2,766 matches
-
Lebedev superiorilor săi - au fost Întâmpinate cu foarte multă rea-voință de către frații cei mari, inculți, grosolani, necunoscători ai limbii rusești și dușmănoși Învățământului rusesc” <ref id="20">20 Trudî Istorico-Arhivnoi Comissii Bessarabii, vol. IV, p. 11 12. </ref>. În acest răstimp, tipografia eparhială românească practic nu a mai funcționat, iar În 1882 a fost Închisă definitiv. În ciuda acestei politici feroce de rusificare și de deznaționalizare, Basarabia și-a păstrat caracterul său național, românii continuând să constituie populația majoritară a provinciei. Începând
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Harkov) și la Cernăuți, iar cursurile secundare le urmează la Liceul Teoretic de Fete nr. 1 (fosta Școală Centrală) din București (1948-1952), unde va fi și studentă la Facultatea de Filologie, secția de limba și literatura română (1955-1960). Lucrase în răstimp ca redactor la Editura Tineretului și la Editura pentru Literatură (1953-1955). După absolvirea facultății este angajată la Casa Regională de Artă Populară din Constanța (1961-1962), ulterior fiind învățătoare, apoi bibliotecară și profesoară suplinitoare la liceul bucureștean unde fusese elevă. Titularizată
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
învățământ 10. Dar ar fi exagerat să se considere că opera pedagogică din Imperiul Sfânt al lui Alcuin s-ar datora exclusiv experienței câștigate de el la York ca student și director de școală. Multe achiziții au fost realizate în răstimpul călătoriilor pe continent. Erau, de fapt, explorări pedagogice pe care le-a întreprins la Murbach, la Roma și la Pavia. (Cel puțin acesta pare a fi subînțelesul modului în care a relatat despre călătoria sa la Roma: deși a întreprins
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cererea insistentă a principelui Rákóczi. Sprijinit cu entuziasm, pune bazele învățământului latino-maghiar, care-i va apropia mult pe ardeleni de Europa Centrală și de Vest în secolul următor. Iluminismul Școlii Ardelene are, cu certitudine, izvoare rozicruciene și pansofice. În acest răstimp publică lucrarea Schola pansophica (1651) - o „cheie” pentru înțelegerea întregii sale activități și opere reformatoare. Și tot acum publică lucrarea sa de administrație școlară Leges scholae bene ordinatae (Regulile școlii bine organizate); scrie și Schola ludus (Școala ludică), Gentis felicitas
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a și întâmplat în România. În anii ’90 și în primii ani ai secolului XXI, educatorii români au intrat în contact cu modelele curriculare moderne centrate pe obiective (Bloom ș.a.) și ale instruirii bazate pe competențe (Torshen ș.a.). În acest răstimp însă, avea loc expansiunea masivă a gândirii curriculare postmoderne, ceea ce ne determină să afirmăm că reforma educațională românească a debutat anacronic și s-a desfășurat în mod desuet. În cele ce urmează, le oferim educatorilor și cercetătorilor români imaginea exactă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ci impunerea unei anumite convingeri prin tehnici persuasive. În anii ’70, numeroși intelectuali au „resuscitat” și au folosit cultura retorică pentru a iniția dezbateri ideologice, politice, teologice. A fost un fel de „eră a certurilor și discuțiilor în contradictoriu”; în răstimpul acestei noi scholastica controversia se părea că dubitația carteziană și raționalismul inductiv baconian au fost abandonate. Tot ce părea motiv de dispută stârnea controversia retorică. Bridges amintea că Iluminismul a debutat ca o reacție împotriva concepțiilor retorice. Or, atât multiculturalismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
voci critice proprii și, prin găsirea acestei voci critice personale, găsirea propriei identități 152. Într-adevăr, „vocea proprie” a lui William Reynolds a răsunat puternic în teoria postmodernă a curriculumului de-a lungul ultimului deceniu al secolului XX. În acest răstimp s-au auzit și „ecourile” majore ale hermeneuticii fenomenologice în câmpul curriculumului educațional: Robert K. Brown (1991)153; Tetsuo Aoki (1986, 1990, 1991, 1992, 1993)154; Max van Manen (1990, 1991)155; Margaret Hunsberger (1989, 1992)156; Dennis Sumara (1992
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
instrucțional și curricular, precum cel al lui Gagné, au fost supuse ameliorărilor, „recondiționărilor”, optimizărilor. În deceniul opt al secolului XX, schimbările au fost masive. Le-a reflectat C.M. Reigeluth în două cărți dedicate evoluției teoriilor și modelelor instrucționale în acest răstimp 243. Este adevărat că această evoluție a fost accelerată de criticile virulente ale gândirii educaționale postmoderne, ceea ce nu a adus însă doar clarificări, ci și multe confuzii. Wilson, Osman-Jouchoux și Teslow (1995) le-au inventariat pe cele din urmă subliniind
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a iubit cu ea șapte ani - și perioada este semnificativă. După cum semnificative sunt și plictiseala față de această lungă „învățătură” și dorința arzătoare de a se întoarce acasă iscată în ultimul an de „studii”. Homer insistă asupra faptului că acest răstimp a fost unul al perfectei fericiri și frumuseți. Nimfa Calipso era fiica lui Atlas și locuia în insula Ogigia, care se afla în omphalós thálasses (ovmfalov" qalavssh" = „ombilicul valurilor, buricul pământului”). Se afla așadar în „centrul lumii”, acolo unde zeul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bibliotecară, pe motiv că tatăl ei fusese agent de poliție. În același timp, în aceeași instituție continua să lucreze fiica unui fost șef al Siguranței, fapt cunoscut de director. După 1965, în primii ani ai domniei ceaușiste, a fost un răstimp de relaxare. S-a declarat chiar că n-ar mai exista prizonieri politici. După douăzeci de ani de dictatură, populația pierduse speranța de a mai putea scăpa de comunism, iar represiunea se exercita mascat. Celor recalcitranți li se înscenau procese
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui F., care a precedat-o cu moartea de aceeași boală). Să adaug că foloseam acum toaleta comună și unica baie, ceea ce a pus capăt, pentru vreo 20 de ani, scăldării în cada noastră, singurul loc igienic rămânând dușul în răstimpul când camera de baie nu era ocupată. și totuși, acestea erau doar începutul. Conduita sărmanului F., chiar cu mentalitatea lui schimbată, era „nimic” față de cea a colocatarilor care s-au mai perindat în fostul nostru „cămin”. Căci, într-o bună
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în mediul toxic în două și trei schimburi, depunând un efort fizic considerabil, m-am îmbolnăvit grav (am făcut un infarct prin decompensare, hepatită cronică și o depresie nervoasă gravă), boli care mă mai chinuiesc și astăzi. În tot acest răstimp, am fost în vizorul Securității, „vizitați” periodic acasă, când de responsabilul cu cartea de imobil (un securist ce a fost împușcat la Revoluție fiindcă avea pe balcon un simulator), când de „tovarășul Mihai”, care ne întrebau de sănătate și monitorizau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și democrației populare, pentru ca după două luni de anchetă să fie eliberat. Ca actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, P. a interpretat din 1965 până în 2000, anul retragerii sale de pe scenă, zeci de roluri, multe principale. În acest răstimp se înscrie în 1970 la Facultatea de Filosofie a Universității „Al. I. Cuza”, luându-și licența în 1975, cu teza Rațional și absurd în opera lui Eugen Ionescu. În 1991 devine profesor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași
POPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288919_a_290248]
-
Dumitrescu, Ștefan Baciu, Constant Tonegaru, P. nu a putut trece peste zbuciumul perioadei de ruptură de după război și traversează o lungă perioadă de tăcere literară. Cu Licențe emotive din 1987 revine la poezie după mai bine de patruzeci de ani, răstimp în care, rar, mai fusese prezent în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”. Dacă volumul de debut, Izobare, prezentat elogios de Vladimir Streinu și de George Ivașcu, a reținut atenția e pentru că versurile consonau cu tendințele timpului: „ne consideram niște
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor române, RIAF, II, 1884, vol. I, fasc. 2; Aron Densușianu, Istoria limbei și literaturei române, ed. 2, Iași, 1894, 224-225; I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 200-220, 324-326; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 122-131, 143-161, 167-172, II, 156, 500-505; Giurescu, Contribuțiuni; Em. Panaitescu, Cronicarul Radu Popescu și „Istoriile domnilor Țării Românești”, București, 1908; Pușcariu, Ist. lit., 146-149; P.P. Panaitescu, În jurul lui Mihai
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1923-1927). Încă din studenție funcționează ca asistent onorific al lui D. Caracostea (1924- 1926), însă după obținerea licenței în litere este profesor de liceu la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). În răstimp (1930-1934) urmează la Paris cursuri postuniversitare de neogreacă cu A. Mirambel și de literatură comparată, avându-i profesori pe Fernand Baldensperger, Paul Hazard și Mario Roques. Concomitent, predă limba română la Școala de Limbi Orientale Vii și la Sorbona. În
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
RĂSTIMP, revistă apărută la Turnu Severin, trimestrial, din 1998. Este editată de Consiliul Județean Mehedinți, Centrul Cultural Mehedinți și Secția de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare. Din colegiul de redacție fac parte Isidor Chicet (redactor-șef), Cornel Boteanu
RASTIMP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289144_a_290473]
-
Traian Demetrescu”, „Biblioteca modernă”, „Rodica”, „Carmen”, „Junimea”, „Românul literar și politic”, „Ilustrațiunea națională”, „Capitala”, „Contimporanul”, „Făclia”, iar după primul război mondial scrie în ziarele la care a lucrat sau în reviste precum „Literatorul”, „Flacăra”, „Gloria României”, „Imaginea”, „Acțiunea” ș.a. În răstimp traduce, pare-se foarte bine, numeroase librete de operă. Relativ târziu își adună o parte din poezii în placheta Cântecul vieții (1926). Ar mai fi scos încă una, intitulată Octombrie, de negăsit în biblioteci. De sub tipar i-au mai ieșit
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
la „Cuvântul”, în 1929, cu o cronică plastică. Își va completa studiile la Viena și în Italia. După întoarcerea în țară, funcționează ca profesor la Liceul Național din Iași (1938-1943) și la Liceul „Sf. Sava” din București (1943-1946), în acest răstimp susținându-și doctoratul cu o teză despre estetica formelor deschise în artă, sub îndrumarea lui Tudor Vianu (1943). Între 1946 și 1952 este asistent, apoi lector la Catedra de literatură universală de la Universitatea bucureșteană (1954- 1961) și conferențiar la Catedra
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
din Budapesta (1903-1904), la Viena (1904-1906) și Leipzig (1908-1910), unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Trimis la studii la Oxford (1968-1970), obține titlul de doctor în teologie cu o lucrare despre rolul Bisericii în gândirea occidentală. Cu teza Biserica slujitoare în gândirea orientală primește același titlu și la București. Devine episcop vicar la Patriarhie (1970-1980), răstimp în care funcționează și ca rector al Institutului Teologic (1971-1973). Urcă în ierarhia bisericească, ajunge în 1980 episcop de Buzău, iar în 1982 mitropolit al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. Este membru în mari concilii bisericești europene și mondiale, din 1992
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Ioan Olteanu, țărani. Urmează liceul la Târgu Mureș (1933-1940) și Aiud, absolvind în 1941. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj - aflată în refugiu la Sibiu -, dar o abandonează în anul al patrulea (1945). În răstimp devine membru al Cercului Literar de la Sibiu, în revista căruia debutează cu versuri în 1945. Având convingeri de stânga și atras de doctrina comunistă de foarte tânăr, intră în redacția ziarelor „România viitoare” (condusă de Pavel Apostol), „Tribuna nouă” (Cluj
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
de Litere și Filosofie a Universității din București (1946). În 1948 obține la București titlul de doctor în istorie cu monografia George Barițiu. Martor al apărării în procesul lui Iuliu Maniu (1947), este deținut politic în 1952-1955 și 1959-1963. În răstimp a funcționat ca învățător la Târgu Mureș și ca profesor de liceu la București. A fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București (1963-1975) și secretar de redacție la „Revue roumaine d’histoire”. Debutează în 1926 cu versuri
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
săi au adunat un material empiric imens, cu speranța că va fi de folos politicii țării. Însă trebuie să spunem că nici În perioada interbelică sociologia nu era acceptată ca atare de către elita țării. De multe ori sociologia din acest răstimp se reduce la activitatea echipelor studențești conduse de Gusti. Nu a existat un câmp deosebit de prielnic afirmării ca atare, poate și din cauza tensiunii dintre monografiști și teoreticieni, dintre Școala lui Gusti, pe o de parte, și T. Brăileanu și P.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
marxistă. Există Însă o atenție specială pentru perioada comunistă. Cum poate fi Înțeleasă această perioadă fără studiul sistematic și aprofundat al ideilor lui K. Marx? Din această cauză, analizele făcute asupra unor procese sociale, evenimente sau fapte sociale din acel răstimp au un aer ușor literaturizat. Influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]