25,657 matches
-
procesului de eticizare a puterii. Cealaltă modalitate, explicită, de legitimări se manifesta în primul rând la nivel popular, folcloric, prin epitetele uneori pitorești sau imaginile totdeauna semnificative, cu ajutorul cărora poporul, "gura lumii", definea și aprecia pe conducători: cel Bun, cel Rău, cel Viteaz, cel Cumplit. Chiar epitetele fizice sau circumstanțiale aveau o rezonanță valorică: Șchiopul, Turcitul. Cu atât mai mult admirabilele metafore aplicate unor conducători fictivi: Ciubăr sau Papură Vodă, valabile și astăzi. La nivel cult, o neașteptată justificare a puterii
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
renunțat de a mai respecta ierarhiile și de a mai apăra valorile. Cele mai dure atacuri împotriva marilor scriitori, începând cu Eminescu și terminând să zicem cu Nichita Stănescu au apărut în revistele conduse de scriitori. Atunci mă întreb dacă răul cel mare nu pornește tot din acest spațiu." Ce să înțeleagă copiii de aici? Că există ierarhii imuabile (stabilite de cine?) și dacă nu le respecți nu ești om. Că discutarea scriitorilor din orice altă perspectivă decît cea "oficială", consfințită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
avînd în colimator personaje istorice bine știute, ci un bestiariu, colcăind de patimi animalice și foșgăind de gîngănii morale dincolo de mode și timp. Arghezi e un mizantrop sarcastic. Tabletele alcătuiesc un molitvenic sui-generis, voind parcă a scoate (la iveală!) tot răul din lume. Merită să citez cîteva astfel de molitve expresive și actuale. Despre un parvenit denunțat public că a lipsit statul de cîteva milioane: "Era să fie doborît din copacul în care se suise porcul lui sufletesc, de prăjina unui
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
după aceea în alte intoleranțe. Piața este rădăcina intoleranței românești de astăzi, societatea românească s-a scindat atunci". Iresponsabile cuvinte! Deci tot ce ține de discursul antitotalitar, pacific și urban, în protocolul său purgator, al Pieței, ar fi fost cauza răului ce ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea etc., care, evident, au scindat societatea românească în profitori și victime. Regimul restauraționist care s-a înstăpînit pînă în 1996 ar fi fost curat ca lacrima. Doar năzuințele manifestanților din Piața Universității se
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
nu înțelege că, în limba română, cuvintele "imediat alăturea", subliniate de Maiorescu, reprezintă "beție de cuvinte". Lecția lui Maiorescu era dură, dar dreaptă. Analizarea "procedării literare a d-lor Ureche, P.Ghica și Grădișteanu nu s-ar justifica prin înțelegerea răului ce niște scriitori ca d-lor pot aduce unei literaturi începătoare", recomandînd intelectualilor români "să se ferească de fraza goală, de iluzia că formele deșarte pot ținea locul fondului solid, și acest pericol este tot atît de mare în literatură
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
prevaleze, la un moment dat, asupra demersului apărătorilor lui Babu. într-o societate bolnavă de non-comunicare, cum e societatea românească, găsesc mult mai potrivit să punem argumentele pe masă și să le disecăm cu calm, pentru a alege binele de rău, decât să ne prefacem că problema e fără importanță. Tergiversarea inadmisibilă a procesului asasinilor ar fi putut fi explicată la un moment dat (cine știe?) exact prin argumentele care circulă deocamdată în subterană. Și anume, ca totul să nu fi
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
care n-au nici o legătură cu președinția de azi sau cu guvernele care s-au succedat din '96 la conducerea României. Problema nu ține nici de imaginea țării, ci strict de portretele unor persoane care, dacă n-au făcut nimic rău, se pot disculpa. Există, însă, și posibilitatea ca persoanele implicate în afacerea albumului să fi călcat alături de lege. Pretenția unora de a-și drapa greșelile cu imaginea României e neserioasă. Nici Ceaușescu, pe vremuri, nu era identificat cu țara pe
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
ideii de "bine public", în numele afirmării unei identități care numai ea constituie fundamentul oricărui alt tip de afirmare. Tot în 1990, în România privatizarea a început nu așa cum ar fi fost normal - cu marii mamuți industriali - ci cu cultura! Tot răul spre bine: în clipa de față, publicațiile culturale și editurile par să se fi adaptat mecanismelor pieții libere mai bine decât faimoasele "ctitorii" ale socialismului atotbiruitor. Destui oameni de cultură (nu toți, firește, unii dintre ei trăind cu nostalgia nătângă
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Practica profesorală îl ajută să-și elaboreze un vast discurs cathartic paralel cu intriga propriu-zisă. În Umanitatea investigarea unui oribil viol este făcută de un polițist de provincie retardat, de fapt un ins hipersensibil, empatic chiar, care suferă pentru toate relele lumii înconjurătoare, asumîndu-și christic o vinovăție generică. Vezi sărutul apăsat dat criminalului: milostivenia lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
dinozauri ai literaturii noastre "angajate" e un spectacol deloc lipsit de savoare. Zaharia Stancu e debarcat cu "delicatețe din Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, acordîndu-i-se un premiu, la un ordin de sus și cu sugestia tehnică a inventivului în rele Eugen Jebeleanu: "Jebeleanu a spus: "Să știi că este o idee foarte bună. Înțeleg ce vrei să faci: să-i dăm premiul și să spunem că, pentru a i se putea acorda acest premiu, nu poate rămîne membru al Comitetului
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
Viața este chinuită, se destăinuie reputatul chirurg, foarte chinuită, tensiunea sub care trăiești este permanentă. Eram și acasă urmărit de griji. Telefonul a fost un instrument de tortură. De cîte ori suna, mă întrebam dacă nu s-a întîmplat ceva rău în spital. Sau dacă erau bolnavi gravi - și erau mereu - poate sună medicul de gardă să-mi anunțe o neplăcere. Sau dacă medicul de gardă trebuia să sune la o anumită oră, și nu suna - altă idee; de ce nu sună
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
imediat argumente în propozițiile retezate, concentrate, fixându-și limite ca și cum febrilitatea condamnă locvacitatea, o deposedează de vrajă. Comunismul și fascismul au practicat un itinerar respingător: prea mult Rău, un Bine obosit, ca atare lesne de înlăturat. Veșnic instabil și dizarmonic, Răul rezervă Binelui un regim de irealitate, destrămat în propriul suport. De aici sunetul aparte, zbuciumat-circumspect al romanului în discuție. Stațiunea poate fi înțeles ca roman premonitoriu. . Ca să întărească nota e des invocată titulatura de "Cronică infamă", acel tratat despre blestem
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
rău, din păcatul zilnic, din criza existenței? Propune acest tip de literatură un "katharsis", un parcurs filozofic, "întâmplări pozitive ale sufletului"? Tare aș dori ca literatura mea să elibereze cititorul din durere. Da, cam asta aș propune în ultimă instanță... Răul - de care vorbiți - poate avea o mie de forme: foamete, mizerie, ignoranță, confuzie etc. Și nu se obține eliberarea printr-o simplă înălțare a baghetei magice. Literatura mea, ca orice altă literatură prezentând un interes, face parte dintr-un proces
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
din cenușă, spre nefericirea noastră, politica scoate, cu ajutorul editurilor, peste noapte, scriitori de succes. Ce părere aveți despre această situație șocantă? Războiul a fost dintotdeauna una din temele esențiale ale literaturii. Gândiți-vă la Iliada. Azi, războiul apare ca un rău absolut. Evident, numai unora. E suficient să citim presa cotidiană, ca să dăm, din nefericire, peste apologii ale luptei oarbe, peste rezultatele ei... Orice război are profitorii lui. Aceștia pot fi scriitori, editori, oameni politici, mai ales. E absolut necesar să
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Lucruri de un dramatism a cărui ignorare îi lipsește pe tinerii de azi de stimul etic ce-ar putea veni din cunoașterea completă a unei epoci în care, aparent, lașitatea, impostura, oportunismul, trădarea au ocupat întreaga scenă. În realitate, zona Răului a fost mai puțin extinsă decît am fi dispuși a crede, contrabalansată de luciditatea activă, de temeritatea, mergînd pînă la eroism, a unor personalități despre care se vorbește nedrept de rar. Întrebat ce l-a determinat a se opune cu
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
extraordinare (Crucea din sat și Popa Tanda, apoi Gura satului și Budulea Taichii și povestea Doi feți cu stea în frunte. (Gane și Negruzzi erau și ei prezenți cu patru și, respectiv, trei bucăți iar Odobescu cu Mihnea vodă cel rău). După prima parte a studiului maiorescian apărut în Convorbiri, Eminescu publică în Timpul (28 martie 1882) o recenzie pătrunzătoare la volumul lui Slavici în care recunoaște, și el, existența unui curent valid, producător de "literatură sănătoasă" pentru că eroii "au fondul sufletesc
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
a rămas mut sesizînd că și-a uitat știrile în altă încăpere" (Evenimentul zilei = EZ, 2313, 2000, 2) etc. Cuvîntul face parte din categoria mijloacelor evaluative cu sens foarte general; în cazul dat, sensul global negativ se poate particulariza ca "rău", "prost", "urît" etc. Cuplul antonimic mișto - nasol nu a dispărut, dar marca de actualitate și avantajul de frecvență par să aparțină de cîțiva ani perechii marfă - nașpa. Aceasta e asimetrică din anumite puncte de vedere: în vreme ce marfă e un cuvînt
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
de martir." (octombrie 1974, p. 359). " Cu zece ani în urmă, lucrurile mergeau foarte rău și eu mă indignam peste măsură. Acum, situația e mult mai dezastruoasă, dar eu nu mai am putere să-mi cultiv furiile. Până și în fața răului poți deveni indiferent dacă acesta durează prea mult. Îmi iau și azi doza de nemulțumire și revoltă, dar efectul ei e mult diminuat. Mă protejează înțelepciunea indiferenței, deprinsă cu greu și după îndelungate suferințe. Călușul e aproape de gură și e
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
strîng în jurul lor numele sonore ale artei spectacolului, precum și ale martorilor - critici, cronicari, cercetători, oameni de cultură. Aparițiile lor, cu chin, dăruire, tenacitate, efort și pasiune, oferă o imagine complexă și complementară asupra fenomenului nostru teatral. Cu bune și cu rele, cu lipsuri și împliniri.
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
pe Cicero de treburile cetății, el s-a dedicat filozofiei pentru a-i deprinde pe concetățenii săi cu această disciplină inventată de greci. În fapt, el nu este creator de filozofie, ci în scrieri precum Despre supremul bine și supremul rău, Despre destin, Despre îndatoriri etc., el popularizează la Roma ideile pe care autori greci celebri, precum Platon, Aristotel, Epicur, și alții le-au formulat și pus în circulație. De altminteri, el însuși recunoaște acest fapt: "Mă vei întreba, îi scrie
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
o pajiște de iarbă s-ar preface în fîn uscat./ Singur m-am învinovățit pentru plaga de neînțeles din preajmă/ Pe care n-am izbutit s-o tămăduiesc sau să-i micșorez cuprinsul" (Turnul febrelor). Deoarece e convins că "apoteoza Răului va dura" și că ea îi va cere sacrificiul, Orfeul contemporan își întrevede ispășirea în impersonalizare (o sinucidere simbolică a eului orgolios): "aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
de "luptă" (stare agonală) dintre cele două planuri adverse. Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi zone, deschide noi priveliști, în consonanță cu o epocă în care a serbat triumfuri insolite. Apare nu doar proliferant, ci și monstruos diversificat. "Paradisului în destrămare", schemă oarecum prea generală, îi succede meditația existențialistă asupra condiției umane
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
valorilor, înregistrăm o absolutizare a rătăcirii care ar fi destinul astrului pe care călcăm: Rătăcirea ignoră orice adevăr al ființei... Pămîntul apare ca ne-lume a rătăcirii. Din punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit un dat inițial al omenirii, el cunoaște o devenire, o istorie, evoluează în anume ritmuri, se întrupează într-o fenomenologie datorită căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
ci și prin contextualizarea sa de ordin social, politic, moral. Și oare secolul XX, colector al unor orori fără seamăn, nu alcătuiește un fundal de mare efect scenic al Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei, Les puissances des ténèbres, Starea de plîns, Apoteoza Răului, Pustiitorul, Agonie
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]