1,643 matches
-
nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau bătut. — Hilary Winshaw. Din nou îmi pierise graiul. — O, da, acum toți scriu! Nu le ajunge că sunt putrezi de bogați, că pun mâna pe cele mai influente posturi din televiziuni și au două milioane de cititorii care plătesc bani frumoși în fiecare săptămână ca să afle ce putregaiuri se mai ascund între pereții lor; ăștia vor acum și nemurirea, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
călătorie, numai și numai pentru a mai răzui ce-a rămas din butoaiele putrede ale moșiei mele — Poetic, moșul! spuse Dorothy aparent neimpresionată de tonul documentului. — Cam amestecă metaforele, spuse Hilary. Răzui fundul butoaielor, nu? Nu sunt ele menite să putrezească dacă e un măr putrezit în ele? — Aș dori să continui, spuse domnul Sloane. Mai e un singur paragraf. Se lăsă tăcerea. — Deci, îi anunț cu mare plăcere pe acești paraziți - aceste lipitori cu formă umană - că au sperat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a mai răzui ce-a rămas din butoaiele putrede ale moșiei mele — Poetic, moșul! spuse Dorothy aparent neimpresionată de tonul documentului. — Cam amestecă metaforele, spuse Hilary. Răzui fundul butoaielor, nu? Nu sunt ele menite să putrezească dacă e un măr putrezit în ele? — Aș dori să continui, spuse domnul Sloane. Mai e un singur paragraf. Se lăsă tăcerea. — Deci, îi anunț cu mare plăcere pe acești paraziți - aceste lipitori cu formă umană - că au sperat în zadar. Mor sărac, așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înroșește brusc și se Îndreaptă de spate, cum am mai văzut și alte femei făcând În fața lui. Tatăl meu a fost un bărbat frumos cândva: frumos mai degrabă decât chipeș și de aceea condamnat să nu se coacă, ci să putrezească. „Tyrone Power“, obișnuia să murmure bunica mea cu drag când Îl vedea, iar eu, care eram prea mică să știu numele fostelor vedete de la Hollywood, credeam că Tyrone Power era efectul electric pe care-l avea tatăl meu asupra oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea să fac? (Am descuiat portiera Renault-ului și am rămas jucîndu-mă cu cheile, nedoritor să-mi iau locul la volan.) Am nevoie de tot ajutorul disponibil. Nu putem să-l lăsăm pe Frank să putrezească În arest. Avocatul estimează c-o să primească pe puțin treizei de ani... — Avocatul? Señor Danvila? Ăla se gîndește numai la onorariul lui. Toate apelurile alea... Crawford deschise ușa și-mi făcu semn să mă așez la volan. Își scoase ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în față. Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
contraatac, am revenit pe vechile poziții și sătenii ne-au povestit îngroziți ce s-a întâmplat. Peste o săptămână, Tibi a murit într-o ambuscadă a partizanilor. Nu am putut să-i oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întunecat al unei construcții simple. Un hambar care arată ca și cum în fiecare clipă stă să se prăbușească sub greutatea zăpezii. Dincolo de ușa făcută bucăți, chiar la intrare, se văd două trupuri întinse deoparte și de alta a stâlpilor pe jumătate putrezi ce mai susțin câteva balamale ruginite. Un horcăit ușor arată că unul dintre cei căzuți mai este în viață. Îndreaptă lanterna în jos și jetul de lumină se oprește asupra unui chip cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Cartușierele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și pe picioare, oh, linge-le chiar, tristă,/ Stoarce-mi cu limba moale puroaiele heruve,/ Strânge-mi din coate coaje, păstrează-le-n batistă./ Și-abia apoi aruncă-ți cârpele de pe tine,/ Freacă-ți sânii și curul de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea/ De-a-mi fi Marea Putoare și Maica Precista!". Acesta este chiar
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
în țara noastră sunt absolut numai țăranii, dă îndărăt, deci e supus la o trudă mult mai mare decât poate purta; și se-nmulțesc - cine? Cei cari precupețesc munca lui în țară și în afară și clasele parazite. La țară putrezesc grânele omului nevândute, în oraș plătești pînea cu prețul cu care se vinde la Viena sau la Paris. Căci firul de grâu trece prin douăzeci de mâni de la producător până la consumator și pe această cale se scumpește, pentru că cele douăzeci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
genere întrebăm ce are a face originea, etimologia unui sunet cu scrierea lui? Nimic. Cum va scrie autorul - pentru a pune în evidență - sunetul j, când se derivă din z [plus] ĭ consonans? Astfel englez face pluralul engleji, verbul o putrezi dă naștere substantivului putrejune, verbul a repezi - substantivului repejune; apoi sânt mulțime de numiri colective cari se termină în ez sau az și au regulat ej la plural precum genoveji, franțuji, olandeji, engleji, portugeji, apoi praz/praji, obras/obraji, viteaz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înnăscut și iubirea lor de muncă îi face vrednici pentru un viitor mai mare, tot pe atuncea noi nu mișcăm nici degetul cel mic măcar în favorul lor, ci ne frământăm în turburări interne, amețiți de orgia palavrelor bizantine și putrezind de vii prin corupțiunea unor parveniți din Fanar carii sub pretextul a chiar ideilor naționale irosesc în vânt puterile noastre. [26 septembrie 1878] ["E CIUDAT CĂ TOCMAI NOI... E ciudat că tocmai noi, aceia cari n-am susținut niciodată valoarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvânt oameni, precum unul din ei s-a definit însusi, "cari mănâncă carne de om și gura-i miroase a eau de Cologne'', și aceștia ne. sânt nouă prea liberi, pe când după toate legile omenești și dumnezeiești ar trebui să putrezească la ocne. Libertate materială au românii destulă; nimeni nu e-mpiedecat de-a se ocupa cu orice ramură productivă, fie plugărie, fie meșteșug, fie negustorie, fie artă sau știință; ceea ce împiedecă însă și face a se închirci libertatea materială este impunitatea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
admitem că nu se putea altfel și că revoluția a izbucnit acolo unde lanțul imperialismului avea el veriga cea mai moale. Dar cine ne garantează care va fi lumea viitorului, după ce capitalismul, ajuns în stadiul său cel mai înalt, va putrezi? În noile condiții de evoluție spectaculoasă a tehnicii, numărul muncitorilor cu psihologie clasică se va micșora, vom trăi într-o lume de tehnicieni și ingineri cu altă psihologie și alte moravuri. Marxismul, desigur, va dăinui, ca un excelent instrument de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă obsedează și nu perversitățile acelor timpuri al căror mit primitiv ai barbar deși s-a prăbușit semenii mei încă nu se desmeticesc, sânt încă neîncrezători, ca și când s-ar teme să nu-i reînvie cadavrul; vor să-l lase să putrezească total și abia după aceea să-i arunce cenușa în vânt. "Mă ameninți? rânji el cu o cruzime care abia atunci i se desvălui. N-o să mai ai ocazia! N-o să te mai întorci de-acolo de unde o să te trimit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi transmisese? Secret mare, Silvia se așeză cuminte lângă mine și nu zise câtva timp nimic. Redeschisei revista. Nu era nici un fel de filozofie în ea, articole despre imperialism, care a ajuns în faza sa ultimă, când a început să putrezească, despre primul nostru cincinal și altele de acest gen... "Ta-taaa, zise Silvia, în partea ailaltă a parcului au dat drumul la călușei." Aha! Deci ăsta era mesajul! "Bine, tată, mergem", și mă ridicai și lăsai revista pe bancă. Erau amestecați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase. Infanteriștii înaintau încet în sala cu embrioni, cu fețe sinistre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că am chef să putrezesc aici? Hicks zâmbi. Hudson își revenise. Depărtă microfonul de la gură și astupă deschiderea conductei cu panoul metalic pe care-l adusese. Ripley dădu din cap și împinse placa la locul ei, apoi bărbatul luă un aparat ca al lui Vasquez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
convinși că fac ce trebuie. Pe unii îi mai găseai prin bibliotecă, uitaseră să copieze ceva. Biblioteca arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă la comemorări, decât la învățătură. Cărțile se lipeau de pereți, reci și îmbălsămate. Majoritatea putrezeau prin cotloane și adâncituri întunecoase, unde doar bibliotecarele cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lățime, rotunjime sau diagonală, lumea dădea buzna la policlinică să-și repare prostata, dantura, rinichiul sau mai știu eu ce, oricum ceva important, care nu suferea amânare. Te baricadai în bloc și-așteptai week-end-ul ca într-o cazemată. La parter, putrezea o doamnă cu vârstă incertă: genul de văduvă perpetuă, care nu răspunde la sonerie și studiază lumea pe geam din spatele perdelei. Vecina purta un capot universal, decolorat, din care nu se dezlipea nici iarna, nici vara și niște papuci muștar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în beciurile comuniștilor. Bătut temeinic de milițieni, Vitalian Robe a spus tot ce era de spus, înainte să intre cinci ani la închisoare. Siliștea a fost săpată din vale până în vârf, prunii au fost smulși din rădăcini și lăsați să putrezească în ploaie. Casa părintească a fost confiscată, cu tot cu grajduri și terenuri. Când a ieșit din închisoare, după o amnistie, nimeni nu l-a mai recunoscut pe bunicu’ Vitalian, nici măcar bunica Aneta. Ajunsese slab, chel, cu oasele sărind prin faldurile hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tren era cât pe ce să rămână blocat toată iarna în mijlocul câmpului înzăpezit; drumul trebuia să dureze cinci ore, însă călătorii au rămas cinci zile înconjurați de troiene. În altă parte, se povestește, mai multe mii de puduri de marfă putrezesc în același loc câte două și câte trei luni la rând în așteptarea expedierii, iar altundeva, cică (de fapt, nici nu-mi vine a crede) un administrator, adică un supraveghetor, i-a administrat câteva peste bot unui negustor care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în ograda prefecturei, având comanda escadronului numai cancelaria în atenansele prefecturei, foastele bucătării deteriorate ale repauzatului Panait Docan. Grădinile de lux sunt dezgrădite, arborii stricați în cea mai mare parte, iar zidurile localurilor principale ale diferitelor cancelarii crăpate, acoperișurile găurite, putrezind de ploaie, mobilierul de cancelarie asemenea insuficient și d-abia întreținut; frumosul teren din mijlocul orașului, care este dat cu chirie fictivă, adecă mai mult degeaba, comunei de Bacău, pentru cazarma pompierilor, și pe care edificiul ce era pe acel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
l] de război, apărătorul firesc al onoarei armatei să fi deschis gura ca să protesteze, cauza n-a fost numai indignarea ce ne-a cuprins în fața unui atac nedemn și nejustificat, unei insulte aruncate acelor soldați și ofițeri a căror oase putrezesc astăzi într-o țară străină, pe când acel ce insultă memoria lor se bucură de recompense capitalizate și reversibile. Nu în aceea falsificare a istoriei care se pregătește de mai mult timp, în acea propagare a unor neadevăruri manifeste vedem un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]