1,744 matches
-
suprarealismul și toate curentele la modă ale culturii descompuse din Occident”, situându-se pe poziții potrivnice culturii socialiste. În paralel, „scriitorii care nu au vrut să-și trădeze poporul” sunt supuși unei „cumplite terori polițienești”. Pentru a-și mască intențiile războinice, regimul de la Belgrad „desfășoară o activitate furibunda împotriva mișcării partizanilor păcii”. Tito ar fi declarat, în acest context, că mișcarea pentru interzicerea bombei atomice este un „fleac” și ar fi făcut totul pentru că în Iugoslavia să nu se strângă semnături
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
europenii care rezistă, adică grecii (Werner, 1992a, 13). Herodot, în Istoriile sale, explică victoria grecilor asupra barbarilor, în cele două războaie medice, punând în evidență superioritatea grecilor care nu au alt stăpân decât legea și se conduc ei înșiși, spre deosebire de războinicii persani care se supun unui singur om și nu au altă motivație decât interesul și teama. Tot la fel, Eschil, în marea sa tragedie Perșii, pune în valoare, ca și Herodot, exact acest dat fundamental: „Grecii se conduc ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
îndepărtate, vorbesc de așa ceva implicit desenele magice din peșteri, cu profeții atribuite animalelor, căruia omul le aducea ofrande. Sunt dovezi din care rezultă deseori o confruntare reușită a omului cu natura, cu animalele, cu semenii, confruntări desfășurate sub o notă războinică inconfundabilă, cu efecte sângeroase și victime. În multe din ritualurile și folclorul popoarelor considerate astăzi civilizate, se face referire directă la acest trecut, la comportamentul omului care se identifica, pe vremuri, cu comportamentul animalelor, al lupului, al vacii, al șarpelui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de război", care sintetizează informațiile furnizate de agențiile străine de presă. Jurnalistul acordă atenție și poziției adoptate de marile puteri necombatante, în special politicii Imperiului Austro-Ungar care, deși se erijează în apărător al păcii, sprijină Imperiul Otoman și formulează declarații războinice la adresa României. Preocupat să ofere cititorilor o imagine cât mai fidelă a politicii internaționale, Eminescu consacră mai multe articole situației politice din Franța, Germania, Italia și Grecia. În ciuda schimbărilor care au loc în politica internă, Eminescu alocă acestora un spațiu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și la marii proprietari, adevărata fuziune a germanilor cu galoromanii. În acest context, schimburile devin mai rare și odată cu ele semnele monetare; moneda de aur moștenită de la Roma dispare în avantajul monedelor de argint. Apoi, este vorba despre o societate războinică. Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sale, continuă să se deplaseze din domeniu în domeniu, care trăiește mai ales din veniturile funciare și din prăzile sale de război pradă care se rărește odată cu creșterea Imperiului și cu prelungirea perioadelor de pace, spre marea nemulțumire a aristocrației războinice și își împarte regatele între fiii săi. Dar mai ales și acesta este cel de-al doilea element , după Carol cel Mare, suveranul reușește din ce în ce mai puțin să stăpînească ambiția celor mari, care vor folosi în detrimentul său principalele instituții carolingiene. Vasalii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
am putea-o numi negativă: să nu îi facă niciodată rău seniorului său. Încredințarea fiefului implică îndatoriri și mai precise: ajutorul și sfatul. Ajutor militar, mai întîi: vasalul este un luptător călare care trebuie să răspundă apelurilor seniorului pentru expediții războinice și pentru paza castelelor sale. Dar și ajutor financiar, limitat progresiv la patru cazuri precise: răscumpărarea seniorului făcut prizonier, plecarea acestuia în cruciade, *investirea fiului cel mare al seniorului cu rang de cavaler, căsătoria fiicei sale mai mari. În ceea ce privește sfatul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană. Trei mari mișcări au contribuit la reforma Bisericii, dintre care primele două își au
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
angajeze prin jurămînt că respectă pacea (document 2, p.129); dacă nu-și respectă jurămîntul, ei se expun riscului unor sancțiuni ecleziastice grave precum excomunicarea. Apare apoi, la începutul secolului al XI-lea, "armistițiul lui Dumnezeu", care interzice orice acțiune războinică în anumite zile și în anumite perioade, în funcție de calendarul liturgic. Așa se face că, puțin cîte puțin, lumea "celor care se roagă" s-a demarcat în raport cu lumea "celor care se luptă". Se născuse o nouă stare de spirit. Aceasta duce
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
totul. Biserica din epoca feudală, sub conducerea papei, a căutat să creștineze societatea sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește politica și războiul. Am văzut cum a favorizat instituția cavalerească. Se poate spune de asemenea că ea a reușit să conjuge forțele războinice și elanul religios din secolele al XI-lea și al XII-lea, într-o întreprindere excepțională, condusă de *legații papei: cruciadele, destinate să ia înapoi mormîntul lui Hristos de la musulmani, care ocupau Ierusalimul. Francezii au jucat, împreună cu lorenii, un rol
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dintr-o contradicție punitivă într-o colaborare integrativă. Teoreticienii cunoscuți, care reprezintă de acum clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
punct de vedere filosofic nu au fost puține. Iar în principal acestea au pătruns în cultura medievală prin intermediul influențelor arabe. Cea de-a doua întâlnire fundamentală între cele două civilizații a fost ocazionată de Cruciade. Acestea pun în comun elita războinică europeană cu civilizația arabă. Dincolo de situațiile conflictuale s-au transmis și secvențe de imagini specifice credințelor oculte ale Orientului apropiat. În aceste perioade s-au format ordinele cavalerești cum ar fi Ordinul Ioaniților (din 1118), cel al Templierilor (1118) sau
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imitator, nici înjosit de apetituri și vanități particulare se țin, în chip firesc, departe de grosolăniile modelor intelectuale sau politico-sociale. Singură atenția acestor oameni mă interesează și mi-a călăuzit scrisul". Cu o ironie în umbra sarcasmului sînt ruinate visele războinice și militarizante care i-au animat pe beligeranți în prima conflagrație mondială. Cuvinte precum energie, voință, ideal sînt o prezență constantă în vorbirea europeană a epocii, într-un context în care generalul Moltke emitea o astfel de sentință: "Cele mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sterilă; de aceea în ea se poate deschide loc pentru un uriaș parazitism, ascuns sub masca prestigioasă a puterii. Cu cît producția - aceea care-și merită numele - scade, cu atît activitățile formale cresc excesiv. Cu cît mai nebună era distrugerea războinică și sărăcirea izvoarelor de producere, cu atît mai grav și misterios vorbeau capii treburilor europene despre organizație - un cuvînt care, prin caraghios abuz, va ajunge curînd, din magie, ridicul. Umflarea formalismului social este semnul vremii noastre, vreme de exces politic
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
limba română, vorbită în Valahia și Moldova (până la Nistru), vorbește și contele Andrault de Langeron, francez general în armata rusă, participant la întregul război dintre 1806 -1812, deci bun cunoscător direct al realităților de la nordul Dunării. V. Klucevski, descriind încercările războinice ale Rusiei contra Turciei în secolul al XVIII-lea, a recunoscut că Moldova și Valahia sunt populate de români: „S-au întreprins două încercări de a elibera creștinii de la diferite margini europene ale Imperiului otoman, a grecilor în Morea și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
din interior, sub forma respingerii vieții de către un organism prea imun, vine pe calea chimică a transformării apei simple în apă grea care nu se mai evaporă; vine din te miri ce bizară ecloziune a materiei pestilențiale; vine din isprăvile războinice ale unei omeniri care și-a strâns destul explozibil cât să se autonimicească. Vine ba din foc, ba din apă, ba din aer, ba din pământ. Elementele se recompun pentru a pregăti marea descompunere. Pagini întregi din carte sunt descrieri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Poate ați auzit că sunt pe locul întâi în lume ca suprafață de parc natural pe cap de locuitor 4. Nu-i extraordinar că aprigii cuceritori de altădată se lasă actualmente cuceriți de farmecul redescoperit al obârșiei, iar furoarea lor războinică e pe cale de resorbție în ritmurile naturale? După opt secole de la violul Pekinului de către Ginghis Han, băieții ăștia au început să priceapă virtuțile zidurilor și frontierelor. Dovada că transgresiunea vlăguiește spiritual. Luă atunci cuvântul Luc: − Mă-ntreb de ce grecii adoptă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
potrivit în olandeză și, la paroxismul furiei, îi strigase în germană "du ummauerst mich!" - "mă zidești de vie!" - în vreme ce trupu-i viguros se zbătea eliberator mai senzual decât și l-ar fi imaginat Ian vreodată, împodobit de sclipirile unor posturi noi, războinice. Strălucea ațâțător de imprehensibil în deplasarea lui spre roșul pasional - departe de Ian, dincolo de îmbrățișările lui pacifice și de spațiul majestuos pe care ele i-l alocau. Ah, femeia asta stepă îl exaspera! Ce vastitate malefică îi stârnea toanele zdrobitoare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de metafore. Metafora metonimică de tipul "conținut pentru conținător" poate apărea în varianta unitară, completă ("Călcâiul lui Achile") sau într-o variantă dislocată: "Călcâiul războinicului" (Jurnalul Național) unde, în termenii lui Stelian Dumistrăcel, figura de construcție (adiectio-adăugarea) constă în interpunerea ("războinicului") prin dislocare, în corpul propriu-zis al expresiei. "Călcâiul războinicului" este o metaforă deosebit de activă, care a eliminat din limbajul politic, pentru o anumită perioadă și într-un anumit context, antroponimul/ identitatea. Și alte exemple sunt ilustrative: "Între Baba Cloanța și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
succesiunea spaniolă, Provinciile Unite sînt, de asemenea, bețele în roate în eforturile de expansiune comercială susținute de Colbert. Acțiu-nea franceză rămîne împotmolită atîta timp cît Provinciile Unite continuă să-și exercite în Europa dominația comercială. Preludii ale luptei militare, acțiunile războinice vamale se înmulțesc: Colbert fixează un tarif vamal care vizează excluderea navelor olandeze din porturile franceze (1667). Motivele politice și motivele economice îmbinîndu-se, Colbert, nefiind adeptul acțiunilor militare costisitoare, îl sfătuiește totuși pe regî să termine odată cu Provinciile Unite. Carol
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
douăzeci de ani, conducînd Parlamentul prin intermediul corupției. Cît despre William Pitt, el devine ministrul Afacerilor externe în 1756, în ciuda faptului că regele George al II-lea nu-1 prea simpatizează. El își creează o autoritate deosebită ducînd o politică agresivă, naționalistă, războinică, îndreptată împotriva Franței, ceea ce îl face să ră-mînă la conducere pînă în 1761, după care va fi rechemat de George al III-lea, în 1767. Parlamentul Chiar dacă, din cauza diminuării puterii regale, apare drept depozitarul autorității supreme, Parlamentul este practic citadela
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic de țărani, ceva mai aparte - mici de stat, cu ochi negri, vioi, inteligenți, amintind de caracterele fizice și virtuțile războinice ale tătarilor. Urmele, lăsate de tătari în toponimie și onomastică și în caracteristicele antropologice și psihologice românești, se explică prin faptul că ei au stăpânit timp de o sută de ani ținuturile locuite de români, adică din momentul marii invazii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
locuitor să nu scape de plata dărilor și prestațiilor. Cât despre contribuabilii, care nu puteau face față obligațiilor impuse, aceștia erau deportați fără de milă. În sfârșit, o altă îndatorire greu resimțită era cea de a-i însoți în expedițiile lor războinice, luptând alături de ei. Rolul lor nefast în istoria poporului nostru nu a încetat nici după ce au fost refulați de pe teritoriul locuit de români Căci hoardele din afara granițelor românești au constituit timp de secole o permanentă amenințare pentru Moldova și Țara
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bogăție de cai și de arme și în războaie sunt foarte viteji”. La înfățișare, ungurii erau „oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și sălbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești”. Cum erau însă războinici, având și un bun conducător în persoana lui Arpad, fiul lui Almus, pe la anul 895, ei sunt chemați în ajutor de către împăratul bizantin Leon Filosoful (886-911) în contra bulgarilor, pe care-i obligă, printr-o rapidă campanie, să încheie pacea cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din diocesa preotului Teodoric din Sebeș, canonic de Sibiu și la Vințul de Jos se întâlnește din nou cu coloana de care se despărțise la Tg. Secuiesc, pentru a înainta spre gura Mureșului, unde-i aștepta Bugec pentru noi aventuri războinice. Urmărite pe hartă, căile de invazie ale celor două corpuri de oaste comandate de Budjek și Calcan împotriva românilor - caraulaghi -, care au ocupat Moldova, Țara Românească și sudul Transilvaniei sunt: corpul lui Budjek, pornit de la Camenița, a trecut Nistrul la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]