2,809 matches
-
1968) nu reușește să iasă din siajul anterior, balastul descriptivo-baladesc fixând, mai mult decât era cazul, imaginea poetului în spațiul tradiționalismului, din care evadează abia în Ochiul neantului (1969). Deschizându-se sub semnul nopții, lirismul intră într-o zonă gravă, răsfrângând spaima în fața condiției umane și făcându-se ecoul unor stări intermediare induse de intuirea unor simboluri, tragice și impenetrabile, în spatele concretului cotidian. Din postura de homo viator (în care va fi întâlnit în sonetele sale), poetul dialoghează cu neantul, ce
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
, Maura (pseudonim al Coraliei Simionescu-Costescu; 15.VIII.1900, Slatina - ?), prozatoare. Soție de colonel, P. era fiica bacteriologului Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
secolul al XV-lea, în versiuni germane și slavone. Povestirile despre Vlad Țepeș, larg răspîndite în Europa Centrală și de Sud-Est, își au sorgintea în creațiile folclorice din Țara Românească privitoare la domnul român, creații al căror ecou s-a răsfrânt în spațiul din sudul Dunării și în Transilvania. Anecdotele populare reunesc o serie de mărturii și fapte reale, alături de motive folclorice universale, adaptate figurii lui Vlad Țepeș, și de câteva povestiri tendențioase. Ele sunt prelucrate și dezvoltate original în două
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
și al revistei „Tomis” (1997), precum și cu Premiul de Excelență pentru opera literară și activitatea de promovare a literaturii, acordat de aceleași instituții (2000). Așa cum o ilustrează simbolic cele două semnături pe care le folosește alternativ, personalitatea lui P. se răsfrânge disjunct asupra celor două arii ale activității sale literare. Pe de o parte, istoricul literar care își înscrie numele în bibliografia esențială a culturii române cu monografia Viața și opera lui Miron Costin (1975), debut editorial și totodată lucrare fundamentală
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
politic, a fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul protestant lituanian Janusz Radziwill. Activitatea cultural-religioasă desfășurată de M. a marcat o reformă a tradiționalei culturi bizantino-slave, așezând-o în relație cu umanismul european. Acest proces de înnoire culturală slavo-ucraineană se răsfrânge favorabil în Țările Române în timpul domniilor lui Vasile Lupu și Matei Basarab. Mitropolitul Kievului trimite materiale și meșteri tipografi pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
un toponim, cum crezuse Vasile Bogrea, ci o expresie din colinde, „tini grele”, neînțeleasă de mulți culegători și transcrisă greșit; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, unde a demonstrat că aceste texte, cum observase B.P. Hasdeu, „răsfrâng într-un mod foarte curios diferitele epoci din istoria românilor”; Christea N. Țapu, care prezintă monografic activitatea principalului realizator al colecției Materialuri folkloristice (1900), coordonată de Gr. G. Tocilescu. SCRIERI: Cărți mucezite, Roșiori de Vede, 1938; Câteva însemnări pe marginea
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
are două foițe, foița parietală și foița viscerală, care delimitează camera urinară. Foița viscerală a capsulei Bowman (epiteliu podocitar) învelește capilarele glomerulare și suporturile lor. Foița parietală (epiteliu pavimentos simplu) se sprijină pe membrana bazală, iar la polul vascular se răsfrânge și se prelungește cu foița viscerală. La polul urinar se continuă cu epiteliul tubului proximal (vezi figura 4). Figura 4. Glomerulul renal Malpighi Formarea urinii începe la nivelul barierei de filtrare glomerulară, cu o suprafață de 0,27 mp pentru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta n-o arată... / Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
în ediții succesive ori completate cu altele, într-o avalanșă de volume a căror serie fusese deschisă în 1846 și merge apoi de la Poezii (1847) la Amintiri poetice istorice (1881) ș.a. Înrâuririle din D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri se răsfrâng previzibil, adică fără relief, dar spornic, în aceste pagini. Același caracter de receptacul îl au piesele de teatru compuse de P., unde pot fi întâlnite subiecte, personaje, procedee dramatice obișnuite în epocă: melodramele Fiul mazâlului (1851), Actrița din Moldova (1852
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
În prima lui carte, Literatură și eveniment (1983), P. adună eseuri privind literatura rusă și sovietică, semnate de-a lungul anilor în presă. Sunt aici pagini care pun în ecuație istoria și literatura, discutând modul în care marile evenimente se răsfrâng în scrierile literare. Două plachete, Colocviile vântului (1985) și Euthanasia (1991), îl definesc pe P. ca pe un poet aflat în căutarea personalității. Versul se situează pe linia tradițională și ca prozodie, și tematic. Ulterior poezia accede la un anume
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
Densușianu, profesor la Făgăraș. În raport cu presa periodică transilvăneană de până la 1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba, mai întâi, de curajoasa afirmare a ideii naționale într-o perioadă în care efectele dualismului se răsfrângeau negativ asupra vieții sociale și naționale românești din Transilvania. Relevabilă este și încercarea de încadrare a poporului român în contextul mai larg al vieții politice din Balcani și din Europa Centrală, prilej de afirmare a unității naționale și culturale a
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
aproape constant dezvoltarea omenirii de la începuturile sale. Tipul de organizare socială conferă totuși profilul particular al familiei dintr-o epocă sau alta. În acest sens se vorbește despre familia feudală sau despre familia burgheză. Tipul general al relațiilor sociale se răsfrânge asupra relațiilor de familie. Pe scurt, acesta este modelul teoretic explicativ elaborat de Marx. El cuprinde așadar enumerate principalele elemente componente ale societății, punctându-se totodată relațiile fundamentale de interdependență. Atunci când se vorbește despre strategia materialistă de explicație a societății
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări diafane
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
alte cuvinte, abordarea acestei probleme dintr-o perspectivă dinamică). Din analiza relațiilor specifice dintre părinții vitregi și copiii minori, dar și dintre tineri și părinții lor divorțați sau despărțiți, Attias-Donfut ajunge la concluzia că dificultățile din viața de familie se răsfrâng asupra practicilor de Întrajutorare. Desigur, atunci când tinerii părinți se despart, cel mai adesea mama este cea care rămâne cu cei mici și beneficiază de un sprijin sporit din partea părinților ei. Dar, când bunicii sunt cei care s-au despărțit, ei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conștiință, individuală pentru psihologie, colectivă pentru sociologie; dar aceste fenomene alcătuiesc realități tot atât de puternice ca și cele date de corpurile fizice. Dacă am stăruit asupra caracterului realist al științei, am făcut-o spre a putea stabili principiul că toate științele răsfrâng În cugetul nostru o parte din această realitate, după punctul de vedere În care o privim. „Știința”, cum spune dl Levy-Bruhl, „nu este și nu poate fi decât rezultatul aplicării metodice a spiritului omenesc la o parte sau la un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evocă evenimentele din 1989, apoteozând pe cei care s-au jertfit, dar arpegiind și multe din întrebările rămase fără răspuns. M. nu este un justițiar, și arma ei e metafora. Poemele sunt un recviem și, ca în Miorița, bocetul se răsfrânge într-o dramatică alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
Stamati, G. Sion ș.a. Literatura străină este prezentă în rubrica permanentă „Foiletonul ziarului «Moldova»”, unde texte din Leonid Andreev (Șapte spânzurați), din Maxim Gorki (În temniță) și din alți scriitori ruși demonstrează că atitudinea declarat rusofobă a publicației nu se răsfrânge în evaluarea literaturii ruse. Printre scriitorii traduși mai pot fi amintiți E.A. Poe (Povești extraordinare), Lafcadio Hearn, E.T.A. Hoffmann. Alții, ca G.B. Shaw, Gabriele D’Annunzio, Lev Tolstoi, Pierre Loti, Rabindranath Tagore sunt comentați în cuprinsul ziarului prin prisma
MOLDOVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288220_a_289549]
-
colectiv din cele șase sate UE înseamnă fie un stat mare și prosper, fie o adunare de sate la care România se pregătește să adere. În ambele cazuri, UE este asociată cu ideea de bunăstare și prosperitate, ce se va răsfrânge și asupra țării noastre după aderare: „UE este un loc în care oamenii trăiesc bine” (bărbat, Tomșani) sau „UE este o adunare de state în care vom trăi mai bine” (bărbat, Tomșani). Deși atitudinea față de „chestiunea europeană” este una pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sub ochii lui morți, lunecau formele stranii ale unei lumi rămase, de la obîrșii, neschimbate. înțelepciunea, această sirenă cărpănoasă, îi dezvăluia comorile fără de număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le răsfrîngea ecoul și, atunci, profitînd de prilej, mi-am încheiat grabnic propriile măsurători. îmi propun acum să vă înfățișez aceste măsurători. Dar, mai întîi, țin să subliniez că nu am libertatea de a vă oferi, pe această temă, orice fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
metoda este o cale de acțiune comună profesor-elevi, care conduce adesea la realizarea instrucției și educației. Noțiunea de „metodă” include în sine patru elemente: 1. Punct de plecare. 2. Punct final (rezultatul). 3. Subiectul acțiunii. 4. Obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea (elevul). Principalele accepțiuni date metodei (2001), așa după cum arată profesorii Ioan Cerghit și Romiță Iucu, sunt: - praxiologică - metoda este o tehnică de execuție care conduce la realizarea țelului propus. Fiecare acțiune cuprinde în structura ei funcțională o asemenea tehnică
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
prin aceasta că autoarea trebuie să dezbată În paginile cărții Înalte chestiuni de politică pe care copiii nu le Înțeleg sau le repetă uneori papagalicește - ceea ce e rău. E vorba de cu totul altceva. E vorba de realitatea care se răsfrânge nemijlocit În viața copiilor, de Încleștarea claselor de care viața și pregătirea lor nu poate rămâne străină”. Despre volumul Ninei Cassian scrie atât Geo Șerban 72, subliniind „debutul curajos”, cât și Viața românească 73 și Contemporanul 74 de unde cităm: „Pedagogia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științei naturii și că, prin ele, filosofia transcendentală ar fi legată de știința matematică a naturii din epocă. De unde și consecința că punerea în discuție și revizuirea acestor principii, prin evoluțiile pe care le-a cunoscut gândirea fizică, s-ar răsfrânge asupra metafizicii generale a lui Kant. Aceasta din urmă nu ar putea fi înțeleasă decât într-o perspectivă istorică, după cum afirmă Strawson. Autorul argumentează că teoria experienței a lui Kant a fost gândită drept un cadru valabil atât pentru cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]