1,313 matches
-
puternic, încât puteai să te sprijini cu spatele în el. Se străduiau și se grăbeau ca să îndeplinească destinul. Se grăbeau cât puteau ca s-ajungă ceasul morții. Cucoșii cântă noaptea pentru cei de subt pământ (Hanul-Ancuței). Vitruit. Cântăreț bisericesc nebărbierit, răcnește mișcându-și țepii de pe față. El crede că cântă. În valea Timocului, Românii au atâta de suferit în viață de la Sârbi, încât e obiceiu la morți să le puie în sicriu un băț ca să aibă cu ce se apăra pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în căruță ș-apoi, înainte de Podul-Iloaiei, i-au pradat, amenințându-i cu revolverele. Sfânta Duminică ziua scandalurilor. Au căzut niște oameni într-o hrubă de năsip, "și răcneau de-acolo ca de pe cea lume"... Tout passe. L'art robuste Seule a l'éternité. Le buste Survit à la cité. (Th. Gautier) La Curtea cu Juri o martoră, nevasta unui cantonist de cale ferată.. Foarte intimidată de decorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De câte ori îl întâlneam de atâtea ori îl dismerdam că-mi era foarte drag. Dar într-o zi când îl dismerdam, m-a trântit jos și cu picioarele pe mine și cu capul mă burduja 25 și mă omora. Și am răcnit cât am putut și m-a scăpat ori mama ori bunica. Eu voi fi avut 3-4 ani. Și de atunci nu l-am mai iubit ci l-am bătut cu ce-mi eșia în cale. Cucoși lui Bușmei Satu Bogata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună. Trebuia să stau 3 ani, dar ce mănânci în acești 3 ani ? Și când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
comandant, m-am hotărât, o apuc pe calea dreaptă, a spus el pe nerăsuflate, gândindu-se că se petrece un miracol - poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să sară ca un arc. Acesta ținea în mână două foi de hârtie și un stilou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a mă scăpa. Declarațiile mele erau identice cu ale lor. La proces, când am intervenit punând întrebarea cu subînțeles: „Când a dat martorul respectiv declarația din dosar, înainte sau după declarațiile mele?” - căci erau identice. Președintele completului de judecată a răcnit la mine și m-a obligat să șed și să nu mai intervin. Deci după 9 luni în arestul securității Bacău pentru anchetă și după procesul din februarie 1963, am fost depus la penitenciarul Bacău în aceeași celulă împreună cu Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de turbare, cele câteva cărți ce le aveam de la Dânsul și am alergat până în strada Spătarului... Iar când mi-a deschis, uimit, i-am azvârlit cărțile în brațe și am răcnit că totul, totul se terminase, că nu mai aveam ce să caut acolo, că plec și nu mă voi mai întoarce niciodată! și am plecat cu adevărat. Consternat și totodată mișcat de această reacție neprevăzută, Mihai m-a căutat cât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
primirea veștii. Oare cum e să fii acasă la tine seara târziu, cineva să-ți bată la ușă, să-i deschizi și acela să-ți pună ștreangul de gât? Vecinii spun azi că ar fi auzit noaptea mai multe voci răcnind. Nimeni nu s-a dus într-ajutor. Autopsia a fost refuzată, regele nu admitea să i se uite cineva în cărți. Punctul de vedere oficial e consemnat în certificatul de deces: sinucidere. Rămâne întrebarea: au vrut oare să-l spânzure
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Aveam 18 ani proaspăt împliniți, nici o experiență și o enormă confuzie literaro-chirurgicală în creieri, când m-am trezit tăind piciorul unui om prea robust și prea înalt ca să-l pot ține suspendat la înălțimea necesară. L-a ținut Pasquale, în timp ce răcnea timpii operatori. Probabil că se opera în toate sălile, ca după unul dintre obișnuitele accidente de mină din Valea Jiului sau de la Combinatul Siderurgic din Hunedoara, când urgențele majore se trimiteau la „centru“; toți brancardierii erau, pesemne, la Urgență. Mi-e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cumperi o navetă de bere. Și astfel te vei simți OK la adăpostul grupului, te vei con sidera bărbat adevărat, te vei lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după o gură de bere sau vei răcni ca un mascul feroce când situația va cere asta. Dar nu numai identitățile masculine, individuale, sunt „rezolvate“ de fotbal, ci și pulsiunile sociale primare, de agregare tribală a indivizilor. Fotbalul este catalizatorul sentimentului tribal modern sau, când e vorba de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul și de inteligența scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonț a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: indiferent dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în șoaptă, el răcnește ca un apucat și se tăvălește pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil că Bleonț consideră că prin asta arată că trăiește rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol. De fapt, cred că simte și el
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-a trezit singur În fața morții. Crezuse că puterea sa n-are margini și iată că moartea i le-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui visceral de ieri. Fiind un extremist, președintele Partidului România Mare basculează de la un antisemitism extrem la un (pretins) filosemitism extrem. El nu realizează lucruri elementare, și anume, pe de o parte, că dragostea nu se exprimă gălăgios și indecent, răcnind În piața publică, iar pe de altă parte, că evreii nu doresc să fie iubiți ca etnie ; vor doar să nu fie urâți. Opusul antisemitismului nu este filosemitismul, ci lipsa antisemitismului. Vezi Andrei Oișteanu, „«Schimbarea la față» a Partidului România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spus cenzorii cu gurile năclăite de mierea limbii marelui și genialului Lenin pe care, mai mult ca sigur, o stăpâneau mai bine decât pe cea maternă. Îndemnul de mai sus care tradus Înseamnă „Repede la treabă, tovarăși” Îl va fi răcnit tov. Ion Andrei, șeful colectivului de Împuterniciți de la Vaslui, așa că, după ce și-a sumes mânecile, a semnat materialul „secret de serviciu” intitulat „Notă de analiză la revistele școlare pentru perioada 15 IX 1971 - septembrie 1973”. Grupajul a fost trimis
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lenței fac parte dintr-un segment social discreditat și peri- feric față de care excesele sunt permise. Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-o corespunzătoare, m-am întors la ziaristul american, căruia i se mai alăturaseră și alți tovarăși "de suferință" și am pornit-o în șir indian către "tărâmul făgăduinței". Când operațiunea era "în derulare", apare un organ, care, cu o voce răcnită din gât, ne somează să "dispărem". La întrebarea mea de ce, însoțită de comentariul că este vorba de ziariști invitați, omul începe să dea ca un automat din cap, făcându-mi semn să mă uit la o cameră cu glasvand, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aflase, Îmi imaginez, despre originea greacă a mamei mele). Mi-am zis că e cazul, ca director general, să profit de ajutorul directorului artistic al teatrului, noul angajat Constantin Măciucă, și l-am chemat din biroul alăturat. Artista i-a răcnit: „Domnule Măciucă, măcar dumneavoastră sunteți om cu cap. Cum Îi permiteți snobului ăsta, cum bine i-o zic și ziarele, să vină de pe maidanele alea din Niuiorc, unde și-a făcut faima printre hipii și țiganii portoricani, aici la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă-mă!! Ștefan se luptă să scape din brațele lui, îl lovește: ...Ai înnebunit Mihaile?!?! Lasă-mă!! Ștefan în patru labe se târăște prin mocirlă, prin bălți de sânge, peste cadavre, se zbate, strigă, răcnește: Lăsați-mă!! Sunt domnul Moldovei!! Sunt domnul Moldovei!! Nu pot să fug!!... E înnămolit până-n albul ochilor. Se repede la ei, îi apucă de piept, îi zgâlțâie, strigă, poruncește: Tu, Luco!! Și tu, Șendreo!! Și tu, Mihaile!! Nu înțelegeți?!?! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar hotărâți. Ai întins mâna; îți tremura... Și glasul îți tremura... Mă uitam peste capetele descoperite ale norodului; mi se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu voia voastră iastă-vă să vă fiu domn?!" Și noi am răcnit să ne plesnească bojocii: "Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-ta!!!" Vezi bine, ne-a fost gura aurită. Atunci mi-am jurat să fiu domnul unei Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma: "Arză-te-ar focu' să te arză!!... Ba, pe mine să mă arză să scap de toate!!" Urla muierea, urlau copchiii în căruță... Dac-am văz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ca însuși arhanghelul cu sabia sa de foc! S-o încins o luptă pe viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa aceea am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]