KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...148 >

3,699 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

albaștri. Gonește ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine e. Dacă e cine credem noi, va avea protecție până la granița cu Imperiul Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Sărise peste cercul de flăcări și, la adăpostul fumului, masacrase tot ce Întâlnise. Dar aici se iveau două necunoscute. Forța și viteza. Ce tehnici de luptă putea folosi un spadasin, fie el cât de bun, ca să ucidă câteva zeci de războinici bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bine antrenați Înainte ca aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră din zi, că vor fi atâția câți fuseseră. Îi ucisese repede, dar calm. În acea clipă, un fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că un alt grup de războinici fusese trimis după el. Poate că anticipase și sosirea lor acolo. Nu cunoștea decât o singură ființă capabilă să aibă viziunea primejdiilor viitoare. Se răsuci spre semicercul format de Însoțitorii săi și, spre mirarea lor, o luă la fugă. Sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Nu fusese nevoie de intervenția luptătorilor Ak Koynlu pentru protecția lui, fiindcă totul păruse În regulă. Mai rămânea doar, când vremea va fi sosit, ca oaspetele să fie invitat În fața stăpânului Uzun Hassan. Moussa aflase și că un grup de războinici mongoli, Închinători ai semnului șarpelui și săgeții, trecuseră cu puțin timp Înainte spre Samarkand. Nu se opriseră nicăieri și nu căutaseră nici o caravană. De aceea, prezența lor nu alertase pe nimeni. Știrile sosite prin rețeaua Apărătorilor spuneau, totuși, că acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cât ar fi durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al vechilor morminte trebuia semnalizată printr-un strigăt de pasăre. Abia trecut de poarta Înaltă, de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
plecare, se vor revedea. Marea taină rămânea, deocamdată, nedezlegată. Era el, Anda, omul din portret ? Era el oare cel pe care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține piept În nici un fel... - Eu mai departe nu mă duc... repetă Simion. - Au iscoade care ne urmăresc. Dacă cineva se Întoarce, e ucis. - Nu și dacă se Întoarce fără cal, târâș prin zăpadă... Cei cincizeci se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-i conducă prin mijlocul șirurilor buimăcite de spahii, putea doar să fie suflet din sufletul lor, fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În dispozitiv de luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și se afla, poate, chiar În palat. Păși pe coridoarele pustii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un iatagan, dar căzu cu un shuriken Înfipt În gât. Ștefănel nu-și luase privirea din ochii principalului său dușman, dar simțise mișcarea și ucisese Într-o fracțiune de secundă. Amir Începu să respire aerul adus de vânt. Experiența de războinic Îi spuse că Anda nu poate fi Învins. Își aminti destoinicia lui În aruncarea pumnalului, la vârsta de cinci ani. Acum, se dovedea că simțurile și priceperea lui sunt dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă o nouă aglomerare atât În piață cât și pe străduțele care duceau spre ea. O patrulă de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de vas, suficient ca să poată Înțelege ce se discută și care e gradul de pericol. Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că vor avea loc schimbări de raporturi ale Cuceritorilor față de obiectivele de până atunci, iar sultanul trebuia să ia parte la aceste decizii. Ienicerii părăsiră piața. Tânărul șef al Cuceritorilor, care nu-și anunțase numele, se Întoarse În interiorul palatului, iar războinicii intrară În curte. Tabloul era gata. Alexandru Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]