2,974 matches
-
convinși că medicul știe cine este ucigașul. Julius puse o mână pe umărul lui Valerius. Când mi s-a spus că Vitellius voia să te judece, m-am grăbit să vin după tine. Vitellius se teme de mine și de războinicii mei. Știam că are să-mi îngăduie să te iau imediat de acolo. Părea chiar bucuros să te predea, fiindcă era sigur că te vom pedepsi. Dar noi nu suntem ca romanii și știm să-l deosebim pe vinovat de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am auzit ultimele ei cuvinte. Mi-a cerut să păstrez taina. — Vei trăi, se auzi glasul hotărât și neînduplecat al bătrânului preot. Vei trăi ca s-o răzbuni. Se ridicară cu toții. Doar Julius Civilis rămase așezat, alături de Valerius. Preoții și războinicii ieșiră în tăcere. Julius Civilis și Valerius rămaseră singuri în colibă. — Cine a fost? — Tu ai dezvălui o taină? — Eu îți știu taina - ochiul drept al lui Julius scăpăra mânios. Știu că a fost Vitellius. Lurr intră în colibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chiar să lupte în legiuni. Acum, mulți batavi de-ai mei sunt în trupele lui Flavius Valens, iar alții sunt alături de Caecina Alienus. Din păcate, printre oamenii mei sunt și spioni. Pe mulți i-am spânzurat, dar apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care i-ai primit de la Vitellius. Când cei patru ambasadori trimiși de imperator intrară în sat, văzură un bărbat spânzurat de stejarul sub care fură rugați să-și lase caii. În coliba lui Julius Civilis, înconjurați de preoți și de războinici, ambasadorii se plânseră că fuseseră nevoiți să treacă pe sub picioarele spânzuratului care se legăna în bătaia vântului. — Voi îi pedepsiți pe spionii voștri, replică Julius Civilis. Și noi îi pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta foarte greu, între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl avem de partea noastră și pe Julius Civilis, cu războinicii lui. În Judaea, Vespasianus și-a pus soldații să-i jure credință lui Otho, iar în Syria, Mucianus a făcut la fel. Aegyptus-ul e guvernat în numele lui Vespasianus, la fel ca Africa, începând cu Carthago. Dacă izbucnește un război civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe Salix. Antonius nu răspunse și își întoarse privirea spre arenă. „Îl omor“, se gândi, plin de ură. Știa că nu avea s-o facă. Nu acum. Nu putea să-l omoare acum. El nu era un ucigaș. Era un războinic și avea să se poarte ca atare. Urma să se întoarcă în tabără și să trimită un mesager la Otho. Avea să-l informeze că războiul civil era iminent. Războiul îi va îngădui să-l elimine pe omul acela respingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el aleargă la adăpostul scutului. O singură privire e de ajuns ca să-ți dai seama că tu te încadrezi în acest ultim tip de războinic. Ești înalt, dar puternic și agil. Ai picioare musculoase, brațe puternice... Scutul e greu. Arătă spre a treia statuie. — Secutor... vezi? Acestea au fost armele lui Titus. A luptat de treizeci și două de ori și de fiecare dată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lunga călătorie a împăratului Vitellius, începută la Colonia Agrippinensium, se încheia la porțile Romei. Împăratul insistă să intre în urbe pe podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să poarte toga praetexta, cu dungi purpurii. Îmbrăcat astfel, intră în Roma. În fruntea cortegiului se aflau prefecții, tribunii și centurionii înveșmântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi era tunător. — Voi, soldații din Pannonia, ați fost învinși. Nu ardeți de dorința de a pune mâna pe arme și de a vă răzbuna pentru înfrângerea suferită? Nu sunteți cuprinși de mânie și durere pentru moartea tovarășilor voștri? Voi, războinici născuți să țineți arma în mână, nu vă simțiți umiliți că a trebuit să construiți cu mâinile voastre două arene în care au loc rușinoasele munera ale lui Vitellius? Tăcu. Nimeni nu observase că se lăsase noaptea. Servitorii care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l pe Antonius, a cărui siluetă părea gigantică în întuneric. Legatul mergea înainte și înapoi, de la masa comandanților la grupul soldaților. Pașii lui răsunau ciudat, cu un ritm constant, ce părea să cheme din adâncurile pământului sau din cer spiritele războinicilor ce muriseră la Bedriacum cu arma în mână. Fantomele însângerate se strânseră în jurul castrului și se apropiară de comandanți și de soldații adunați sub cerul pe care mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se strânseră în jurul castrului și se apropiară de comandanți și de soldații adunați sub cerul pe care mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al lui Antonius, servitorii aprinseră torțele, care nu alungară însă fantasmele războinicilor venite parcă din lumea de dincolo. Vă temeți că sunteți singuri? Credeți că doar voi îl urâți pe Vitellius? Eu însumi am trimis mesaje în Britannia, la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho la Bedriacum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va fi greu să te aperi de invidia apropiaților lui Vespasianus și a celor care declară că îți sunt prieteni. Intrigile nu sunt pentru tine. — I-am scris lui Vespasianus o scrisoare ca să-i explic... Calvia ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecut de partea lui Vespasianus și l-au părăsit pe Vitellius. — Dar tu de unde... — Știu. Și mai știu că o copie a scrisorii tale i-a fost trimisă lui Mucianus. Dacă mai înainte Mucianus te invidia pentru faima ta de războinic, acum te urăște de-a binelea. Antonius își trecu mâna peste frunte. — Sunt obosit, zise cu glas stins. Se așeză și-și puse coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în pumni. Da, sunt obosit. Nu, ești impulsiv și naiv, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratul să fie ales de armatele din provincie, și nu pentru că face parte dintr-o dinastie ilustră. Ei trebuie să îngăduie ca puterea să-i aparțină celui care are de partea lui mai multe legiuni, celui care are faimă de războinic. Armata i-a ales împărați pe Galba, Vitellius și Vespasianus. Vespasianus are deplină încredere în Mucianus. Ce anume crezi că-l face pe Mucianus atât de puternic, dacă nu alianțele pe care le-a încheiat cu cei mai bogați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zburdalnici, conici, cu glas de bip, care călătoresc prin timp și îl lasă iar pe Spunk pe pământ în Greenwich Village, 1980. Era o noapte de vară, așa încât Spunk nu bătea deloc la ochi cu trupul lui păros, machiajul de războinic și bucata de piele care îi înfășura șoldurile. După ce s-a tot uitat primprejur și a tot mormăit, Spunk a salvat, din reflex, o fată beată de la bătaia pe care ar fi încasat-o în scandalul de pe trotuarul din fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stângă avea o pușcă. Vultur-în-Zbor n-avea nici o îndoială că era încărcată. Mai știa și că el era complet neînarmat. — Vino, Născut-din-Moarte, spunea batjocoritor vocea Axonei. Nu vrei să-l înfrunți pe apărătorul meu? Se spune că ești un mare războinic. Vino. Vultur-în-Zbor a oftat și a înaintat încet. Miza pe faptul că sosia lui se va comporta așa cum s-ar fi comportat și el într-o astfel de situație și va folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acolo și-l sorbea din priviri. Nu în seara asta, Josephine, s-a rugat el. — Dolores, l-a corectat ea drăgăstoasă, apoi s-a întors în pat. Nicholas Deggle transpiră din greu. TREIZECI — Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la urechea lui. A sărit ca un iepure speriat. Din instinct, l-am apucat de spatele jachetei ca să-l trag înapoi. La naiba, m-ai speriat! a spus războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să văd ce faci. Atunci să ai grijă data viitoare, bine? Puteai să-mi provoci un atac de cord. De după o ușă din spatele nostru se ivi un bărbat cu părul negru uns cu briantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe bătrân concentrat asupra poveștii lui și trăind totul de parcă ar fi aievea, de parcă s-ar afla În cancelaria unității și ar fi chiar el cel care trasează sarcini și stabilește strategii. În fond, te gândești tu, ce fel de războinic poate fi un Învățător de țară concentrat la 40 de ani să facă războiul, pus să instruiască recruți timp de aproape cinci ani pentru ca apoi să intre și el În luptă? „Aproape o divizie motorizată care trebuia dezarmată, și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest prinț, deși erou a numeroase legende romantice, apare în istorie cu mult mai mare decat în ficțiune ( creație artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
reluarea luptei să străpungaă pieptul uriașului și să-l rănească mortal . Mare a fost atunci bucuria în tabăra creștină și nesfârșite laude împaratul cu întreaga sa curte i-au adus paladinului victorios . Astfel, Roland s-a luptat cu un vestit războinic sarazin și învingandu-l i-a luat sabia , ce se numea Durindana . Această faimoasă sabie apartinuse pe vremuri ilustrului prinț Hector al Troiei . Avea o lucrătură minunată și era atât de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înainte cu binecunoscută cupă fermecată în mâini,dar Astilfo, avertizat, a respinsa-o, disprețuitor. Ea trânti atunci cupa de pământ și un foc mare izbucni de jur împrejurul podului. În aceeași clipă , cei doi cavaleri au fost asaltați de către o ceată de războinici, cunoscuți și necunoscuți, care nu-și mai aminteau de nimic, luptau orbește pentru apărarea închisorii lor. Printre aceștia se afla și Roland, la a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-i spun că-l văzusem cu altă fată și că, Întâmplător, fata asta era Abby, care, Întâmplător, era Ellie Insider și, chiar dacă am știut Întotdeauna că era un ticălos care o Înșela, nu-l mai văzusem niciodată atât de războinic. Voiam să mă arunc de gâtul lui Sammy și să-i mulțumesc de mii de ori pentru că avea grijă de mine și pentru că intervenise când crezuse că am probleme și să mă sfătuiesc cu el ce să-i spun Penelopei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]