2,050 matches
-
să spună ceva, dar cum Sia se încruntă, doctorul Rim se uită fulgerător 'a Lina care tăcu. Văzând pe Nory enervată, Lina o mai reținu s-o îmbuneze. Bunei Lina îi plăcea nespus de mult pacea și concordia. Nory își răsuflă indignarea: - De ce nu dai pe ușă afară pe fata asta acum când s-a făcut Rim sănătos? N-am să mai viu pe la tine dacă îmi iese mereu ursuza asta înainte. - Sssst! îi făcu Lina semn și o duse la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Drama era astfel mult simplificată, dar totuși exista. Lina avea o noțiune precisă a greșelilor fiecăruia separat; amestecate însă la un loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uita cu ochii lui de chinez la Sia, care căta pe subt pleoape. Era cev,.'.! . . . Dar ce? Nu știau! De aceea nu cutezau să ia atitudine, așa că - lucru neobicinuit -■ pufnelile Linei se treceau și se întreceau în voie. Lina își răsufla insă necazul fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a mai dat o cutie învelită în staniol auriu, dar îngerașul nu a mai avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ordonanță de urgență, prin care, taxa de closet să fie abrogată. Și s-a dus Emil Boc, s-a tot dus, încât, nici acum, la mai bine de două luni de la eveniment, nu mai știe, nimeni, nimic, despre el. Deci, răsuflă ușurată și suflarea orașului, de când s-a dus, domnul Emil Boc, pe ușa din spate, duce-i-s-ar și numele, definitiv, pe pustie! FATA MORGANA Bue, spune-mi, te rog, știi ce e aia fata Morgana? Da, Firica, știu. Ce? O fată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
două scremături dureroase. Și ce-i de făcut? Du-te și-mi adă o sticlă cu ulei de măsline. I-o aduse. Bău. O înghițitură;încă una; și-ncă; și-ncă... până, ce, constipația-și dădu duhul, și domnul prefect răsuflă,în sfârșit, ușurat, la figurat și la propriu. Dar, colac peste pupăză: destuparea constipației fu urmată de o spurcată de diaree, țâșnitoare, și subțire și puturoasă,încât, domnului prefect, i se făcu scârbă de propria persoană. Soția, de-alături, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzea, se ducea,își alegea o pereche și sporea numărul antrenanților. Vestea s-a răspândit și printre șefi. Au început a urca, unul câte unul, și a-și alege câte o pereche. Și a se alătura concurenților. Ulterior, s-a răsuflat, de prin surse confidențiale, că, niște inși,în gestiunea cărora se aflau schiurile, dintr-o fostă bază sportivă, inclusă în patrimonuiul UTC, ar fi sustras, aceste bunuri, și le-ar fi dosit,în stâncă, pentru ca, mai încolo, să și le
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am fost nepoliticos. Am recunoscut, fără ocoluri, că nu pricep cum s-ar putea rezolva prin pase bioterapeutice situația mea, deși, evident, aș fi fericit să scap de operație. Am simțit că nu i-a plăcut scepticismul meu, dar am răsuflat ușurat când a plecat. 4. Canicula s-a întors de câteva zile. Obosit, mă uit la zidul pe care somnolează ciorile și-mi închipui, o clipă, că, dincolo, e Asybaris. În rest, nu fac nimic nici azi. Mai exact, îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste diferite... Maica stareță se ridică În picioare, părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că se servește rece; minunata buclă de păr Îi căzu pe frunte, umbrindu-i o clipă fața. Văzînd că o prindea Între degete și o așeza la loc, scuturîndu-și ușor capul pe spate, Julius, care Își ținuse pînă atunci respirația, răsuflă ușurat și spuse repede restul poveștii. Se uita la Susan, dar cuvintele lui se adresau de fapt lui Juan Lucas: o fi auzit bine că lucrătorii munciseră azi ca niște sclavi?, o să-i acorde oare o cît de mică atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
buze, Încercînd să-l săgeteze cu o privire ca a lui Al Capone, Își pierduse echilibrul și căzuse din nou și acum Încerca iar să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui tăticu sînt de aur curat, se Întristă apoi Îndată fiindcă oricum erau lănțișoare și unul din ele s-a agățat de clanța ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
toate relațiile logice pe care le-am imaginat, dar senzația mea este că civilizația epocii de aur a fost distrusă în timpul primei vizitări. Clane spuse. - Mă bucur că mi-ai arătat asta, dar care e scopul unei asemenea acțiuni? Czinczar răsuflă adânc. Și făcu o a doua mișcare, pentru a para catastrofa sugerată de fiecare acțiune și purtare ale acestui prizonier neobișnuit. Spuse: - Ar fi o gravă eroare, pentru fiecare dintre noi, să ne distrugem armatele. - Ceri îndurare? Asta era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rușinată de purtarea lor. Râse când el o atinse. Hmm? Cum ți-a venit așa, brusc? Ăia din Nebraska pun ceva în apă? Se jucară unul cu altul, nemaiavând ce să descopere. După, ea rămase întinsă pe spate lângă el, răsuflând încă greu, ținându-l de mână de parcă ar fi fost la stadiul de făcut curte. Ea își recăpătă prima vocea. —Cum zicea behavioristul, „ În mod evident, ție ți-a plăcut. Mie mi-o fi plăcut“? El începu să râdă zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viitorul său. Spuse: - Fata care mă servește? - Vorn? Leej scutură din cap și zâmbi fetei care stătea dreaptă, foarte palidă. - Este prea de tot pentru nervii lor. Îți voi spune viitorul ei, mai târziu, între noi doi, dacă vrei. Fata răsuflă. - Nava de război galactică din Crest? zise Gosseyn. - Trebuie să fii legat de ea, fiindcă există bruiaj. - Acum? Asta o surprinse. - Chiar dinainte de a ajunge acolo? - Da. Ea dădu din cap. - Asta nu este un răspuns la întrebarea dumitale, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de pe brațul lui începu să crească. Picioarele ei nu făceau față trotuarului alunecos, și deși corpul îi era ușor, părea că un cablu elastic prins de spatele ei îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar, răsuflînd din greu, ostenit. Gay se prinse cu un braț de stîlp să-și regăsească echilibrul, dar părea total calmă. Privindu-l timid, pe furiș, îi spuse: — Ai mănușă la mîna dreaptă. Eu am la mîna stîngă! — Și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre casă. Printre pașii mari și smuciți ai tatălui său, Thaw auzi din nou zgomotul metalic. Urcară treptele și intrară în gura gangului, iar Thaw fu pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era amuzant că stau și conversează tocmai acolo. Mi-a plăcut plimbarea noastră de vineri. — Și mie, foarte mult. — Aitken e o companie plăcută. — Și tu ai fost o companie plăcută, Duncan. între ei se căscă o tăcere periculoasă. El răsuflă adînc și se opri, ținîndu-și respirația. Aș putea... să mănînc la masa ta? — Desigur, Duncan. Ea îi zîmbi atît de blînd, încît simți că nu spusese nimic deplasat sau ciudat. își luară farfuriile la masă și mîncară lîngă Janet Weir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschide ochii disperat, zărind luminițe verzi printre pișcăturile sării. Și cînd, în cele din urmă, precum niște unghii ce nu se mai pot ține de un pervaz îngust, rostogolindu-se, își urlă ultimele rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spate și umeri indicau faptul că făcea acest lucru de mult timp. Trase afară unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu ucigător de fierbinte. Alexander îi spuse: — Apa tot se strecoară. — înfundă găurile cu mușchi și pietriș. — Nu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît altele, deci apăreau mai puține virgule. A mai apărut o amînare, timp în care am readus textul la forma inițială. Totuși, aceste amînări mi-au permis să completez ilustrațiile din paginile de titlu și desenele de pe coperți. î Ați răsuflat ușurat cînd ați dat Lanark din mînă? R Da. O vreme, înainte să țin un exemplar în mînă, mi-o imaginam ca pe o cărămidă mare de hîrtie, de 600 de pagini, bine legată, din care o mie urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima seară când fugise să-i cadă în brațe, pretinzând că are nevoie de protecție. Pe atunci n-avusese timp să se gândească cum, de fusese reperat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă un pâlc de salcâmi. știam că acolo era locul : o groapă, un fel de șanț adânc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]