2,262 matches
-
despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă nimic și să se închine. Dar cine trece? Deocamdată mă tem că eu încep să devin opera îmblînzitorilor. M-am temut de ei și, de fapt, devin ceea ce au vrut ei. Răbdători și siguri de efectul pustiului, așteaptă, poate, să-și arate colții fiara din mine... Nu, nu vă speriați. Încă mai sânt om. Încă mai țin minte ce am trăit, ce am visat. Și, mai ales, încă mai am sentimentul că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi lăsat neatins - cum se poate dar ca același fapt obiectiv să fie în stare de-a produce așa de diverse schimbări - subiective?. De-aceea nu vă mirați dacă peripețiile acestei tragedii mari ce se joacă azi pe fața îndelung răbdătoare a acestui biet pământ au fost în stare să încordeze atât de tare antitezele de simpatii și antipatii în sufletul meu încît, sub dominarea acestei rupturi psihice, sunt tâmpit și necapabil de orce activitate literarie. În fine, schimbări de acestea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scumpul meu compatriot, să vă dau câteva exemple (ce vă vor sluji, sunt sigur) în legătură cu ceea ce am descoperit în cursul cercetării mele. Într-o zi, când, conducându-mi mașina, demaram pe verde cu o întârziere de o secundă, și în timp ce răbdătorii noștri concetățeni claxonau puternic și neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spală pe mâini. Mister Whip atunci, ca revanșă, îi lua apărarea. Așa cum era situația, Lică se simțea mulțumit să trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un raglan cald în rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croială englezească . . . . . . Maxențiu părăsise patul, circula prin cele trei camere, deocamdată, dezorientat de noutatea însănătoșirii. Cu apucăturile ei brusce, Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model prim existau, astfel, și contraste mari între ei. Răbdătoare, prințesa Ada abia după un număr de ședințe și după ce Elena se crezuse obligată să reamintească de două ori lui Marcian despre vara lui, însoțise o dată, singură, pe artist, scu-zînd pe Maxențiu bolnav. Se prezintase ca o cunoștință veche, discretă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fin de aripi; erau fluturi de vară fără trup. numai cu azur pe fibre de mătasă; apoi se dizolvau și plutea numai ideea abstractă. O minune, în adevăr! Marcian dase apoi Elenei mai serios de lucru. Se arăta un profesor răbdător, dar și autoritar, cum era totdeauna când era vorba de muzică. Astfel readusese pe Elena în cadrele active ale muzicei, dar la un loc unde nu putea fi jignită de nici o imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lege și instituțiile statului în frunte cu justiția, să funcționeze competițional cu cele europene, sunt numeroși. Originea lor se află în domnia lui Carol asasinul, care a terfelit Monarhia, răvășindu-și familia, aducându-și ca sfetnic intim o evreică inteligentă, răbdătoare, meschină, ocultă, care a știut să-și calculeze grațiile, șoaptele, gesturile, pașii, până a pătruns în palatul regal, și regele a împins România pe marginea prăpastiei, iar în cele din urmă, această Elena Wolf (germ. Lup) -Lupescu i-a devenit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ce intră în structura intimă a creatorului. Autorul nostru scrie neobosit, la fel cum respiră, așterne pagini după pagini,în ritmul și în curgerea inexorabilă a vieții. Prozele scurte de acum nu ies din tiparele epico-stilistice consacrate anterior, oferind cititorului răbdător ‚’’felii de viață’’,’’flash-uri’’ caleidoscopice,întâmplări vesele, triste, grotești, tragice, absurde, stupide, terifiante, toate cam în aceeași manieră narativă ce implică aluvionarul lexico morfologicosintactico semantic,într-o pastă groasă, frustă, directă. Personajele lui Constantin Slavic sunt cel mai adesea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca Rotner, cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și alb, domnu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mulțumit însă cu un banal calambur, n-a uitat de cricul uitat în iarbă și a ținut să-l pună nu doar în valoare ci și în acțiune. Și a reușit o neașteptată performanță: cricul, cu scîrțîitul lui greoi și răbdător, scoate domol luna din pămînt și o înalță către zenit. Cred că, dincolo de abila folosire a jocului de cuvinte, poemul înscenează și un paradox: pune în cîrca greierilor truda de a răsuci noapte de noapte pe osia lumii tot firmamentul
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
că o să se simtă foarte bine aici: și pe urmă Îi asigurau că mama o să se Întoarcă mai tîrziu să-i ia acasă. Unii urlau mai departe, cu toate aceste asigurări și vorbe dulci, iar măicuțele, la fel de bune și de răbdătoare, le arătau șiragurile lor de mătănii uriașe și le dăruiau iconițe pe care ei le primeau bucuroși Întinzînd mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
moment potrivit să continue dialogul. Bătrînelul Înțelept contenise cu rîsul și se uita acum la el foarte serios. Fata... O făcuse de oaie. De cum pomeni de fată, bătrînelul era să se prăpădească din nou de rîs. Julius trebui să aștepte răbdător să termine. — Și la fereastra aia? Omul ăla care repară mașinile? — Toți trebuie să muncim. În viață trebuie să muncești. Tu nu muncești? — Eu merg la școală. — Înveți ca să muncești mai tîrziu. Julius se gîndi la bărbatul care repara mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înțeles o asemenea idee vastă, chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era momentul să insiste asupra oricărei alte idei. Barbarul își îngustă ochii și a spus în sfârșit: - Cum se poate face dintr-un obiect mare unul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ce leilalte și, din când în când, mă luau de-o parte ca să-mi dez văluie fiecare compromisurile politice și sexuale ale celeilalte în regimul trecut), iar serile abia așteptam să mă-ntorc la oița mea, care mă aștepta mereu răbdătoare și fierbinte. După zece zile eram deja sătul până peste cap de verdea Irlandă (de fapt numai brumă și ceață în acel noiembrie). Doar nop țile ei înste late erau mai departe inegalabil, înspăi mântător de frumoase. Ai fi vrut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
propriu-zisă, care e, sau se vrea a fi, secretă. Părintele, însă, ne-a spus cândva, că nu e frumos să tragi cu urechea și să vrei să auzi lucruri care nu sunt spuse pentru tine. Așa că fiecare stă, cuminte și răbdător, la locul său, așteptându-și rândul. Sub patrafir se află acum Titi Bîjgoi, Ioniță Dumitru în catalog. (De unde-i vine numele ăsta? Nimeni nu știe precis. Sigur este, însă că, de când se știu ei, așa le este cunoscut în sat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Tu și eu Elena Marin Alexe Prin ploaie sau vânt m-agăț de pământ cu gânduri ce dor în tainic fior Ma-ntorc înapoi prin noi amândoi stă dorul demult m-opresc să-l ascult Tu stai răbdător pe albul de nor eu ard în văpăi privind ochii Tăi Pribeagă ades port gând necules firesc și uman s-ajung la liman Aud cum mă chemi cu dor de prin vremi și-n inima mea coboară o stea
Tu ?i eu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83381_a_84706]
-
poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau roată și se întorc, dar una-i cât se poate de mereu acolo. O față aproape fața lui, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a îndrumat la tine. Autorul biletului - sfântul care găsise rămășițele mașinii și venise la spital în noaptea accidentului- avea să se întoarcă în mod sigur ca să ia de-adevăratelea legătura cu el, acum că Mark ieșise din comă. Karin așteptă răbdătoare o explicație care se lăsa îndelung așteptată. Dar nimeni nu veni să-și dezvăluie identitatea sau să dea explicații. De la fabrica IBP sosi un buchet cu flori de primăvară. Vreo douăzeci de colegi de-ai lui Mark semnaseră mesajul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aminte. —Nu-ți poți închipui cum arăta când a spus-o. „Te crezi sora mea?“ Așa de categoric. Nici măcar un dubiu. N-ai cum să-ți dai seama cum m-am simțit. Daniel ascultă toată noaptea. Ea uitase cât de răbdător era. — A făcut un pas mare. Încă mai pune lucrurile cap la cap. Restul o să vină repede. Dimineața, era din nou gata să-l creadă. După câteva zile, Mark tot o mai respingea. Pusese cap la cap tot restul: cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și se agita pe treptele de la intrare, gâfâind înnebunită. Se ținea deoparte, scheunând, amintindu-și cum fusese maltratată de mâinile stăpânului la ultima lor întâlnire. Dar amintirile mai vechi triumfară. În timp ce oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte, gata să fugă la cel mai mic semn de tulburare. Mark rămase nemișcat, ceea ce-i dădu curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu s-au atins unul pe altul, în seara cu cearta de la restaurant. A doua zi, au vorbit în monosilabe blânde, amabile. Se furișau prin casă, făcându-și reciproc servicii mărunte. Toată săptămâna care a urmat, Daniel a fost discret, răbdător, devotat, prefăcându-se că încă locuiau amândoi în ținutul acela muntos și însorit, departe de vechiul lor coșmar. Se purta de parcă ea era cea care călcase greșit, iar el, altruist, o iertase. Ea îl lăsa, îl încuraja, deși asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi avut nevoie. Avea doar masca aceea înnebunitoare de altruism. Du-te, explorează, gustă, îi venea ei să strige. Găsește-te pe tine însuți. Știu că nu sunt suficient de bună; asta-mi spui și tu, cu fiecare acceptare răbdătoare. Dar nu-i spuse nimic. Adevărul n-ar fi făcut decât să-l stârnească. Acum îl înțelegea. Sfântul Daniel, care simțea nevoia de a transcende restul rasei. Care simțea nevoia să demonstreze că un om poate fi mai bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda noastră: pretutindeni În jurul lui, abundent, dar discret, se văd dovezile preocupării sale pentru lucruri rare, neprețuite. Locuiește Într-un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]