1,700 matches
-
mă concentrez asupra rolului. Chelul avea o logoree garnisită cu multe fumuri și cu o impresie extraordinar de bună despre propria‑i persoană alifi‑ oasă. Tipul avea o firmă de software În Franța și venise În București să se mai răcorească, iar eu constituiam o ocazie perfectă. Ca să mă Încurajez, i‑am mulțumit În gând că era atât de dezgustător și că urma să Îmi ofere experiența unui rol atât de complex. Am fixat un preț pe care tipii l‑au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă concentrez asupra rolului. Chelul avea o logoree garnisită cu multe fumuri și cu o impresie extraordinar de bună despre propria-i persoană alifioasă. Tipul avea o firmă de software în Franța și venise în București să se mai răcorească, iar eu constituiam o ocazie perfectă. Ca să mă încurajez, i-am mulțumit în gând că era atât de dezgustător și că urma să îmi ofere experiența unui rol atât de complex. Am fixat un preț pe care tipii l-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe el Îl cam uimi. Îi Întinse o mână. El i-o apucă, delicat. O ajută să se ridice. O conduse la baie. Îi zise: după ce te răcorești, vii, ori, mă chemi. Și se retrase. Îl chemă. O conduse În bucătărie. O, dar ești ... Sunt, cam de toate, ce trebuie să fii, Într-o viață ca cea pe care o duc, de vreo câțiva ani ... Se așezară. Se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu te credem. Da. Fetele mele dragi. Aici e aici; aici trebuie să fie ceva. Dacă zici tu?! Păi, cum, altfel. E, și tu, ca alea care poartă vorbele pe vârful limbii, iar limba pe umăr, ca să și-o poată răcori, cui i s-o Întâmpla să-i iasă În cale. Hai, te rog, nu fi atât de ... Și, de ce, adică, să nu fiu? De aia. De care aia? Că nu e tocmai bine să umblăm cu presupusul. Dar nu e
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe care l-ai ținut ascuns trei sferturi din an, devine unul dintre obiectele cele mai apreciate. Fiind orele după amiezii, cînd mare parte dintre oameni fie se odihnesc, fie se relaxează pe nisipul fierbinte al vreunei plaje sau se răcoresc la ștranduri, cu toate că străzile mai puțin Înțesate de trecători mă Îmbiau să-mi prelungesc plimbarea, simțeam totuși că parcă mă aștepta banca mea din parc, unde Îmi petreceam cele mai plăcute momente În care puteam să-mi las gîndurile să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nevoie de somn ca de aer...”. Își puse în grabă halatul coborând din pat fără să aprindă lumina și se îndreptă spre bucătărie. A luat o sticlă de apă plată din frigider și un pahar, convinsă că, după ce se va răcori puțin, va putea să-și reia somnul. A trecut în balcon. Sorbind din apă cu înghițituri mici privi cerul înstelat. „Tinule, îți amintești, dragule? Mi-ai arătat în noaptea aceea o stea... o stea căzătoare. Tu i-ai pus numele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
al lui Stendhal. Ana îl asculta cu docilitate, îi încerca în treacăt nasturii, îi strângea bine gulerul de la haină în jurul gâtului și-l întrerupea cu întrebări de felul acesta: G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a răcorit, nu vrei să pun o haină pe tine? Nu vreau să răcești! Sau: - Am să-ți cumpăr mâine alt guler. Văd eu cum te strânge. Ai să capeți tic, tot sucind capul. Aglae se informă amănunțit asupra familiei ei, punîndu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de maghernițe unde locuiau o mulțime de oameni. După cele 8 clase a intrat la muncă și se chivernisea cum putea. Nu o văzuse de mulți ani, avea impresia că a și uitat cum arată. Între timp s-a mai răcorit afară și a apărut i-a recunoscut imediat trăsăturile însă nu mai era fetița pe care o știa. Subțire dar bine făcută, fusta scurtă iar bluza strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
erau mici, obsesia lor și din păcate de multe ori sfârșitul< marea își lua tributul în fiecare an. Atmosfera încă era apăsătoare, briza nu avea de gând să înceapă, curând însă seara își intrase în drepturi. Începuse să se mai răcorească, asfaltul păstra încă fierbințeala acumulată în timpul zilei. Dintre bătrâni doar Marinică agitat, bântuia nesigur pe stradă, nervos că nu are partener la agățat gagici. Pe Laur știa că l-a înhățat Flora care nu apăruse. Ea și Malvina parcă și-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-o să fie bine! Se despărțiră. Părinții, cu Grigore și nevastă-sa plecară spre casa dogarului, că acolo era petrecerea. Nunii porniră la fotograf. Birjarul chiui o dată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de hapsân, dar dintr-atît n-o să sărăcească! În lunea aia, după lăsata-secului, s-a sculat de dimineață cu inima bucuroasă. S-a dus la pompă, în curte, și-a lepădat cămașa de pe el, a dat drumul la apă, s-a răcorit, și-a spălat fața, a băut și-o gură bună, să-i ție pe drum de sete, și a strigat la lucrători: '* - Bună dimineața, s-a trezit jupînul? - Acum se dă jos să-ți numere pîuule. Unul încă râdea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luă după ea, rostogolind lutul și bolovanii. Veta, ajunsă pe fund, râdea de neîndemînarea lui. Iarba pălită mirosea bine, a vară plecată. Zări, aproape, balta. - Haide să culegem pelin, îl chemă. Pui prinsoare că strâng mai mult! Da-ntîi să-mi răcoresc tălpile, că m-am încălzit. Și își ridică poalele rochiei intrând în apă. Îi plăcea nămolul care i se încleia pe degete. Îi spuse râzând uitîndu-se în ochii lui, drept, ținîndu-și fusta între pulpe: - Dumneata nu intri? Ți-e frică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și strigau cât puteau: - Aooolică, maica mea, aooolică... unde mai punem noi capul, maicăăă, aooolică... Închiseră poarta. - Nu vrei să te speli? o întrebă studentul. - Ba da. Aduse o cană plină, din care-i turnă în căușul palmelor. Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și mistriile și intrau în curți, lătrați de câini. Femeile aduceau ligheane pline de apă. Ei își adânceau tălpile crăpate și negre, să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se deschide în față, ochii se ațintesc numai asupra țărilor atinse de grația terestră. Culturile care au avut un destin al lor, dar care au fost mai cu seamă un destin pentru altele... pentru toate culturile mici,care și-au răcorit sterilitatea în umbra celor mari. Istorie înseamnă - pentru a cita numai cîteva: Egiptul, Grecia, Roma, Franța, Germania, Rusia și Japonia, culturi care s- au individualizat pe toate planurile, - legîndu-le printr-o convergență și o corespondență intimă, dar sesizabilă. Limitarea numărului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui și mersul lui lent și gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieșit din văgăuni, din munți și din văi. Am privit cerul din umbră și-am stat drepți în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea, numai febra ne mai poate scăpa... Când va ridica țăranul român capul în sus? În jos am privit de când ne-am născut. Critica fizionomică a României își are nu numai o rațiune teoretică, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mirositoare și... și își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că inima ei o să aibă asemenea turburări? Ea-și dezbumbă pieptariul, sânii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea și ea răsuflă adânc, deși încet. Apoi își puse iute mâna la ochi iar, până ce i se răcori sufletul... Apoi ridică un degețel,... cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i pleznească colanul... ea-l
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar cine știa că inima ei o să aibă asemenea turburări? Ea-și desbumbă pieptarul, sânii ca zăpada se eliberară din închisoarea de catifea și ea răsuflă adânc, deși încet. Apoi își puse iute mâna iar la ochi, până ce i se răcori sufletul... apoi ridică un deget,... cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inima ei o să aibă asemenea turburări? Ea-și dezbumbă pieptariul, sânii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea și ca răsuflă adânc, deși încet. Apoi își puse iute mâna [iar] la ochi iar, până ce i se răcori sufletul... apoi ridică un degețel [deget],... cel mic, deasupra ochilor și se uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i plesnească colanul... ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l luai de acolo. În letargia în care-l aruncase durerea sa cea adâncă, Ioan n-auzi nimica. Deschisei un oblon al ferestrei și - aruncai pistolul pe-un troian de ninsoare. Apoi ieșii din casă și mă dusei să-mi răcoresc visurile și impresiunea vie, turburarea întunecoasă [a] sufletului în noaptea cea senină și rece de iarnă. A doua zi mă-ntîlnii cu Ioan. - Ai văzut toate fazele acestei drame a inimei, Tomo, aide acuma de-ți vezi de aproape actorii... aide
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]