2,217 matches
-
atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitîndu-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva la vecinul meu. Abia vorbea, își pierdea respirația. Rieux se gândi la portar și se hotărî să-l vadă după aceea. Câteva minute mai târziu trecea pragul unei case joase de pe strada Faidherbe, dintr-un cartier mărginaș. În mijlocul scării răcoroase și împuțite îl întâlni pe Joseph Grand, funcționarul, care cobora să-l întâmpine. Era un om de vreo cincizeci de ani, cu mustața gălbuie, înalt și gârbov, cu umerii înguști și membrele subțiri. \ E mai bine, spune el când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
negative. Cottard, care avea afinități cu ea, l-a făcut pe Rambert să observe de pildă lipsa câinilor care, în mod normal, ar fi trebuit să fie culcați pe o parte, gâfâind, în pragul culoarelor, în căutarea unui loc mai răcoros, de negăsit. Au luat-o pe Bulevardul Palmierilor, au traversat Piața Armelor și au coborât înspre cartierul Marinei. La stânga, o cafenea vopsită în verde se adăpostea sub un stor oblic din pânză galbenă și groasă. Intrând, Cottard și Rambert își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ochiul medicului. Asta e treaba mea în viață, să fac rost de ocazii. \ Iertați-mă, spune Rambert, dar trebuie să plec. ÎN JOIA ÎNTÂLNIRII, RAMBERT S-A DUS ÎN FAȚA CATEDRALEI CU CINCI MINUTE ÎNAINTE DE ORA OPT. AERUL ERA ÎNCĂ DESTUL DE RĂCOROS. PE CER ÎNAINTAU NORI MICI, ALBI ȘI ROTUNZI, PE CARE, PUȚIN MAI TÂRZIU, CRESCÂND CĂLDURA, AVEA SĂ-I ÎNGHITĂ DINTR-O DATĂ. UN VAG MIROS DE UMEZEALĂ MAI URCA ÎNCĂ DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ceea ce m-ar putea influența negativ și să mă concentrez pe partea frumoasă a lucrurilor. Îmi va sosi Mariana și un timp o serie de prieteni și prietene îmi vor trece pragul casei și se vor simți reconfortați sub umbra răcoroasă a boltei de viță, ca anul trecut și în alți ani de neuitat. Pentru astăzi, 2 august 2010, notez că mă simt bine fizic și moral-spiritual pentru că miam atins obiectivul propus, plus recenzia ce va apărea în numărul 3/2010
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
avut parte. Rezistența aceasta mi-a folosit în mod excepțional mai ales în anii de război, în timpul cărora m-am aflat sub drapel. Toată ziua de astăzi s-a derulat sub semnul luminii solare, dar și a luminii blânde și răcoroase a albului abundent din preajmă, aducându-mi un plus de mulțumire privind existența mea cotidiană. Până la orele serii doar un telefon de la Serghei Coloșenco mi-a întărit convingerea că nu sunt singur pe lume... Ca fapt divers, iarna din părțile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
partea de sud beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni cu apă răcoroasă, plus o cișmea ce avea zidite în prelungire trei teici din beton armat în care se scurgea perpetuu apa care potolea setea tuturor vitelor din sat, atât la plecare dimineața, cât și la întoarcere seara. Bogăția de izvoare canalizate în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai bine ferecată; Naasri trebui să folosească trei chei ca să o descuie. Spre surpriza lui Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata? Mahmud se întoarse și îl văzu pe tânăr ținând în mână o lopată grea, de metal. Instinctiv, căută cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu lapte era atât de bună; splendoarea piețelor Uffizi sau Sf. Petru; teatrele din partea de vest a Londrei, cumpărăturile pe strada Bond. După haosul, grosolănia, praful și mizeria din Israel, era o adevărată ușurare să vină într-un loc mai răcoros, însă în același timp mai calm și mai liniștit. Unde cozile la autobuz nu se transformau în încăierări și unde, da, trenurile chiar circulau conform programului. Nicăieri nu se simțea Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oroare. Îmi aduc aminte că m-am imaginat purtând o cască de miner, pantaloni de călărie din in alb și având fața enigmatic ascunsă sub un văl de plasă împotriva țânțarilor. Cuptoarele mențin locul cald și plăcut în zilele acestea răcoroase, dar vara bănuiesc că muncitorii se bucură încă o dată de clima străbunilor lor, arșița tropicală, exagerată chiar de aceste născociri care ard cărbuni și produc aburi. Am înțeles că în prezent fabrica nu lucrează la capacitatea ei maximă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viitorul extrem. Va fi nevoie de un nou leadership îndrăzneț - în industrie și guvernare - dacă vom fi nevoiți să soluționăm criza energiei care se prefigurează. CAPITOLUL TREI DESCOPERIREA SECRETULUI PROSPERITĂȚII: ECONOMIA INOVAȚIILOR Viteza inovațiilor în ritm accelerat Într-o zi răcoroasă în primăvara lui 2005, susțineam un discurs important despre viitorul extrem în fața unui grup afiliat lui Albany NanoTech, un centru de cercetare si dezvoltare pentru nanotehnologie, unul din cele mai mari din lume, căruia i se alocaseră 3 miliarde $. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că s-ar fi făcut frig. Acesta era alt lucru În privința căruia Armanoush știa că nu trebuia să ridice obiecții. Cumva, lumea din afara casei părea să aibă caracteristici artice În ochii celor din familia Tchakhmakhchian. „Afară“ era sinonim cu „tărămul răcoros“ și pentru a-l vizita trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa În parte din copilărie, căci Își petrecuse primii ani Învelită În păturile pufoase pe care bunică-sa le Împletise pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amator turnat de un viitor profesionist era un film intens erotic, ca toate filmele documentare În care autorul se servește de subiect În loc să-l servească. Seara, mă gîndeam la Maryse citind poeme de Eluard, subliniind „Bucla brațelor tale orbitoare și răcoroase“. După-amiaza umblam cu aparatul de filmat, seara stăteam cu cărțile. După-amiaza vedeam chipuri și peisaje, simțeam cum mă bat vîntul și soarele, mă rezemam de un zid din pietre Încălzite și mă gîndeam la viață. Peste cîțiva ani, nu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu are importanță dacă nu i-a primit brelocul panda, deși refuzul i-a tăiat respirația la fel ca aerul rece al nopții... Acum e din nou singur pe străzile tăcute și răcoroase ale orașului. Își amintește de clipele inedite și ireale ale concertului, de toate acele sentimente. Ce-a fost asta? Ce-a fost și ce-a însemnat această călătorie? Această întîlnire? Orice ar fi fost, își spune Romeo-Ulise, chiar dacă s-a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în felul acela melancolic pe care fericirea adesea îl alege ca să se manifeste, dar, brusc, Marçal se ridică de pe scândura de uscat și exclamă, Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de omidă. Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum, Găsit a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: „Simte-te bine, domnule sculptor, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi fost teamă că Dinu va zâmbi aprobator, văzând că mă întorc atât de repede, aș fi renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]