2,886 matches
-
Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă iartă, toamnă, că nu pot Să te iubesc, dar spune cine Te-ar adora, cu ploi cu tot Și-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce strâns precum un ghem e De amărât, mai mult ți-l amărește. Din versuri mici cresc marile poeme; Când roata crește, spița roții crește... Sonetul XIX Rămâi cât poți în suflet, la răcoare, Căci dacă ți se-aprinde-n piept mânia, Îți poate pârjoli mărinimia Trecând de vorba-ncinsă, arzătoare. Mânia cel mai des e ca mania, Vine din teamă, crește cu ardoare Suprimă-nțelepciunea,-i orbitoare, Încinge patimile ca trufia. Înțelepciunea este aur minții
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
am înfăptuit-o cu greu, încercam o revenire la realitatea rutinei zilnice, deși, odată cu rememorarea, nu mai puteam avea un același nivel de referință. „Să mergem spre casă”, îmi spuse la poartă și începurăm să coborâm dealul în liniște și răcoare. Pe la mijlocul drumului își aprinse pipa și tutunul se răspândi în miros de cireșe pe aleea curgătoare. Printre copaci, stelele se răcoreau după canicula prânzului, în înaltul cerului, acolo de unde ne priveau rugăciunile înfăptuite. Și tot așa, ziua aceasta luminată, această
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul lângă altul, cu mișcări largi și leneșe, ne scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FÂNTÂNA RODULUI Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Fântână, trup între adânc și cer, cu apa în jos și susul în eter, din beznă urci încet către lumină răcoarea ta ce arșița alină. Păstrează tu-n adânc și setea mea și nimănui nu-i da din ea să bea, o ține strâns la tine în izvor și-o lasă apoi în lutul roditor. De va rodi și setea mea
FÂNTÂNA RODULUI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343050_a_344379]
-
au pus în ele o fărâmă din trăirile lor, dar din cât am citit am simțit un puternic sentiment religios, patriotic, dragoste de natura înconjurătoare, de părinți, de copii și mult, mult eros. O revărsare de talent spontan, sincer, ca răcoarea unei dimineți de vară, suflete de poeți ținute în palma tremurândă, fluturi îmbrăcați diafan în culori siderale, har prins între paginile unei cărți, clipe oprite în loc spre a mărturisi frumusețea unui timp în care poezia ține de foame de sete
DĂRUIRE ŞI RESPECT SAU DREPTUL LA POEZIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343237_a_344566]
-
sale vile pe când se străduia să formeze codul de acces, deoarece nu prea vedea cifrele, Ghiocel fu răpit de niște indivizi cu cagule, aruncat brutal într-o mașină, legat la ochi, bruftuluit bine și depozitat într-un beci de ciment. Răcoarea acestuia dar și răcorile morții îi alungară aburii vodcii din cap și umplură golul cu spaime îngrozitoare... Un firicel de urină scăpă cam de capul lui din sistem, semnalând astfel starea emoțională a bietului om. Dar, după o vreme, de
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
străduia să formeze codul de acces, deoarece nu prea vedea cifrele, Ghiocel fu răpit de niște indivizi cu cagule, aruncat brutal într-o mașină, legat la ochi, bruftuluit bine și depozitat într-un beci de ciment. Răcoarea acestuia dar și răcorile morții îi alungară aburii vodcii din cap și umplură golul cu spaime îngrozitoare... Un firicel de urină scăpă cam de capul lui din sistem, semnalând astfel starea emoțională a bietului om. Dar, după o vreme, de undeva din tavan se
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
Cu pletele-i în vânt, falduri... Fructele, îi țin strâns trena, Din flori, pe frunte e cununa, Ce tot mai tare-i strălucește. Când pe covor moale pășește. În cale-i, i sau așezat frunze... Și-adulmecă din flori miresme! Răcoarea, întinsul va brăzda, Iar semințele se vor scutura. Frunzele uscate și îngălbenite, Pe rând, din pomi s-or desprinde. Căci bruma și vântul năprasnic, Sunt prietenii buni ai Toamnei. Împreună, frunzele le-or sălta, Și din înalt, la pământ le-
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]
-
în suflet și îl fortifică. Plăcerii estetice simt că ar trebui să i se adauge una practică și regret că nu am avut posibilitatea să simt gustul savuros al unui berbec pregătit în mormanul de jăratic. Clipele petrecute în liniștea, răcoarea și prospețimea naturii trec repede și asistăm la spectacolul diurn care este la fel de inedit și fascinant ca și cel nocturn. În jurul orei 12, după slujba religioasă la care bătrânii și bătrânele satului fuseseră îmbrăcați în frumoasele lor costume populare, mulțimea
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]
-
vorbire și gesturi. - Ștefan, spuse ea la un moment dat făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții, cum te răsfață briza mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
simți răcoarea nopții, cum te răsfață briza mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de condiționare. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii și apoi există atâta libertate... - Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea sufletească
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
serios s-a apucat De afaceri. În stil mare. Cu destulă experiență Și cu o rețea țesută Cu migală și cu trudă, Absolvi, cu excelență, Luînd Magna cum fraude, Și primind și laude, De la DNA, se pare. Plus cazare, la răcoare... Referință Bibliografică: Magna cum fraude / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MAGNA CUM FRAUDE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344088_a_345417]
-
bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii și-ncins de osteneala poverii duse pe umeri, căuta răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub tălpi mușchiul moale și răcoros îi așternea cărarea, iar crengile mai joase ale copacilor îi făceau loc să treacă. Zvonuri mii, bâzâite, șuierate
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei , care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute, sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343104_a_344433]
-
pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
atunci eram mai tânăr, nu cu o săptămână înainte de a deveni septuagenar. O strângere în brațe, o sărutare de mână și alta pe obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
săptămână înainte de a deveni septuagenar. O strângere în brațe, o sărutare de mână și alta pe obraji și parcă s-ar fi îndepărtat ceața, în care intrasem, odată cu trecerea prin gara Vaslui. Doar răcoarea mai persista și aceea nu era răcoarea dimineții, ci cea a emoțiilor pe care o simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
un oraș interesant, viu iluminat, frumos din punct de vedere arhitectonic, un oraș ce merită să fie vizitat, pentru că are ce să-ți ofere la tot pasul. Nici nu am simțit cum a trecut timpul pe lângă noi și nu numai răcoarea serii de început de martie, cât mai ales oboseala mersului pe jos, mers ce nu mă caracterizează, fiind comod în această privință, față de gazda mea care puteam s-o numesc o adevărată globe trotter local, după câți kilometri făcea zilnic
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc, intrând în casă, pe aci ți-
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
un doctor în etate, prieten cu rudele sale și cu părinții lui, știut fiind mai ales că la unchiul Stoica și tușa Ioana, doctorul, prieten cu aceștia, făcea vizite mai dese, să savureze un pahar cu vin bun,scos de la răcoarea beciului adânc, când se întorcea de la dispensar spre casă, că doar stătea la două case depărtare și-i erau în drumul spre casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
unde albastre, și gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă și-i anunță pe vecinii mei că-i așteaptă Costea iară, la clacă diseară. Buna coace acum pe vatră plăcintele dobrogene, scoate vinul și îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise și stafide; ziua trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăță harnici porumbul
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
a fost lui tată, nu se mai ivește nicio greutate în lămurirea sursei educației pe care a primit-o, și ce sâmbure a crăpat ca să izbucnească la soarele scenei un lujer înrădăcinat în umbra zidului pe care-l îmbracă în răcoarea frunzei și-l identifică în mitul înveșnicirii iederei urcătoare! Nu e nicio bătaie de cap în a intui ce educație a primit Tudor Chirilă în familia sa, având părinți pe gazetarul sportiv Ioan Chirilă și pe actrița, regizoarea și producătoarea
TUDOR CHIRILĂ. TREPTE DE TEMPORALITATE ÎN EFECTUL MUZICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343204_a_344533]
-
de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult și aceasta se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții ce se apropia cu pași repezi. Tinerele gazde au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]