1,669 matches
-
bine că nu i-a întrerupt cât timp liderii PSD s-au faultat între ei, dar a sta în continuare în tribune s ar putea dovedi contraproductiv. PSD-ul nu cade singur, chiar dacă ziarele îl prezintă ca pe un fruct putrezit în pom. El nu pare să mai aibă resurse de renaștere, dar nici nu merge către scindare. Formidabila lui inerție, vechile complicități, legea tăcerii îndelung însușită și lentoarea lui Iliescu au lucrat în favoarea PSD, care a absorbit cutremurul politic în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și înnoptăm. Ca semn de prețuire, am fost poftiți la masă nu în Trapeză, ci în Stăreția mănăstirii. Era la vremea Postului Crăciunului, bucatele erau neînchipuit de bune, la fel era și țuica cu schinduc (o iarbă aromată lăsată să putrezească în șipurile cu tărie), la fel era și vinul mănăstiresc. Vorbeam cumpătat, așa cum se cuvenea, din când în când ieșeam pe rând afară și fumam. Într-un rând, am ieșit la țigară cu Ioan Flora. Când am isprăvit cu satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
provenind de la excrementele păsărilor, dar și de la penele rămase de la ele, de la praful acumulat pe mobile și pe mochetă, de la resturile din pubelă nedevorate integral precum și... de la mine. totuși, țin să spun că moartea mi-a făcut acest cadou : în loc să putrezesc m-am smochinit, m-am uscat încet, m-am mumificat. structura mea osoasă a fost probabil compatibilă cu acest fenomen, precum și faptul că eram slab și înalt : cincizeci și patru de kilograme pentru un metru optzeci și doi. Puțina mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu restul imobilelor de pe strada sa. Cînd se înserează, X se oprește și contemplă cu satisfacție muntele de gunoaie. a doua zi X atacă măcelăria întrucît e limpede că de acolo se împute toată strada. adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lucru nu însemna, cifra de afaceri era neglijabilă, dar pentru proprietarii lor reprezenta suma necesară subzistenței liotei de copii care trăiau în camerele mucezite din curtea interioară, ascunsă privirilor de către un gard înalt din scînduri date cu păcură să nu putrezească. De la unul, de la altul a înțeles că motivul închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei". Popianu a căscat ochii mari, "care breaslă, domnule?", și i s-a explicat că de câteva zile luase ființă un fel de sindicat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mănăstirea sfintei Marii Mogliutisa. Am suit și am coborât treptele Fenerului deasupra peisagiului nemuritor al Cornului de Aur. Pe dealul din fund, între chiparoși, era cimitirul Eyub; în altă parte, la țărmul mării deschise, temnița împărătească de la Edicule, unde au putrezit și unii din voievozii de la Carpați; în larg, departe, în pâcla ușoară de pe Marmara, insula Prinkipo. De la Vechiul-Serai la Vlaherne, minunata așezare fără pereche pe pământ se odihnea în soare, așteptând rodul florilor primăverii. Într-o joi am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a te realiza? A-ți închide destinul. Ca pe un cerc. Ești realizat, cu alte cuvinte poți să mori. Ai ajuns pe culme, ai câștigat o bătălie. Și ce faci după asta? Te culci cumva pe laurii cuceriți până ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi și lași cu limbă de moarte să ți se pună pe mormânt acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi punea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă de al doilea și al treilea, dar când am vrut să mă opresc am descoperit că atârnam deasupra unui gol negru, în care puteam să cad dintr-o clipă într-alta, deoarece liana cu care mă legasem de arbori putrezea și o auzeam trosnind, gata să cedeze. "Povestește mai departe, mi-a spus necunoscutul, altfel vei muri". Și avea glasul uscat și obosit. Dar nu mai știu unde am rămas", am zis eu și așteptam de la el să mă lămurească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ca o poruncă. N-are importanță că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iubeam atunci lumina! Vorba Călugărului, n-am avut niciodată chef să cobor în orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să-i iert pentru ingratitudinea lor; depindea de mine totuși cum va arăta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au petrecut și alte evenimente. Dinu observase că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]