301,101 matches
-
sări mulți care să spună că dreptatea este în altă parte. Așa încît, în lipsă de altceva, trebuie să acceptăm sensul, destul de vag, indicat de Iordan Chimet: ";Trecutul, în orice ipostază l-am privi, și-a epuizat virtualitățile, nu va rămîne pentru istorie decît o experiență colectivă definitiv consumată. Schimbarea nu poate fi gîndită decît după reperele, mai mult sau mai puțin clare, ale viitorului către care, vrem-nu vrem, ne îndreptăm" (p. 238). Iordan Chimet realizează cîteva studii de caz privind
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
ale secolului XX și scriitori impecabili din punct de vedere moral, care, în împrejurări adesea tragice nu și-au abandonat crezul. În mod paradoxal, nici măcar astăzi atitudinea lor demnă nu este (re)cunoscută la scara societății, iar numele lor au rămas într-un nemeritat plan secund. Spirit justițiar, Iordan Chimet realizează și trei superbe portrete recuperatoare, pentru uzul tinerei generații, ale unor oameni de cultură pe nedrept căzuți în uitare: Alice Voinescu, Ștefan I. Nenițescu și Monseniorul Vladimir Ghyka. Ieșirea din
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
bombardamente, amintiri care " se desfac ca niște fire și se înnoadă ca o plasă înăuntrul căreia, fără să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
ceva din titanismul zidirilor ce vor să sfideze cerul. Turnul Babel este imaginea care prezidează o asemenea construcție, și babilonia cuvintelor, în care enciclopediștii vor să pună cea mai simplă, mai umană, mai artificioasă dintre ordini, cea alfabetică, această babilonie rămîne ireductibilă chiar dacă domesticită prin definiții, descrieri și diverse imagini. Enciclopedia este o uriașă tentativă de reducere a necunoscutului, de eliminare a oricărui mysterium tremendum". Așa cum procedează aci autorul Dicționarului de idei literare, enciclopediștii proslăveau civilizația ca pe un panaceu, visînd
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
citate evanghelice: "De nu avem dragoste, nimic nu se poate, cu atît mai puțin mîntuirea. Ne zice Sfîntul Apostol Pavel în Prima epistolă către Corinteni, cap. 13, 1-8. Și nu uită, tot aici, la sfîrșit, a ne spune: «Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea»". În eventualitatea că unor cititori o atare preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde la întrebarea "cînd avem nevoie de poezie" apelînd la cîteva
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
dramaturgul german îl scrie urmărind tragedia shakespeariană Titus Andronicus. Müller introduce un personaj, Naratorul. Și o perspectivă de o profundă teatralitate, ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi, într-un prezent la fel de revendicativ. El răsucește cuțitul în rănile istoriei precreștine, și nu numai, îl vîră în baia de sînge ce cuprinde prin abundența-i, scena și personajele, și, deopotrivă, îl învîrtește în
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
de lucru al regizorului. Nu găsesc că există un rol pe de-a întregul rotund, incitant. Din păcate, deși s-a repetat ceva vreme, actorii trupei nu pot să se ridice integral la valoarea căutărilor și cerințelor lui Alexandru Darie. Rămîn cu cîțiva pași în urmă, în ciuda eforturilor pe care nu mă îndoiesc că le fac. Ei nu-și încarcă visceral și emoțional interpretările. Atunci, sîngele ce curge pe scenă devine un act în sine, forțat și gratuit, și nu urmarea
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Petru Țuțea, Marietta Sadova, Dan Botta, P.P. Panaitescu, Tr. Herseni, Radu Gyr ș.a. Nu mulți au luat calea politică inversă, spre comunism: Belu Silber, Petre Pandrea, M. R. Paraschivescu, Al. Sahia, Alfons Adania, Șt. Beldie etc. În fine, unii au rămas pe poziții de "centru", adică democratice: E. Ionescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, M. Sebastian (cu oarecari înclinații spre stînga), Bucur Țincu (cu, inițial, oarecari înclinații spre dreapta), Anton Golopenția, Alexandru Vianu etc. Semnificativă este și împrejurarea că, privită ca antifranceză
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
din originalul cărții și să le înlocuiască urgent cu zece nume de români. Nu contează cine pe cine a înlocuit. Dar contează că România urcă astfel pe poziția a treia a țărilor producătoare de genii (cu zece nume, în timp ce Rusia rămîne cu patru: Petru cel Mare, Lenin, Stalin și Gorbaciov). Ăsta da, patriotism! Cîine îmbătat cu șampanie marca PSD În timp ce gropile de pe străzi i-au adus în pragul disperării pe bucureșteni, iar facturile la întreținere i-au împins pe culmile ei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
critică decît spre istorie literară. Puținele sinteze s-au intitulat (și chiar au fost) panorame de gen ale literaturii dintr-un deceniu ori altul de după război. Pînă și data de la care ar fi trebuit să vorbim despre "noua literatură" a rămas nesigură. Anul 1944 se impunea din rațiuni politice, deși 1948 era cu mult mai plauzibil. Din acest motiv, epoca de tranziție dintre 1944-1947, ai cărei scriitori au fost reeditați cu parcimonie și discutați așijderea, a făcut foarte tîrziu obiectul unor
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
Solomon Marcus Se scrie și se publică din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de hotarele științei. În ce constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
în primul rând acestei probleme. Tristețea multor (a celor mai mulți?) autori din domeniul științei își are sursa în prezența lor foarte modestă (dacă nu inexistentă) în ștafeta citărilor, deci implicit în "S.C.I.". Practic, ei au fost excluși din competiția valorilor. Le rămâne să se consoleze cu "valoarea în sine" a contribuției lor, pe care prezentul neînțelegător le-o refuză, dar pe care un viitor mai drept le-o va restitui. Desigur, nu este exclusă această posibilitate, criteriul citărilor nu este infailibil, dar
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
momentele cele mai pline de haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă umane", filmul îți induce o ușoară nostalgie. Văzută în oglinda retrovizoare a comediei, omenirea pare că a progresat, într-adevăr, atît de puțin; defectele s-au perpetuat peste veacuri - ticurile constructorilor veșnic neparoliști, instigările sindicalist-naționaliste
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
haz ale filmului, acțiunea se întrerupe și vocea povestitorului ne anunță că " Dată fiind violența scenei, mai bine să vă arătăm un documentar despre languste! Despre cum se hrănesc ele, și cum reușesc ele să rămînă umane"! Apropo de "să rămînă umane", filmul îți induce o ușoară nostalgie. Văzută în oglinda retrovizoare a comediei, omenirea pare că a progresat, într-adevăr, atît de puțin; defectele s-au perpetuat peste veacuri - ticurile constructorilor veșnic neparoliști, instigările sindicalist-naționaliste, birocrația - "papirografia" etc. etc... În
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
Latin, 2000) recheamă nemodificat textul primei ediții (București, Editura Enciclopedică Română, 1974). Cea de-a treia apărută în 2000 (Arta romană în România. București, Editura Meridiane) include, în proporții diferite, contribuții mai vechi. Singura carte pentru care nu există precedente rămâne în același timp opus maximum al savantului. Este, cred, chiar aceea care ne poate demonstra că, deși foarte rar, savantul, oricare ar fi el, dacă este un savant autentic, tocmai prin cărțile lui coboară în agora. Fie și atunci când, împrăștiindu
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
savantului. Este, cred, chiar aceea care ne poate demonstra că, deși foarte rar, savantul, oricare ar fi el, dacă este un savant autentic, tocmai prin cărțile lui coboară în agora. Fie și atunci când, împrăștiindu-se pământescul, doar cartea savantului mai rămâne printre noi. Cui îi e frică de antichitate? Antichitate și modernitate, volumul postum al lui Mihai Gramatopol*), este, pentru oricine îi cunoaște - fie și doar de la o anume distanță - opera, lucrarea cea mai reprezentativă. Mesajul lui către noi, venit de
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
un tribunal din România care să-l condamne pe CVT pentru aceste acuzații, sentința i-ar deschide liderului PRM o nesperată ușă către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La rîndul său CVT știe foarte bine că acuzațiile sînt cele care rămîn pentru opinia publică, nu scuzele. Mai ales scuzele venite din partea lui. Cei care i-au acordat votul în 2000, unii dintre ei recunoscînd public că l-au preferat "pentru că e diliu", n-au mai auzit în ultima vreme nici o declarație
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două, lumea a devenit mult mai igienică). Și acolo, în piața Saint-Sulpice, am văzut schelele. Turnul dinspre sud, cel frumos, ce a rămas neterminat, era învelit în grinzi subțiri puse alandala, de-ai fi zis că-i rampa de lansare a lui Saturn V și la început asta ne-a entuziasmat, schelăria înaltă de metal înălțată spre cer. Urma să ne strecurăm în
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L’invention du monde. Dar era fără îndoială prea „devreme" (cu toate că trecuseră douăzeci de ani...). În orice caz, atunci n-am scris nici un rând. Oricum, ceva a rămas: numele personajului dispărut, Treize, nume enigmatic, de altfel, căruia nu-i întrezăream prea bine sensul, dar care mi s-a instalat în minte. Poate din cauza unui joc de cuvinte semi-conștient: căderea Troiei (Trois...), căderea lui Treize. Pentru că m-am gândit
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
o serie de declicuri succesive timp de aproape cincisprezece ani. Și în final, când m-am apucat serios de treabă, acum doi ani, mai multe considerente m-au determinat: faptul că perioada aceea a fost (și are toate șansele să rămână așa) perioada cea mai romanescă pe care am traversat-o; faptul că memoria mea, slabă, foarte imprecisă, a transformat de mult timp amintirile într-o cvasi-ficțiune, în povești, în roman; faptul, de asemenea, că simțeam nevoia, înconjurat de egotismul și
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
al culturii: să întocmim o listă a operelor capitale pentru literatura română apărute între 1930 și 1940, publicate cu banii Casei Regale prin Editura Fundațiilor, o listă a premiilor oferite, a sumelor date scriitorilor prin Societatea Scriitorilor Români - și vom rămîne uluiți. De la Arghezi, Blaga și Philippide la Sadoveanu, Rebreanu și Camil Petrescu, de la Perpessicius și Călinescu la tinerii Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Eugen Ionescu, a existat vreun mare literat în România anilor 1930-1940 care să nu fi beneficiat de
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
fiind, în epoca imediat postbelică, poate criticul cel mai atent la actualitatea literară, dacă nu - zice el - și cel mai citit. Ascultat, recunoaște însă că a fost, - referințele la opiniile și judecățile sale de valoare sunt numeroase -, și aceasta îi rămâne cea mai mare satisfacție, dincolo de amărăciunea de a fi citit, în jurnalul lui Paul Léautaud, că un confrate l-ar fi calificat drept "mediocru, plat, fără stil". Dacă în memoriile din Să fie binecuvântați, evocarea numeroaselor figuri de scriitori pe
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și nuanțat în materie de literatură, căreia-i recunoaște specificul și-i afirmă libertatea necenzurată de expresie, opunându-se programelor rigide ale "scriitorilor proletari" și "realismului socialist" ucigaș, promovat mai apoi de Stalin. Punctul de vedere al cronicarului și prefațatorului rămâne, și în acest caz oarecum extrem, suficient de nuanțat, latura "idealistă" a privirii sale neafectând grav luciditatea criticului; opinia sa "datează" totuși, citită astăzi, căci creditul acordat de tânărul din 1953 celui care ordonase reprimarea "cu lovituri de tun" a
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas "într-un anumit sens" marxist, nu mai crede - zicea - în utopie și mesianism, nici în revoluția proletară, într-o vreme când contextul social-istoric s-a schimbat profund, realitățile și condiționările au devenit cu mult mai complexe și când, însăși intelectualitatea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]