1,326 matches
-
o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se folosească de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător cel ce le nimerea cu sula, cine lovea ținta. Era foarte greu și adevărul e că nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se folosească de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător cel ce le nimerea cu sula, cine lovea ținta. Era foarte greu și adevărul e că nu prea reușea niciunul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
știu ce e în sufletul tău, supărarea ce nu-ți dă pace. Copiii însă nu pot și nu trebuie să rămână sub proteguirea părinților. Ai uitat că Dumnezeu și-a trimis fiul pe pământ și a trebuit să asiste la răstignirea lui? Întoarce-te acasă liniștit. Îi venea să plângă. Se întoarse brusc, își acoperi ochii cu mîinile ca și cum ar fi vrut să nu-l podidească lacrimile, și plecă. Dezlegat parcă de orice grijă, ca un cerșetor care, spre ghinionul lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de la misiunea ei normală: mărturisirea valorilor fundamentale ale creștinismului ca singura posibilitate de revigorare a culturii române, de scoatere a ei din tiparele ideologizante marxiste. Elita interbelică creștină era conectată Realului ca urmare a raportării la faptul esențial al Întrupării, Răstignirii, Învierii și Inălțării Mântuitorului. Toate aceste repere nu constituie simple atitudini metafizice pe care ființa umană e datoare să le urmeze pentru a evita o anumită pedeapsă sau pentru a obține mântuirea, ci evenimente istorice. Spre deosebire de elitele post-decembriste dominate de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și ecleziaștilor), de a fugi pe durata persecuției: martiriul forțat sau voluntar este cel mai meritoriu și elevat act de credință, pentru că acesta este chiar credința însăși, care se concretizează în creștin, așa cum răscumpărarea s-a concretizat în Cristos prin răstignire. Ba mai mult chiar: Creștinul trebuie să dea totdeauna mărturie despre această credință a sa și mai ales în timpul persecuției, murind pentru ea, căci „La ce era de rezistat decât la persecuție, la trădare, la ucidere? A rezista până la sfârșit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rafinate, neobișnuite, în afara celor ordinare. Istoricul folosește superlativul pentru a specifica și mai mult că, unele dintre acele pedepse, nu erau pe atunci încă în uz. Împăratul nu s-a limitat doar la arderea de vii a unor creștini, la răstignirile pe cruce ori la a-i lăsa să fie sfâșiați de bestii sălbatice, după cum voia sus-amintita lege, ci a constrâns fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecutați din acest motiv prin judecăți sumare, în baza legii ius gladii. Declarându-i dușmanii săi personali și ai guvernării sale, a trecut la aplicarea pedepselor care pentru dezertorii, răsculații și dușmanii statului erau asemănătoare celor pentru incendiatori: mutilarea corpului, răstignirea și expunerea ad bestias: Autorii revoltei și ai agitației sau incitatorii poporului, în numele demnității, sunt înălțați pe cruce, sunt aruncați la fiare ori sunt deportați pe o insulă. Primele manifestări ostile ale Imperiului roman față de creștinism au avut loc între
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de niciun alt fel de explicații, el venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului. Noutatea vine însă la Ana Blandiana din importanța pe care o acordă, în final, împăcării cu sine. Jertfa răstignirii sufletești se transformă, și ea, din țipăt, în tăcere, adevărul constând în armonizarea exteriorului cu interiorul, prin acceptarea propriei condiții umane. "În cele din urmă, acest adevăr presupune liniște, beatitudine, o stare de armonie între exterior și interior, între om
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape sau mai departe (Tangaj), îmbrățișarea și răstignirea, vremea curgând "de două ori/ Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul, și pentru altul" (Două cruci), tinerii și bătrânii, "Nu încă unii/ Iar ceilalții nu mai" (Bătrâni și tineri), "partea cadavrului, cea stângă/ și partea cadavrului, cea dreaptă" (Vis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
referi numai la dansul, sculptura și pictura budistă. Figura 103 indică mudra concentrării, reprezentând legea divină și umană a lui Buddha prin unirea celor două inele, inelul semnificând perfecțiunea. Într o modalitate mai psihologică, mâinile dramatice pictate de Grünewald în Răstignirea sa (figura 104a-d) ne ajută să identificăm câteva dintre tipurile de comportament ale mâinilor; (1) expresiv: adică prin întinderea spasmodică a degetelor când mâna a fost străpunsă de cui (figura 104a) sau frângerea de disperare a mâinilor (figura 104d); (2
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cadru înstelat, Duhul sfânt coboară, iar îngerul ține o floare. La Ion Gheorghe, în poem el ține trei crini, simbol al fecioriei și al purității. Dacă urmărim și alte poeme, le descoperim în icoanele care au ca temă botezul, învierea, răstignirea, coborârea de pe cruce. Ion Gheorghe știe să "citească" o icoană, accentuând simbolistica și culoarea. Elemente decorative, scene de compoziție, un anume schematism, îmbogățit de limbajul frust, susținute de o ritmică a gesturilor, a timpului, a spațiului dau vigoare poemelor. Icoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții înseamnă sfâșiere, suferință, așa se explică invocarea biblică a răstignirii Domnului. "Ca Isus să-mi las brațele în cuie." Fântâna cu chipuri este și ea un argument în modalitatea de receptare și prelucrare a folclorului, apa fântânii fiind "tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte", apa vie: Lanțul palid al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba pe obraz./ Din umeri mușcă grâul, în pleoape-i viscolește./ De frica-nsingurării el stă și-n moarte treaz" Țăranul zidit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se desfac și la un semn/ dintr-un tablou pădurea fermecată/ răsună lung din fluiere de lemn// și arborii se caută sub humă/ și se-ntâlnesc cu rădăcini de fier/ și se iubesc deși în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și fiecare cântă câte o strofă. Ziua de sâmbătă este cea mai importantă deoarece se sărbătorește Învierea Domnului. În casele creștinilor se gătește cozonac, pască specifică Paștelui, ouă roșii și în special carnea de miel. Sacrificarea mielului este asemănată cu răstignirea pe cruce a lui Iisus. El este sacrificat asemenea unui miel nevinovat. În noaptea de Înviere, atunci când preotul împreună cu creștinii înconjoară Biserica, aceștia cântă: „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând / Și celor din morminte viață dăruindule
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
fie ca adolescentă, fie ca tânără femeie. Ea este fecioara adolescentă din "Buna Vestire"; adolescenta însărcinată din ,,Scena nașterii"; este femeia tânără cu pruncul Iisus sau cu băiatul Iisus în "Madonna cu copilul"; este femeia tânără în doliu din scena "Răstignirii" și este aproape la fel de tânără atunci când este cinstită de Iisus în "Ridicarea la ceruri, Consacrarea și Încoronarea Maicii Domnului". La acestea se adaugă reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
iar Saul îl consideră frate în credință și în răspîndirea scrierilor ticluite de ei, arată că și el a fost apostol chiar dacă dogma creștină nu l-a recunoscut iar faptele lui trebuie să fi fost pe măsură. Și într-adevăr răstignirea lui Ili și scoaterea religiei geților din isto- ria și cultura lumii a fost o acțiune la care a pus umărul la început și iudeul Apolo. Dacă Ili s-a dus în Palestina să înfrunte un dușman atît de fanatic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui se găsesc pe tăblițele 1și 2 și parțial pe unele iconițe ale geților, sau poate a circulat în acele timpuri o iconiță ce înfățișa moartea lui Ili iar imaginea a fost preluată mai tîrziu de hagiografia creștină prin icoana răstignirii lui Iisus cum apare în cultul ortodox. Ca să arăt hoția și făcătura celui pe care iudeo-creștinismul îl numește Ioan, autorul Apocalipsei, voi da în continuare, în partea stîngă, ceva citate din acest text iar în partea dreaptă, aceeași zicere cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din perioada cînd Ili a fost asasinat de către iudei, nu există nici cea mai mică aluzie la aceste evenimente atît de tragice. Este bizară, enigmatică și suspectă tăcerea lui J. Flavius. El care s-a născut la cîțiva ani după răstignirea lui Ili, a fost rabin al templului din Ierusalim, cunoscînd foarte bine sectele saduceilor, fariseilor și zeloților, nu spune un cuvînt despre Iisus și crunta lui soartă. În calitatea lui de rabin al templului și datorită faptului că venea dintr-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
deci nu avea ce căuta Iisus în ograda mozaicilor! El scrie și un studiu necruțător la adresa iudeilor pentru ceea ce făceau în clocitorile lor pline de ouă de basilisc. Chiar și J. Flavius care s-a născut la puțin timp după răstignirea lui Ili și a făcut parte din aristocrația sacerdotală mozaică nu amintește nimic de locul unde s-ar gă-si mormîntul lui Iisus deși lasă cîteva rînduri laconice despre existența lui prin ținuturile Palestinei, dacă și acestea nu vor fi un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împreună cu Irod ll - prinț iudeu și Manahen, sînt învățăceii fariseului Gamaliel. În luna aprilie a anului 30 este martor la moartea lui Iisus, pe care spune în scriitura lui intitulată Faptele apostolilor că l-a cunoscut. La scurt timp de la răstignirea getului, iudeii îl lapidează pe Ștefan, ucenic al acestuia la care participă efectiv și Saul. ,,6.7 Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norodul din Ierusalim 6.9 Unii din sinagogă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
speranța și finalitate. Cuvântul dragoste este înlocuit de Pariziana cu unul mai neutru: sentiment 299. Capabilă să insufle o pasiune distrugătoare, Pariziana însăși este marcată de incapacitatea de a iubi300. Prin ardoarea și suferința provocată, iubirea Parizienei este asemănătoare cu răstignirea pe cruce a bărbatului: "Elle l'avait cloué sur une croix; îl y saignait de tous șes membres, et elle le regardait agoniser sans comprendre să souffrance, contente même d'avoir fait ça. Mais îl s'arracherait de ce poteau mortel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Hristos pentru restaurarea omului este opera iubirii. Biserica este așezământul iubirii. Sfintele Taine sunt revărsări ale iubirii dumnezeiești. Faptele bune, virtutea și dreptatea, toate au la temelie iubirea. Prin iubire se creează viața și se asigură fericirea veșnică. Patimile și răstignirea Domnului sunt opera iubirii dumnezeiești. Ele ne cutremură adânc pentru că din ele se revarsă iubirea cea nemărginită a Domnului Iisus Hristos. El ne- a iubit până la moarte, și, mai mult, până la moartea pe cruce. Acela care, cu toate că era Viața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de nici un obstacol, ci să lupte cu credință și cu nădejde nedezmințită în ajutorul și lucrarea lui Dumnezeu. în acele vremuri de strâmtorare și de pustiire spirituală eram conștienți că nu suntem singuri, ci cu Hristos, care suferea împreună cu noi răstignirea poporului român dreptcredincios. Se cuvenea să îndrăznim și am îndrăznit, ne-am măsurat cu toate greutățile și suferințele timpului și ne- am adunat toate puterile ca să le înlăturăm și prin mila și prin ajutorul lui Dumnezeu le-am înlăturat. Am
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]