2,475 matches
-
și să nu mai îngăduie niciodată la cârma statului un alt rege, ca nu cumva mai târziu să fie momit din nou cu tot felul de daruri sau făgăduieli mincinoase. Exista totuși o singură problemă. Regii înființaseră o sumă de rânduieli legate de cultul religios. Ritualurile executate de ei erau atât de specifice rolului lor și atât de sfinte, încât divini tatea nu le putea accepta decât de la un rege. A apărul astfel teama ca nu cumva Zeul Cetății - pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar Germanicus îl reține repede de mână și-i șoptește pe nerăsuflate: — Atunci, cum rămâne? Mergem diseară? Sau când? Stai un pic, îl calmează Agrippa. Să vorbesc mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să atragă atenția autorităților... — Chiar! se înveselește Germanicus. Riscă să dea nas în nas dușmani care-l roagă să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șosele nici că există, deși zeci de mii de lei se cheltuiesc pe fiecare an cu personalul tehnic și zilele de prestații a mii de locuitori se pierd în zadar"1782. Autorii memoriului își exprimau convingerea că "despre o bună rânduială în gospodăria județului nu poate fi vorba pe câtă vreme starea actuală de lucruri va dăinui și Consiliul General nu va gospodări și el în casa lui"1783. În legătură cu rolul instituțiilor administrative de la nivel local se aprecia că atât consiliile comunale cât
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea pironită drept în față. După ce misionarul tălmăci schimburile îndelungi de saluturi reciproce, discuția intră pe făgașul subiectului principal. În primul rând, lungimea vasului este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
față de țările creștine și de popoarele lor. Și pentru a ne-o îndeplini, avem politicile noastre. Oricât de necurate și de lașe ar fi ele în ochii voștri, tocmai aceste politici sunt cele care ne țin în viață. O dată păstrată rânduiala, credincioșii din țările creștine capătă încredere și pot să-și vadă mai departe de credința lor. — Dar și în Japonia se găsesc creștini, ce e drept, puțini. Sunt creștini care în vreme de prigoană își lasă casele, își lasă avutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmi aduc aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie ucis. Pentru a salva tot poporul, altă cale nu este decât să sacrificăm un singur om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai dreptate. Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să uit că omul din fața mea era cardinal. — Atunci pentru ce a murit Domnul Iisus pe cruce? Eminența voastră a spus adineauri că pentru orânduirea bisericească. Dar până acum eu am fost încredințat că orânduirea Vaticanului nu este condusă după rânduiala unei țări. Am crezut că este o orânduire a iubirii care trece dincolo de granițele de țărilor și popoarelor. Cardinalul Borghese mă privea încurcat cum mă dezlănțuisem. Își strânse crucea de la gât parcă șovăind dacă să spună sau nu ceva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor murdare erau slăbite, iar coastele, ieșite în afară. Din aceeași „aleasă milostivire”, la ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce mâncaseră. — Aveți vreo dorință? Și Velasco și Luis Sasada cerură să li se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acuma nu mai ți-e frică? Așa-i ca n-ai să mai încurci zilele pe care le porți în traistă? a întrebat, cu glasul său cel gros, Anul cel Vechi. Nu, uncheșule, anotimpurile au să mă ajute să țin rânduiala cuvenită, a răspuns cu voie bună Anul cel Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți textul pe fragmente. 2. Scrieți mesajul care se desprinde din fiecare fragment. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: broboadă glasul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
case nouă ale dregătorilor și boierilor. Curtea domnească își înnoise turnul , rândurile de sus si odăile oștimii. Totuși cu tot sporul lui și mai ales cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămase o așezare a Orientului. Nu se cunoștea, în rânduiala sau mai degrabă în neorânduiala ulițelor lui, nici un plan(...) Mănăstirile cele mari, Golia , Sfântu Sava, Trisfetitele, precum si altele mai mici, stăteau închise în zidurile lor;(...) Acest amestec de chinovii, de curți, de căsuțe, de dugheni, gloduri, toloace și maidanuri ținea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon. $38 1. În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: "Așa vorbește Domnul: "Pune-ți în rînduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi." 2. Ezechia s-a întors cu fața la perete, și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3. "Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată, și am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață". Nu prea ne mai place, nu-i așa? Și dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că: "La traci există următoarea rânduială: își vând copiii pentru a fi duși peste hotare". Na, că după ce ne-a ridicat la început în slavă, ne-a bușit de ne-am dat duhul pentru câteva milenii și jumătate. Iată cum, din lăudător al străbunilor, Herodot devine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Miguel. Don Pedro era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean străin. Don Pedro declarase chiar război Portugaliei și săvârșise acte de inamiciție față de fosta sa patrie. Ceva mai mult, un capitol din vechile rânduieli cerea ca Suveranul să locuiască în Portugalia, iar Don Pedro se afla de 19 ani în Brazilia. De asemenea, prin numeroase documente, Don Pedro renunțase categoric la drepturile primogeniturii. Cu toate acestea, consiliul de regența recunoaște în Împăratul Braziliei, Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Sau dacă se nasc, se nasc În altă parte, nu la Brodina și nici În satele din jur. Da, satul Îmbătrânise. Se făcuse mai mic, mai bicisnic. Bătrânii uitaseră limba Învățată de la străbuni. Uitaseră obiceiurile. Uitaseră până și rugăciunile și rânduielile bisericești. Dacă, prin absurd, s-ar fi născut un copil, n-ar fi avut cine să-l boteze. Preotul Fadei abia dacă se mai putea ridica din pat, așa că slujeau doar dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele. Într-un ocol sunt mulgătoare, dincolo sterpe, mai încolo juncile, juncii; iaca, toate sunt după rânduială așezate... Tu îi lua mulgătoarele. Acestea trebuiesc purtate la locuri bune, prin bahnă, unde mai este iarbă verde, ori prin locurile unde a mai rămas mohor... —Bine, bade Sandule, om merge și mi-i arăta și locurile. Așa-i, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și pe toate slugile, se puse în trăsură și apucă drumul cătră lume și cătră petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă, zicea cu mulțămire: Are noroc boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înlesnească să facem o gospodărie bună, cum am auzit noi că sunt prin alte părți... Lepădatu se minuna de gândurile ei, dar îi plăceau. Și trebuie să facem nuntă, la biserică, cu popă... Pe-aici oamenii nu mai știu de rânduiala asta. —Așa este... încuviință Niță. Trebuie să ne cununăm ca creștinii, înaintea lui Dumnezeu... Și trebuie să ne ducem și la cârmuire... Dacă trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri. Într-un rând, la despărțire, flăcăul își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tigaie cu niște carne afumată, ca să gătim ceva în pripă pentru prietinii aceștia ai noștri. Am adus de devale niște pâne albă. Abia mâni vom putea coace de-a noastră. Am mai adus și de altele. Vezi de scoate cu rânduială din sanie toate câte sunt și să nu strici ceva. Și ce-a mai spus? — Cine? —Mă mai întrebi? Cine altul decât stăpânu-tău? Grija mea acuma e numai la el. Apoi a mai spus și altele, zâmbi Bezarbarză, dar acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deși dormise puțin în aceste patru zile și se luptase cu greutățile și cu cheltuielile, cu preoții și oamenii de devale. Numai cât luptase ea ca să poată dobândi tot ce trebuia pentru moartă și ca să nu se înlăture nimic din rânduiala slujbelor! Trudită și nedormită se întorsese; dar se ținea tare, cu buzele strânse și cu ochii cercetători pe obrazul veșted. Cum trecu ea spre sobă, lumina de la ferestre înflori spre cotlonul lui Culi. El o cunoscuse și o privea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stare să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două ori a fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un fum subțire în urma sa. A fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]