21,569 matches
-
Pe masă se afla un ulcior mare cu vin, la care cei de față apelaseră deja. Dante Își umplu și el cupa, după ce Îi salutase pe toți, unul câte unul, chemându-i pe nume. Se uită din nou spre locul rămas liber. Tocmai se pregătea să ceară vești despre el, când glasul răsunător al lui Cecco Angiolieri i-o luă Înainte. — De câte ori, messer Durante, am vorbit În aceste zile despre dragoste. Și totuși cu mult mai solemne ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri pentru o clipă asupra scrinului din colț. I se păru că vederea Îi pătrunde dincolo de ușița de lemn, până la flaconul ascuns printre haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care stârnește zâmbete ironice În rândul concetățenilor săi amintirile și nostalgiile văduvei neoficiale a lui Bérenger Saunière. Se pare că tactica de Învăluire a străinului dă roade frumușele, el dobândind, zice-se, acces și la un oareșicare fond de documente rămase, după moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chineze fusese introdus un program de activități recreative și gimnastică În producție, care funcționa sub titulatura 8-1>8. Asta Însemna că dacă una din opt ore de program era afectată destinderii sub diferite forme, randamentul lucrătorilor În cele șapte ore rămase era mai mare decât ar fi fost În opt ore de muncă neîntreruptă. - Nu știu Însă dacă nu au abandonat povestea asta după câtva timp, am adăugat. - A, nu pot să cred așa ceva. Păi, cum altfel au ajuns să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
masa în oraș. Cunosc eu un armean unde se mănâncă excelent. Așteptați-mă puțin, mă duc să mă schimb. N-aș vrea să fiu recunoscut. Viziriul se îndepărtă în grabă, intrând în palatul interimar ce-i fusese pus la dispoziție. Rămași singuri cei trei moldoveni făcură câțiva pași, uitându-se pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse viziriul, căutând cu o săbiuță miniaturală o șuviță de carne rămasă buclucaș între canini - nu prea ești în apele dumitale. Un vechi proverb turcesc spune că omul, când nu-i în apele lui, înseamnă că se gândește la o femeie, ori la mai multe. Dumneata la câte te gândești? Broanteș roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de încuviințare se ridică din mijlocul boierilor. — Bucurie în suflet, bucurie în trup, iubire-n cuget și-n simțiri, iată ce voi să dau Moldovei! - continuă Vodă. Și de se va găsi vreunul din cei de față ori din cei rămași afară să se scoale cu zavistie și ocară împotrivă-mi, voi zice ca proorocul: batjocorește-mă și te voi ierta, lovește-mă și te voi cruța, pârăște-mă și te voi afla și-a ta va fi împărăția cerurilor! — Amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Roma 865 suliți”, iar pe cealaltă, îndreptată spre dreapta, „Roma 612 suliți”. Călugării o luară pe drumul cel mai scurt și în curând de pe urma lor nu se mai zări decât colbul. Și-acum, la masă! - zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii, zărea de fiecare dată în dosul pleoapelor fie cicatricea lungă, dreaptă rămasă în urma unei înfruntări cu sârbii (1613î pe pieptul lui Hadjin-Pașa, cel care în cămăruța ei din Stambul îi aducea baclavale și halva, fie mustața lăsată subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu. Gândește-te mai bine la ce te-așteaptă aici, că o să stai oleacă de vreme întru papistășime. Cască-ți ochii, lasă-ți mintea deschisă, să intre cât mai mult în ea; după ce te întorci o s-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vulturi. Au venit o mulțime. Nimic nu se mișca în jurul celor trei palmieri prăfuiți, căci chiar și cea mai ușoară adiere, părea să fi dispărut din acel loc blestemat. Soarele și liniștea erau stăpânii. Moartea era invitata. Laila împărți apa rămasă, un ibric de persoană, fără să facă vrei diferență în funcție de sex sau de rang, iar când din uzatul burduf de piele se scurse și ultima picătură, oftă din adânc și murmură: — Allah este mare. Lăudat fie Allah! Acum nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca deocamdată să nu-i înfrunte. Zece metri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
intimitate) ... că ținea lăptărie tomna sus În Drumul Sării. Ierea oameni cu stare, avea trei docare și patru cai ș-o livadă de nuci lîngă poligonu de tragere cum te duci spre Domnești țamintirile se impun acum cît În golul rămas sînt Încă vii urmele cum Îți simți Încă dureros piciorul amputat pînă cînd se va acoperi totul forme noi vor crește În locul celor vechi proteza va Înlocui definitiv organul și vom uita de parcă nici n-am fi existat În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doar o presupunere. N-am scos o vorbă. Mi se părea că și lor le-a fost golită locuința, cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mea directă, a spus, ridicându-se. Sună-mă dacă te răzgândești. O să tratez problema cu confidențialitate. S-a dus la ușă. Am să trimit doctorul. M-am uitat la bucata de hârtie. D.I. Fincham și-a băgat capul prin ușa rămasă deschisă. —A, și e Marks and Spencer, a spus. Costumul. Am făcut hârtia ghem și am aruncat-o prin cameră. După care m-am simțit vinovată. Am luat-o și am pus-o în buzunar. Doctorul a intrat. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi nori, crăpați și vârstați asemeni pietrelor rămase de la începutul timpului. Deasupra Lumii de Dedesubt zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți, întrucât mureau de foame și se tot întrebau cine îi pedepsise și, în ideea că dacă ceva este să fie, este, de ce era așa cum era. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul de spălare a minereului dar și după grămada de sfărâmături rămasă, se ocupase serios de această activitate. Habar n-avea dacă găsise metalul galben ori nu, dar în mod sigur încercase să șteargă urmele, închizând intrarea. Poate că își făcuse socoteala că se va întoarce mai târziu să continue exploatarea, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că imediat ce ai ajuns la coada listei te oprești. Nu, le investighezi pe toate, cu aceeași acuratețe și abia apoi poți să presupui că aceea este cea adevărată. Altfel, pățești ca tine: ori ți se epuizează lista ori ipo teza rămasă nu este cea potrivită. Ah, mai este un aspect, ipotezele pe care le investighezi, trebuie să fie credibile, posibile și investi gabile, ca să spun așa. Agentul rămăsese cu gura căscată. Văzându-l, Cristian se hotărî să explice: Adică, să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
supremației aeriene în momentul în care aparatele de zbor sovietice au început să fie doborâte de la sol. Nu mai puțin de o mie de rachete "Stinger" au fost furnizate rebelilor. Fără discuție că nu toate au fost folosite iar cele rămase au doborât mai târziu avioane și elicoptere americane. Cam așa se prezenta situația în momentul în care tânărul ofițer Godunov sosise în Afganistan. Fusese trimis imediat în zona Kandahar în misiuni de curățire a teritoriului inamic. Era o denumire eufemistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Boris, după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
București, prin anul 2002. De asemenea, intenționa să scrie o lucrare despre satele de pe valea Dunavățului și Berheciului, ceruse, după 1989, ajutor financiar (o sponsorizare) de la alt luncaș ajuns mare, care a purtat-o cu vorba, după cum rezultă din corespondența rămasă. Olimpia Bădăluță a colaborat, pentru întocmirea monografiei satului Lunca i a comunei Filipeni, cu ruda sa, învățătorul Gheorghe Călinescu (Călin) care, fiind din Bacău, în contact cu oamenii de cultură din oraș, a avut posibilități de informare și de consultare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asemenea, trupuri de pădure mai păstrează satul Fruntești, la apus, spre Poieni și deasupra satului Slobozia. Pâlcurile de pădure care se păstrau pe crestele dealurilor au fost tăiate după 1949, când toate pădurile au devenit proprietate de stat. în pădurile rămase se găsește o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătrânii satului Lunca își aminteau că unele familii sunt venite mai târziu și că multă vreme familiile venite în Moldova au ținut legătura cu cele din Bucovina. Despre bejenarii plecați din Bucovina în Moldova ca și despre legăturile dintre familiile rămase și cele plecate departe, în zona centrală, deluroasă a Moldovei, a scris și medicul Vasile Ignătescu, de locă din Părhăuți - Suceava. Articolul intitulat „Emigranții părhăuțeni în Moldova” a ajuns în copie, prin bunăvoința profesorului Matei Niță din Suceava, în posesia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]