cadavrului, dar acasă constată că în ea nu sînt gologani, ci gloanțe de rezervă. Într-un parc se spînzură din amor și un personaj
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
telespectatorimea ar fi dat-o în suferință națională, în timp ce, conform altei ziceri a prietenului Haralampy, într-un moment de trezie, noi am fi vizionat doar un reportaj tevé, în care telespectatorii-orășeni tocmai plecau în bejenit spre sate, iar sătenii prin pustii, ca în vremea ciumei lui Caragea - fără să știe de ce i-a apucat dintr-odată dorul de ducă. Pe când așaaaaa... Iacă-tă, am văzut cum Ștefan cel Mare (și sfânt!) a câștigat a 48-a (?) bătălie, transmisă în direct la televiziunea
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
Pe de altă parte, cititorii români nu vor avea nici o problemă să recunoască locuri familiare și, mai ales o anumită atmosferă pe care nu o vor uita prea curând. Călătoria grotescă a Verei spre Timișoara, fără bilet, într-un vagon pustiu și sordid, în care temperatura nu depășea -5° C, și decizia sa spontană de a face sex cu controlorul pentru a se încălzi, par desprinse dintr-un film, dar nu sunt de neimaginat într-o Românie de dinaintea căderii regimului comunist
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
temă natura, iubirea și mai ales marea... Din reverie mă trezesc niște țipete și altercații ce veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
se surpă în sine,/ paradisuri, infernuri, locuri de trecere,/ clopote de eter macerează timpanele,/ hohotul deșucheat al bătrînei apocalipse/ ce se repetă etern" (ibidem). Coloana sonoră e cea uzuală a momentului ^60: "acele țipete, acele lătraturi,/ rătăcind prin tăcerile uriașe, pustii" (ibidem). Sau într-un crescendo ce s-ar vrea muzical (,acele țipete, acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de aneantizare acustică: "din ce în ce mai tare
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
covoarele de flori ale primăverilor... Privesc înspăimântat drumul fără de întoarcere al vieții noastre, nervura pietrelor fără de suferință, și-ți incrustez din sângele meu un nou cântec, pătat de curcubeul amintirilor... Plutesc printre nori, cu singurele mele averi: Credință, Nădejdea, Dragostea... Pustiu, la capăt de lume, înzăpezit în nopțile stelare, primesc să stau la masa de joc cu Moartea... Începe jocul..., jocul..., jocul, flacăra nestinsa a vieții.., durerea umbrelor îngenunchiate și rătăcite prin deserturile infernului..., jocul de-a Viața..., jocul de-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup... Licuricii nopților de august, îmi luminează drumul ce fumega, paralizat, plutind în derivă... Mai pustiu că oricând, mă destram în lumina vie a soarelui, bântuind printr-un tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți în disperare, ne mințim împovărați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Geo Vasile Poezia și proza tânărului Eminescu constituie tot atâtea proiecții, măști, avataruri liricodramatice și filosofice ale autorului însuși. Personaje ca Toma Nour, Ioan (din romanul Geniu pustiu, tradus de regretatul italienist Marin Mincu prin Genio desolato), Andrei Mure- șanu sau Horia, întrupează atât tentativa titanică sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face cu brevilocvența: „Poetul ar fi sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri aparent minore, de fapt vocația poetică își pipăie mușchii. Un alt procedeu al procesării lucide la care
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
i să-i plătească o pensie trimestrială; iar Greene, după o ploaie de efuziuni și declarații de afecțiune, a sărit în trăsură și dus a fost. Sala mare n-a arătat niciodată atât de vastă, atât de splendidă, atât de pustie ca în clipa când s-a auzit uruitul trăsurii. Orlando a știut că niciodată n-o să aibă inima să prăjească brânză în căminul italienesc. Că niciodată n-o să aibă cutezanța să glumească pe seama picturilor italienești; că niciodată n-o să aibă
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
până astăzi. Într-un interviu, autorul spune: „N-am vrut să simplific, să rezum sau să vulgarizez gândirea marilor filosofi, ci, din contra, să înfățișez ce este genial și profund la fiecare, ceea ce aș lua cu mine pe o insulă pustie, cum se spune ... Asta nu seamănă deloc cu ceea ce găsim de obicei în manuale”. Urmează să apară alte 10 volume, tematice, acestea. Unul se referă la educație. Întrebat dacă socotește că școala s-a degradat, fostul ministru e de părere
O serie editorială foarte utilă () [Corola-journal/Journalistic/3886_a_5211]
-
major al teatrului românesc modern. Închideam și deschideam pleoapele că o păpușă dereglata, rămasă sub semnul uimirii. Și Gheorghe zburda printre amintirile lui, aripi. Eram numai doi pe insula cuvintelor. Și atîta lume în jur. „ singur singur pe o insulă pustie Plină de lume.” După aceea au fost Simona Popescu și Ion Bogdan Lefter. Iubirea și grijă lor față de un mare poet, altfel. Și Mircea Cărtărescu care se înaripa vorbind despre Naum. „Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
are geniu. Pur și simplu. Și face cu mințile noastre ce vrea... Am poposit de curînd pe Insula ei și a lui Gellu Naum. Poate că aici ar trebui să pun punct. Și să rămîn singură singură singură pe insula pustie plină de lume. Poate că asta și fac spunînd că poemul melancolic despre libertatea ființei, despre Robinson-ul din noi, despre Sirenă din noi și despre Vineri și Pirat și Bunicile Selkirke este doar călătoria fiecăruia spre centrul pămîntului. O spumă
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
explic... Artistul doar servește lumii, harnic, damnat, stârnind imensa furie sau râsul, e legat prin jurământ să spună adevărul, că iadul e aici, pe glob. Regizorul e la răscruce, ori nu-i deloc! Nici teatrul... Să nu-i lăsăm răscrucile pustii!" - Dan Micu (fragment din cartea Doinei Papp, Un destin spulberat - Dan Micu). Printre montările regizorului Dan Micu se numără: „Piticul din grădina de vară" de D.R. Popescu, „Ulciorul sfărâmat" de Heinrich von Kleist, „Răceala" de Marin Sorescu, „Jocul vieții și
Un destin spulberat. Lacrimi pe scena Teatrului Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40376_a_41701]
-
Livius Ciocarlie E duminică după prânz. O conduc pe Alexandra până la linia de tramvai. Întorcându-mă, văd de la distanță, pe strada pustie, un cărucior de invalid împins de o femeie tânără. Mai merg puțin și-l recunosc în cărucior, îmbrăcat îngrijit, în haine albe oarecum spitalicești, pe un om de seamă, foarte bătrân, cu a cărui vitalitate se mândrește țara. Vârsta l-
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
foarte fain”? păi m. platon, “terminator” sau nu, i-a cam demontat toate sofismele. cred că e important când scrii un articol, să nu comiți “falsuri”. cred că l-am luat pe bucurenci prea în serios: dincolo de “brand”, e cam pustiu. Dragilor, O avea Mircea Platon multe păcate însă a citit enorm și asta se vede. În timp ce unii se o ocupă să-și facă brandu cunoscut, alții - vezi Mircea Platon - citesc pe rupte. Și nu de ieri, de azi ci de
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
nu există discriminare că eu am patit-o pe pielea mea. btw, amiba contondenta, ce te face să crezi că șunt ateu și nu membru a unei congregații altă decat ortodoxe? am zis eu ceva pro-ateu aici? sau mintea ta pustie nu poate să facă diferența între a cere eliminarea icoanelor pt a nu-i discrimina pe cei de alte congfesiuni și ateism? Fane Scriitorul ptr. Pinocchi 0. Am avut curiozitatea să intru pe canalul de care pomenești, dar este cert
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Emil Brumaru Oh, unde-i insula pustie Cu papagali, capre și fluturi Ca viața mea din nou să fie Topită-n dulcile-nceputuri! Căci vreau să naufragiez!! Dați-mi corabia cu vele Și-un țărm stîncos, ca s-o pisez În zece mii de bucățele. Ci numai eu
Cantecul lui Robinson Crusoe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10133_a_11458]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala Emilului. Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng flori pustii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi cu o birjă De aur de mii de carate; Știi bine, eu pot să-ți fiu frate De fragedă singurătate...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10678_a_12003]