1,363 matches
-
-și facă loc în tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle pierdute de fetița alergând spre curtea bunicii. Sunetele și aromele s-au spart atunci când imaginile nu au reușit să dea năvală; bălți de sânge au invadat tablourile, puzzle-ul rătăcit se prelinge în roșu... FLORENTINA CRINA STĂNCIULESCU Născută pe 24. dec. 1979 la Tg-Jiu, jud. Gorj Am absolvit Facultatea de litere București, secția Română Engleză. Am obținut un master în Litere: Modernitate în literatura și cultura europeană, București
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi de acord cu organizarea unor alegeri netrucate. Erau doar manevre politice, cheia succesiunii nu o avea nimeni, și din păcate lucrurile nu s-au schimbat nici pînă în momentul de față. Cinci, șase, șapte, e ca un joc de puzzle, se gîndește avînd impresia că urcă treaptă cu treaptă scara propriei conștiințe, bifînd bucată cu bucată fiecare părticică a planului bazat pe aceleași motivații pe care se străduise să le adune de alungul anilor. A fost un drum lung, Geniule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puternic de greață, se menținu pe picioare. Ce mult se schimbase! Atât de mult! Odată acest mister ar fi fost distracție adevărată. Cum se schimbă oamenii, situațiile, cât de sătul era de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțeleg de ce e supărat pe mine, dar cred că decizia de a ne părăsi... mai ales pe ea..., Fiona a arătat-o cu mâna pe Jessica,... e mult prea exagerată. Sunt de acord cu tine. Știai că mama îl poreclise Puzzle? Fiona a clătinat din cap uluită. Zicea că orice problemă de care dă cu nasul îl face pe tata bucățele, se pierde, se risipește și nu știe cum să se descurce. Jake a zâmbit crispat. —Știi unde e? — Nu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ținându-se de pantaloni. Se mișcă prin cameră, clipind în direcția șemineului, acolo unde o oală mică atârna deasupra jarului scânteietor. — îl ține cald, spuseel, apoi adăugă: Blestemăție! Tocmai răsturnase o măsuță scundă, de răchită. La locul accidentului piesele unui puzzle mare se împrăștiară la întâmplare de jur împrejur. — Mare drăcovenie! continuă să înjure domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Jones. Ziua în care mi-am spart ochelarii a fost una neagră pentru umanitate. Vă cer iertare pentru ocări, domnule Vultur, dar disfuncțiunile corporale sunt o permanentă sursă de iritare, nu vi se pare? — Deci vă place să jucați puzzle. — Să joc? Domnule Vultur, eu le construiesc. în toți acești ani solitari ele mi-au fost singurul stimulent. într-o zi, sper, voi fi destul de bun la astfel de lucruri. Deocamdată abilitatea mea de construcție a lor depășește cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise nici el nimic și bău încă un castron de ceai cu rădăcini. Dolores plecase șchiopătând să culeagă fructe și ierburi. Virgil stătea la căpătâiul lui Vultur-în-Zbor, urmărind cu o gelozie prost ascunsă felul în care convalescentul aranja piesele de puzzle. — Mă uimește îndemânarea dumitale, spuse el cu toată amabilitatea de care era în stare. — Norocul începătorului, îl contrazise Vultur-în-Zbor. Se descurca într-adevăr foarte bine. — Dolores și cu mine suntem extrem de dornici să-ți auzim povestea acum, că te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
politicos dacă ți-aș povesti întâi ceva despre noi, ca să te fac să te simți în largul tău. Desigur, doar dacă vrei să afli câte ceva despre noi. — Vă rog, spuse Vultur-în-Zbor și mai potrivi încă vreo alte trei piese în puzzle. Virgil Jones se încruntă. — Cred că aia merge în capătul de sus, zise el puțin răstit. Vultur-în-Zbor încercă - nu se potrivea. — O, înțeleg! spuse Vultur-în-Zbor. Merge aici! Piesa fu potrivită la locul ei la capătul de jos al jocului. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de ultimele trei. — Un gropar n-are cine știe ce treabă pe muntele Calf, spuse Virgil Jones. Așa că am revenit la dragostea mea adevărată - contemplația. — Și Dolores? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ah, Dolores! Asta-i o poveste tristă. Să iubești atât de mult viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
profeția gorfului se adeverise. Vultur-în-Zbor ajunsese la Grimus fără ajutorul său, și cine știe ce urma să iasă din asta? Acum nu mai era nimic de făcut. începu să coboare muntele, pornind înapoi către plajă, înapoi la Dolores și la jocurile de puzzle, înapoi la balansoar și la rămășițele zdrențuite ale demnității sale neputincioase. CINCIZECI ȘI CINCI Vultur-în-Zbor și Media îatunci când aceasta a deschis ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine. în mintea lui Vultur-în-Zbor se contură imaginea casei lui Dolores O’Toole. Ar fi interesant de văzut ce se întâmplase cu ea... Și deodată se aflară acolo. în colibă. Coliba era aici, în cameră, în Casa Grimus. Jocul de puzzle dincolo. Oala cu ceai de rădăcini colo. Balansoarul acolo... în balansoar - Nicholas Deggle. — El nu ne poate vedea, spuse Grimus. — Cum faci asta? Vocea lui Vultur-în-Zbor era din nou nesigură. — O repoziționare a Trandafirului. îl folosesc ca să veghez asupra insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de-ai noștri pe toți bărbații din istorie care au avut o puternică latură feminină. 18.09: Ne ia cel puțin două ore să Încărcăm mașina pentru călătoria către nord, la socrii mei. În prima oră, Richard alcătuiește un drăguț puzzle format din lucruri pentru bebeluș, În portbagajul mașinii. (Ludovic al XIV-lea călătorea cu mai puține bagaje decât Ben.) Apoi vine momentul când trebuie să găsească cheia de la cutia de bagaje, care stă ca o barcă Întoarsă cu burta-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi probabil dată În vileag În tabloidul News of the World drept Monstru de Mamă care și-a drogat bebelușul ca să tacă. Bine spus noapte stricată - Întreruptă și de nereparat. Te târăști În pat și zaci acolo, Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să funcționeze? Ar fi putut să ne dea nouă slujbe bune și concediu de maternitate, dar până să programeze un bărbat să remarce că s-a terminat hârtia igienică, s-ar fi ales praful de proiect. Femeile au În cap puzzle-ul vieții de familie, e un dat. În fiecare seară În drum spre casă, venind din centru, urmăresc femeile grăbindu-se, În lumina portocalie a becurilor de pe stâlpi, cu sacoșe de cumpărături, echilibrând serviete sau tresărind În stațiile de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În partea de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e blocaj În Tunelul Canalului Mânecii, caise uscate ca gustare hrănitoare, jeleuri ca mită, bănuți de ciocolată care să-i facă să se topească. Nu zicea doamna Pankhurst ceva despre cum femeile ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stai să văd. Se ridicase în picioare și verifica stocul. — Nimic ieșit din comun, dar ar fi totuși asta. Scoase o cutie de carton în care se aflau, probabil, douăsprezece fragmente de mozaic. Shimon le aranjă repede ca pe un puzzle și descoperi silueta unei păsări. —Frumos, spuse, dar nu e chiar din sfera mea de interes. — De fapt aș vrea să mă ajuți pe mine cu ceva. A ajuns un nou transport săptămâna asta. Mi s-a spus că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
surorii mele. —Sora ta, Lola, pare o fată de gașcă. Pentru asta îl lovi peste umăr. Simțindu-se acum ca o veterană, Maggie deschise fereastra de teleportare și tastă cele șase caractere care, spera ea, vor rezolva pentru totdeauna acest puzzle. Își imagină telefonul către Sanchez, în care îi spunea că putea să explice recentul val de violențe; își imagină răspunsul lui. Ar fi bine să le spui tu, Maggie. Să-i aduni în jurul mesei și să readuci negocierile pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau toate jocurile de Îndemânare și de noroc. În mâinile ei pricepute, cele o mie de piese ale unui joc de puzzle alcătuiau treptat o scenă de vânătoare englezească; ceea ce părea un picior de cal se dovedea a fi ramura unui ulm și piesa, căreia până atunci nu i se găsise locul, umplea perfect un gol pe fundalul pestriț, producându-ți delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu fructe, săruri mirositoare, cărți de joc, jocuri de puzzle, sacouri cu dungi, mingi de tenis albe ca talcul. Am Învățat să citesc În engleză Înainte de a Învăța să citesc În rusă. Primii mei prieteni englezi au fost patru ființe simple din cartea de gramatică - Ben, Dan, Sam și Ned
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aibă o idee proprie. În principiu, erau dispuși s-o aplaude chiar dacă scârțâia din toate încheieturile. Șeful cântărea tot ce se spusese înainte, încerca să îmbine diferitele sugestii unele cu celelalte, cu speranța că, din potrivirea întâmplătoare a pieselor de puzzle, ar putea să apară ceva atât de inteligent, atât de holmesc, atât de poirotian, că i-ar obliga pe cei doi indivizi aflați la ordinele sale să caște gura de pură uimire. Și, deodată, ca și cum i-ar fi căzut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau nu cineva acasă folosim telefonul, mâine aflăm numărul de la serviciul de informații al companiei, putem să consultăm și cartea de telefon, ori una, ori alta, e indiferent. Prin acest mod nefericit de a termina fraza, șeful înțelegea că piesele puzzle-ului nu se potriveau. Deși, așa cum s-a explicat mai înainte, dispoziția ambilor subordonați fusese de totală bunăvoință față de rezultatele meditației șefului, primul adjutant se simți obligat să observe, străduindu-se să folosească un ton care să nu-i rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zi a surprizelor, a unor șocuri care, până la urmă, vor fi mai puternice decât perfecțiunea vremii și a peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]