2,609 matches
-
hotărî într-o zi / rodirea sunetelor / din smoala tăcerii / semănarea seminței de vorbă / în meleagul întunecat”. Cu toate acestea, tot la Dumnezeuse închină, când nu mai știe ce să facă și ajunge în răscrucea cuvintelor: “vai Doamne, / am ajuns la răscruce / încotro să dau drumul vocalelor / sosite primele / să mă ajute / încotro să îndrept consoanele / fierbând în mine întunericul / tăcerea din cernoziomul câmpiei / semnele pașilor mei / sub prima arătură / începutul cocorenilor / acolo tăcerea se ascunde în verdele verii / în ropotul ploii
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
un palier sau altul din arhitectura aceasta aproape halucinantă, detaliul va răsfrânge întreg ansamblu: “În fiecare seară/ am luat un obicei rău/ mă-mbăt de nemulțumire/ zvârcolindu-mă pe comori/ toate cuvintele fug/iar eu, doamnă, par/călăreț trântit în răscruci/ Ptiu, ptiu, oasele mele/ cad strivite ca de măciuci “.( Mulțumesc lui Newton-Bolnav de nemulțumire). Poemul se reface, febril, ca o amoebă, întrucât în fiecare fragment somnolează chiar ființa lui tentaculară. Cu această succintă analiză am descries mecanismul interior pe care
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
o singură atitudine: de a citi mai departe, deși autoarea anticipează finalul. Asemenea subiecte nu plac nimănui. Ele-ți amintesc de nenumăratele erori ale vieții, cărora nu le-ai dat prea mare atenție, până la ziua scandenței. Doar în momentele de răscruce, lucrurile ies în evidență. De cele mai multe ori, tributul e prea mare, de nesuportat, cu atât mai mult cu cât, nu se mai poate îndrepta nimic. Pornind de la acest moment dramatic, autoarea începe derularea poveștii Danei, încă din primii ani ai
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
privirea care nu ostenise căutându-mă prin țară. Și-n vise. Râul torcea amintiri, ascunzându-și fața în maluri Ziua își făcuse cămașe din borangicul lui, Iubita mea număra lacrimile fântânii. Lăsând la poartă vântul și ploile cu soare și răscrucea de cărări, am îmbrățișat pe mama, întinerind-o..., iubita alerga spre mine pe ulița de întrebări. În fiecare viață... Eu cu tristețea nu prea mă înțeleg E prea lungă durata ei! Intinsul acesteia face din viață un întreg Iar stropul
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
lui vindecare. Întârziindu-și inconștient recăpătarea sănătății, prin propria lui lipsă de aderență sau repulsie inconștientă. Mi-am amintit de o întâlnire a Mântuitorului cu tâlharul Baraba, preluată din tradiția creștină, înaintea cele menționate în sfânta Biblie. Undeva la o răscruce, Mântuitorul și apostolii care Îl însoțeau, dau față în față cu Baraba, însoțit de alți câțiva răufăcători. - Numai cei care fac bine în lumea aceasta și cred în Tatăl ceresc, se vor bucura de viață veșnică în lumea cealaltă. - Eu
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
în ochiul flămând De care nu mai pot să m-ascund. Licoarea de dor îmi curge în vine Și mă-mbăt și adorm pe inimi străine. Gândul prelinge șuviță de sânge Țâșnită din rană ce nu se strânge Și la răscrucea de drumuri ce sunt Mi-aș arunca și sufletu-n vânt... Să nu-l mai am, să nu mă mai doară, Să nu mai îmi fie cumplita povară Și poate-ntr-o zi, poate cândva, Voi reuși să fiu doar
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
adâncă săpată într-un pustiu cât deșertul, ciutură după ciutură de fluid liric de la mare adâncime, amforă după amforă de esență de metafore, gură după gură de apă vie pentru suflet. Adina Nicolescu este o oază vie de poezie la răscrucea lumilor trecute, prezente și viitoare. O spun cu sete ... Și, așa cum însăși mi-a destăinuit că cel mai bine se poate (auto)prezenta prin cadențele sale lirice, atunci când am rugat-o să fie generoasă cu sine și elocventă despre sine
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene * Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
youtube http://www.youtube.com/watch?v=80mDZspU6DA&feature=player embedded Sunt ruga crucii fără de sfârșit Și-a nesfârșitelor dureri coloană Ce-n carnea Celui răstignit Nu-și are moarte, ci doar rană ... Sunt călător pierdut în zări, Doar crucea la răscruce Mă poartă ca un far pe mări, Mă ia, mă duce, mă aduce ... Sunt un creștin rămas aici, în țară, Să fiu cu Țara răstignit pe cruce, Vândut pe-un colț de pâine dulce, Cu cât mai neagră-i și
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
terapii politice și filosofice corecte a maladiilor generate de iluziile speculațiilor politice actuale. Despre cea mai dăunătoare dintre ele, vorbește, acum și în limba română, la Ed. Curtea Veche, Bernard-Henry Lévy (traducere Ioana Ilie), în cartea Colosul răsturnat: Stânga la răscruce (carte lansată, ca și Naufragiul Utopiei, la Târgul Internațional Gaudeamus de la București, noiembrie 2009) pe care Vladimir Tismăneanu o prezintă la finalul volumului său ca pe o abordare ce îl continuă: „Lévy examinează pe larg și cu acuratețe registrul de
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
cuvinte, între ei era un dialog mut al sufletului. În mod paradoxal, fiul trăiește aproape aceleași stări și parcurge aceleași trepte în viață ca și tatăl său. Adrian descoperă, în curând, un prieten fantomatic, care-l însoțește în momente de răscruce. În momentul în care acesta dispare, Adrian devine debusolat și pornește în căutarea lui. Explorarea lui nechibzuită îl aduce în pragul pieirii. Sever nu este o ființă aievea. El este un dublu total al său. Amintirile de viață ale lui
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
cronică, romanul de față este de natură psihologică, prezentându-ne niște personaje damnate, urmărite mereu de niște vini autentice sau închipuite, care se zbat, năzuiesc și în final ajung la un liman, în lumina salvatoare. Dar până acolo, suișurile și răscrucile pe care sunt obligate să le străbată, le epuizează. Calea sinuoasă pe care trebuie s-o străbată, este dificilă și ieșirea spre lumină este greoaie, pentru că la fiecare răspântie răsare „umbra”, un „alter-ego” care le supune unui adevărat rechizitoriu, încercând
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
prinse în vârtejul halucinant al unui sistem juridic imperfect, cum este cazul lui Gabriel ( Amurgul surâsului) sau intră într-o conjunctură ilegală, cultivată și proliferată în exces de sistemul social existent, cum se întâmplă, din păcate, cu Puiu Apostolescu (La răscruce). Societatea se mulțumește să dea vina pe educație. Oare, doar educația este inculpabilă? Societatea, familia și ereditatea nu au rolul lor bine statuat în evoluția unui individ? În alte condiții, Tomiță ar fi devenit criminal, Bebe Sinescu, Ludmila Apostolescu, Lucica
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
în așa fel, încât să reflecte, în mare măsură, conținutul nuvelei. „Un răgaz nesemnificativ” e de fapt un terminus implacabil care nu poate fi prelungit. „Amurgul surâsului” este stingerea luminii și speranței celor ce au îndrăznit să mai spere. „La răscruce” este dilema de opțiune în viață căreia îi suntem supuși cu toții. „Călătorie inversată” poate fi un drum refăcut în sens invers, pentru a se corecta erorile inițiale, iar„În ceață” este mediul în care se află cei mai mulți dintre oameni, debusolați
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
interzicea cu desăvârșire să o iau pe acolo. Mă întorcea să o iau pe drum , ca omu, zicea el. Numai că eu,,,omu...nu prea pricepeam, și tare mă amăram. Așadar oricum aș fi dat-o tot la Streajă ( la răscruce) ajungeam, mă lăsam la stânga, apoi pe o ulicioară, tot la stânga și ajungeam la ai mei, nu înainte de a mă abate în poiană, la puțul mare cu roată pentru a privi în el. Și uite așa, cum ne cum, pe unde
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
mulțumesc, vulturule viteaz și bun! Voi aduce Primăvara și pentru voi! - Să izbândești, Mărțișor! îi ură și vulturul. Apoi Mărțișor, cu Norocul în cârcă, o luă la fugă, sărind din stâncă-n stâncă, de-i sfârâiau călcâiele. Nici vânturile de la răscruce nu se dumiriră când a trecut pe lângă ele, iar când se luară după el nu-i mai ajunseră urma. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19 ianuarie 2015. Drepturi de
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA RĂSCRUCEA SORȚII Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă cuprinde o îmbrățișare rece... Mă invită la un dans, sau doar mă însoțește ? Un sunet de clopot mă ajunge, mai apoi mă întrece
LA RĂSCRUCEA SORŢII de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377051_a_378380]
-
seama că n-am greșit pasul, eu pășesc cu pasul sorții Nu mi-e ușor să-l fac, în veșnica umbră a nopții. Să nu mă plângi femeie iubită, nici chiar în clipa morții Eu te voi aștepta veșnic, la răscrucea sorții. Poezie scrisă de Mihail Janto Referință Bibliografică: La răscrucea sorții / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LA RĂSCRUCEA SORŢII de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377051_a_378380]
-
sorții Nu mi-e ușor să-l fac, în veșnica umbră a nopții. Să nu mă plângi femeie iubită, nici chiar în clipa morții Eu te voi aștepta veșnic, la răscrucea sorții. Poezie scrisă de Mihail Janto Referință Bibliografică: La răscrucea sorții / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LA RĂSCRUCEA SORŢII de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377051_a_378380]
-
chip, care înfiorează cu sublimitatea cântecului sensibil, pe oricare dintre români, oriunde s¬-ar afla!... Două răspunsuri primite fulger, care premerg unui interviu viitor conturează deja un chip sufletesc al artistei: Aurel V. Zgheran: Oriunde te-ai aflat, Anastasia, la răscruce de drumuri și destin ai întâlnit armonia, bucuria și căldura căminului părintesc, liniștea și siguranța?! Anastasia Lazariuc: Deschizându-și sufletele, cei plecați de acasă se descătușează de apăsarea dorului, chiar și pentru o clipă. Nu este grea depărtarea, pe cât este
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
de mi-e rău ori mi-e bine: În dansul acesta simt nevoia de tine! Vii...Apele-ți verși din amurg, ritualuri, Mă legeni pe brațele pline de valuri Adoarme și gândul, povestea se duce, Trei degete-ating trupul meu, în răscruce. E de închinare, e de aripi și sens Să prind între ele un întreg Univers, În numele Lui - Tată, Duh Sfânt și Fiu - Trăiri cad din pulberi de stele, târziu; Nu, nicio fărâmă de-argilă pe gând Nu sparge Lumina de
NEVOIA DE TINE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377073_a_378402]
-
și bine, Chiar dacă prea grea e crucea și mi-e inima-n suspine, Să-nțeleg că este-o vreme pe pământ, că fiecare, Trebuie ca să cunoască harul Tău în încercare, Dacă voia Ta cea sfântă pus-a-n drumu-mi o răscruce, Dă-mi și forța necesară ca să pot crucea a-mi duce, Iar acolo în lumină, când ne-om întâlni odată, Duhul Sfânt să ne unească într-o dragoste curată. Și să nu uităm că Domnul e cu noi în orice
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
de gust în rezistența lor pe meterezele poeziei da. nu faci excese în scrierile tale recunosc lași gravurilor inserțiile decorative sau poate simplitatea o păstrezi pentru tine ca un dar e ca o naștere-renaștere mereu într-un punct anume al răscrucilor în care ajungi știu. nu vei fi acuzat de oameni pentru diabetul pe fond de stres generat în fond de propriile renunțări la alb-negru mult gri îndulcit cu iluzii și optica orbului uitat în parc fără baston scrie liniștit. mă
ÎNTRE ADAOSURI ŞI ABSENŢE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377883_a_379212]
-
erai și mare, Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare. Peste cuvinte mai cerneam, din când în când, câte-o tăcere, Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere, Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce, Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce. Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici, Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici. Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire - Voalată e în nori târzii
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
care dorește să le atingă în viață fiind exprimate în poezii precum “Ea, viața” sau “Visul din noi” prin termeni metaforici precum “vise” și “speranțe”. Pe parcursul întregii creații lirice se resimt puternice influențe religioase, denotând faptul că, în momentele de răscruce ale vieții poetul a avut un sprijin demn de urmat, credința în Dumnezeu care l-a ajutat să treacă peste toate și i-a dat tărie să privească încrezător spre viitor. Un exemplu aparte pentru cele afirmate mai înainte îl
RECENZIE FLORIN ADRIAN HEBEAN, de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377952_a_379281]