8,590 matches
-
film această transformare, redusă doar la gestica clasică a bâjbâitului cu mâinile întinse și nu sesizezi diferențele de stare, de nuanță ale climatului în care orbii evoluează decât printr-o supraimpresionare a aceluiași cadru și prin multiplicarea trupurilor goale care rătăcesc pe coridoare. O scenă reușită totuși, doctorul și fosta call girl fac dragoste sub privirile soției lui, apropierea survine din faptul că psihologic nenorocirea îi apropie pe cei care suportă aceeași traumă, într-un fel, faptul de a-și păstra
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
unui copil în alt văzduh, să fiu/ un salt de fiară, și să fiu inele/ de șarpe, ori să răspund obscur/ într-un neant ce se repopulează./ Mi-e trupul o răscruce, întâlnirea/ a două sau mai multe universuri,/ mă rătăcesc în labirint de lumi./ Dar moartea mea? Îmi va fi dat să cad/ în toate lumile deodată, toate,/ cum în sisteme de oglinzi opuse/ trec lumi prin lumi și alte lumi prin lumi". Versurile acestea care cu explicațiile lor destabilizează
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
dintre Stauff și Ariane, iubita lui Philippe. Putem merge și mai departe: plimbarea prin cimitir a maestrului și a discipolului său corespunde aproape miraculos unei plimbări pe care Cioran o făcuse cu Friedgard, o scenă dramatică în care filozoful se rătăcește nemaigăsind locul, piatra funerară, care-i fuseseră deja pregătite din timpul vieții... Scena este descrisă în romanul epistolar Um nichts in der Welt / Pentru nimic în lume, pe care nu l-ați citit. Cum vă explicați aceste coincidențe tulburătoare? B.
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar eu cu gândul la alți bărbați mi-era milă de ei săracii ținuți în temnița lumii Imperiul
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
armonioase în haos. Curul e cur, și rotund de jur împrejur. Limba se învârtea pe cerul gurii Limba se învârtea pe cerul gurii. Se învârtea. Erau două guri, dar un singur cer. Sexul începea să se desprindă din temeliile sale, rătăcea insuflându-ne șerpuirea lui de cobră. Eu, ea, eaeu. Ne mișcam amândoi posedați, transportați, eaeu. Atitudinea noastră nu era un rezultat al acțiunii sau al dezacțiunii, și nici nu ne totaliza. Ne consumam într-o piscină de anihilare. Desfăcuți, falus
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o halbă. În amintirile mele Gheorghe Pruncuț este Boemul absolut. Îl văd stând ore în șir undeva la marginea trepidației lumești ca să urmărească o vrabie fără un picior, alteori rătăcește pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-au pierdut definitiv. Le pot spune azi, în felul
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
turnate în frumusețea încărcată, parfum de flori funerare, a stilului, presară preludiul acestei vechi închipuiri, ori, poate, întîmplări. Știuta convenție, a muzeului care copiază aleile orașului cu osteneala cu care boala ține pasul cu viața, prilejuiește întîlnirea. E, dandy-ul rătăcit printre cadre ale maeștrilor flamanzi, calcul retușat, iertat de păcate, al unui portret? Și-a vîndut el viața și greșelile pe-această tinerețe de alabastru? Cine poate ști. Rudă, pesemne, îndepărtată cu acel Eduard căruia i s-au atribuit scrierile
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
despărțiri și bilete de metrou. N-a fost poate nimic altceva decât atât. Cuvântul atât este cel neliniștitor aici. Decât atât. Ce fel de atât, cât de atât? Atât. Oliveira introduce de la început o hartă personală a Parisului prin care rătăcește și ne rătăcește (acesta-i jocul lui principal cu cititorul, să-l încâlcească pe străzi): străzile sunt nuclee proustiene pentru contactul lui cu proiecția femeii Maga. Dar chiar numele femeii este înzestrat cu o lumină tulbure și misterioasă, adecvată pentru
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
de metrou. N-a fost poate nimic altceva decât atât. Cuvântul atât este cel neliniștitor aici. Decât atât. Ce fel de atât, cât de atât? Atât. Oliveira introduce de la început o hartă personală a Parisului prin care rătăcește și ne rătăcește (acesta-i jocul lui principal cu cititorul, să-l încâlcească pe străzi): străzile sunt nuclee proustiene pentru contactul lui cu proiecția femeii Maga. Dar chiar numele femeii este înzestrat cu o lumină tulbure și misterioasă, adecvată pentru străzile de rătăcire
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie, aceasta nu mai e o femeie anume (deși ea rămâne și așa ceva, identitatea ei nu piere), ci o entitate cosmică, luna în apă. Simplă și mântuitoare. Maga și Oliveira, eroii lui Cortazar din Șotron, rătăcesc prin Paris, iar detaliile rătăcirii lor sunt întotdeauna neobișnuite, dar într-un sens lipsit de grandoare și gravitate. Viața este făcută mai degrabă din bucăți minuscule de mozaic spart decât din bucăți uriașe de marmură. Să comunici cu peștii din
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
spre lectură întregul articol semnat de Horațiu Pepine. "Sunt doar un om/ Ce te iubește enorm..." Un cântec la modă, care poate fi auzit aproape peste tot (în case, în magazine, în autobuze) sună așa: "De ce vrei să mă vezi/ Rătăcind printre străzi/ Ca un vagabond?// De ce vrei să îmi iei/ Visele și să pleci?// Sunt doar un om/ Ce te iubește enorm." Cronicarul înțelege că versul al doilea trebuia să aibă neapărat șase silabe, ca să nu șchiopăteze melodia, și că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
doar un om/ Ce te iubește enorm." Cronicarul înțelege că versul al doilea trebuia să aibă neapărat șase silabe, ca să nu șchiopăteze melodia, și că textierul a fost nevoit să lungească prima variantă care i-a venit probabil în minte - "Rătăcind pe străzi". Dar nu înțelege de ce soluția aleasă a fost una în dezacord cu firescul limbii române: "Rătăcind printre străzi". Cum să rătăcească cineva printre străzi?! Poate mergând pe case... Cronicarul îi recomandă autorului să revină asupra creației sale, completând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
silabe, ca să nu șchiopăteze melodia, și că textierul a fost nevoit să lungească prima variantă care i-a venit probabil în minte - "Rătăcind pe străzi". Dar nu înțelege de ce soluția aleasă a fost una în dezacord cu firescul limbii române: "Rătăcind printre străzi". Cum să rătăcească cineva printre străzi?! Poate mergând pe case... Cronicarul îi recomandă autorului să revină asupra creației sale, completând altfel versul al doilea cu o silabă, de exemplu cu un cuvânt monosilabic, de genul trist, calm, gol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
și că textierul a fost nevoit să lungească prima variantă care i-a venit probabil în minte - "Rătăcind pe străzi". Dar nu înțelege de ce soluția aleasă a fost una în dezacord cu firescul limbii române: "Rătăcind printre străzi". Cum să rătăcească cineva printre străzi?! Poate mergând pe case... Cronicarul îi recomandă autorului să revină asupra creației sale, completând altfel versul al doilea cu o silabă, de exemplu cu un cuvânt monosilabic, de genul trist, calm, gol, chel, ud, surd ("Rătăcind trist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
să rătăcească cineva printre străzi?! Poate mergând pe case... Cronicarul îi recomandă autorului să revină asupra creației sale, completând altfel versul al doilea cu o silabă, de exemplu cu un cuvânt monosilabic, de genul trist, calm, gol, chel, ud, surd ("Rătăcind trist pe străzi" etc.). În rest n-ar trebui să renunțe la nimic din nemuritorul său text.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
pristăvit/ Și fericit!" (Sigiliu). Ciudată această imagine, cu masca deja coborîtă, înaintea ultimei vămi, a unui Voltaire fericit. Nu el însuși, ci lumea lui, care va fi atins o culme pe care urmașii uituci abia o caută. Fiindcă nu Ariel rătăcește prin aer, la ceasurile amiezii, bîntuite, de la Mallarmé încolo, de demoni, ci Candide. Privind, într-o toropeală, lumea de jos, care pare frumoasă. Deși nimic concret nu încape în ea, așa cum o arată versurile. Doar un joc de lumini pe
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
și topirea unuia în celălalt. Despre dispariția granițelor, despre alungarea limitelor, despre ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
sub un anumit prag, omul contemporan trebuie să alerge mereu la suprafața lucrurilor. Dacă încearcă să aprofundeze ceva, își micșorează viteza de deplasare și cade. Ilustrarea cea mai grăitoare a acestui carusel este internetul. O rețea miriapodică în care poți rătăci la nesfîrșit, dintr-un site în altul, în virtutea unei alunecări perpetue. Scopul acestei alunecări este însuși actul pe care ea îl reprezintă. Cu alte cuvinte, navigarea pe internet se are pe sine drept unic punct de atracție, și asta fiindcă
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
mereu grăbit; D. Brătianu, apărut incognito pe Cîmpia Libertății de la Blaj, în preziua marii adunări, simțind instinctiv că acolo va avea loc un eveniment politic crucial; V. Alec-sandri, alături de Alecu Russo, cumplit de dezorientat în Ardeal și căutîndu-și mereu fratele, rătăcit în vîltoarea evenimentelor; Costache Negruzzi, tremurînd de frica domnitorului Mihai Sturdza: Costache Negri, înconjurat de mulți prieteni exilați, mai ales pentru că le plătea din propria-i pungă întreținerea în străinătate; Aron Pumnul, în zdrențe pe străzile Cernăuțiului, ajuns adevărat cerșetor
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Popescu îl roagă pe narator printr-o scrisoare să intervină pe lîngă profesorul Costică Ionescu, spre a obține de la acesta nota 7 la latină pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV, liceul X... Intervenția are succes, dar scrisoarea s-a rătăcit, iar d-ra Popescu a uitat numele protejatului, care îi fusese recomandat de d-na Preotescu. D-na Preotescu a uitat și ea numele protejatului, care îi fusese recomandat de d-na Diaconescu. D-na Diaconescu, din aceleași motive, îl expediază
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
motive, îl expediază pe narator la Iconomeasca. "De acolo, la Sachelăreasca... Pe urmă la Piscupeasca... în sfîrșit, am dat de izvor... Tînărul este nepoțelul lui madam Piscupescu, băiatul surioarei dumneaei, al lu' madam Dăscălescu: Mitică Dăscălescu." Stop! S-o fi rătăcit ea scrisoarea, dar noi o avem reprodusă în text, iar în text scrie clar: Mitică Georgescu. Cum s-a petrecut metamorfoza lui Georgescu în Dăscălescu, cînd naratorul a refăcut, pas cu pas, toate verigile lanțului? Ajuns din nou la profesorul
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici, e o consecință a înrădăcinării. Poza călătorului care rătăcește, folositor, cu o oaie pe umeri are izvoare în scenariile semitice. Alipirea trece, de la un moment încolo, în metamorfoză: "nici nu deschid bine ochii și iată-mă legat de un copil/ ca de-un țăruș în mijlocul sufrageriei./ în picioare nu
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
cineva îmi întinde/ tocul și mai toți apoi: lună tu, stăpâna nopții... Nevoia de lectură e, iată, măcar metaforic, o formă de opresiune. Premisa aceasta sporește interesul romanului, care altminteri e destul de circular. Kosef J. nu face altceva decât să rătăcească prin cotloanele penitenciarului, pe care nu se încumetă să-l părăsească, din comoditate, decât sub supravegherea paznicilor. Mai trist e că nici unul dintre cei care, de-a lungul timpului, au evadat n-a trecut vreodată de zidurile închisorii. Ascunși acolo
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
statului sau a rămîne fidel persoanei suveranului, caz în care soluția lui Manoilescu este de a respecta legile trădînd loialitatea față de rege. Din enumerarea și analiza fiecărui conflict în parte, Manoilescu încheagă un tablou al patologiei politice: cum se poate rătăci un politician și cum trebuie să reacționeze pentru a se redresa. Concluzia este că statul e un intrument care trebuie subordonat valorilor supreme, națiunea și patria, chiar dacă tendința oricărui stat este ca, în ochii cetățenilor, să treacă drept adevărata patrie
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
conduc acolo unde Maxim Dumitraș redescoperă lumina dintâi a lumii, resturile ei calcinate, culori primordiale. Imaginați-vă că ați tăia un perete de cretă într-un munte uriaș și din el s-ar dezghioca cochiliile unor animale nemaivăzute, că ați rătăci pe un țărm alb, unde valurile au zdrobit milioane de cochilii și că tocmai aici poți regăsi cu uimire ceea ce nici tu nu știi că există în celula ancestrală pe care până acum nici o știință din lume nu a putut
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]