KorAP: Find »[drukola/base=răzgândi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...79 >

1,968 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

am spus, dorim În continuare să colaborăm și În viitor cu Panther Corporation, așa că a fost, În orice caz, o Întîlnire folositoare. Își trage scaunul. Nu pot lăsa să-mi scape o asemenea ocazie ! Trebuie să-i fac să se răzgîndească. Trebuie să Încerc să Închid afacerea. Să Închei afacerea, am vrut să spun. Stai puțin ! mă trezesc spunînd. Stai... doar o clipă ! Vreau să spun și eu cîteva lucruri. Ce tot zic aici ? N-am nici un lucru de spus. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-a promis că n-o să-i spună lui Paul ce s-a Întîmplat. Dar nu s-a răzgîndit În privința afacerii. Prima mea Întîlnire importantă. Prima mea mare șansă - și uite ce se Întîmplă. Simt că-mi vine să renunț la tot. Îmi vine să sun la birou și să le spun: „Asta e, nu mă mai Întorc niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu m-a promovat. Și mă va ruga să rămîn, dar eu Îi voi spune „Prea tîrziu. Ți-am dat o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mai tîrziu Îmi face clic creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgîndit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgîndit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie rîzÎnd. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgîndit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgîndit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie rîzÎnd. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgîndit ? — Cine poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
S-a răzgîndit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie rîzÎnd. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a răzgîndit ? — Cine poate ști ? Katie ridică din umeri. El e șeful. Poate să facă orice vrea, nu ? E un tip foarte cu picioarele pe pămînt, după părerea mea. Bagă mîna În buzunar și scoate un pachet de gumă, pe care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
interesat de o fată ca mine. — Nu-mi vine să cred, spune Lissy, oftînd pentru a mia oară. Nu-mi vine să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atît de romantic ! Cu el care s-a răzgîndit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare. S-a răzgîndit cu doar trei săptămîni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ne Întîlnim după ce se termină. Nu, nici măcar asta. Vreau doar să stai departe. Să stai cît se poate de departe. — OK, zic ezitînd. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgîndit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cele nebucurate de nimeni se ține, că așa e legat. Râse prostește apoi și-mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog: - Ia spune-mi... Aș fi dorit să aflu ce fel de om e Gau ăsta, dar m-am răzgândit. În ultimile zile n-ai dat de unul Enkim și de femeia lui, Runa? Unii care au un prunc pe care Îl cheamă Unu? Barra se Înegură. - Noi nu știm decât despre Unu, zise el, scrâșnind. E rămas, și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și începe să cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt al băncii.) Eu... eu sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

Dar nu mai știu ce. Lasă, nu-i nevoie. Hai să ne gândim împreună. A fost sau este? ─ Eu zic că este. Mai înainte ziceai că nu, că dispar după moarte. Da, dar acum după ce am rostit cuvintele, m-am răzgândit. În Confesiunile sfântului Augustin, mi le-a dat clarinetistul, e vorba la un moment dat despre felul în care cântăm un cântec. E un lucru foarte simplu, banal chiar. În fiecare clipă, cântăm o singură notă din cântec, dar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
ceea ce ar fi putut aduce, chiar de foarte departe, a iubire. Căci iubirea e sfârșitul averii. Izvorul unui bun e resimțit întotdeauna în acest fel ambiguu. Îl venerăm pentru că ne dă ceea ce dorim și ne temem că s-ar putea răzgândi. Fără suferință, indiferent cum vrei s-o iei, nu poate exista iubire. E singurul lucru care ne ridică peste viața noastră vagă de plăceri și neplăceri. Hai, vin la chestiune. Va să zică în țara lui Ozymandias se trăia bine, chiar foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

știe, poate întărim legăturile“. Îți dai seama ce pătimea biata fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai seama, continuă bătrânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la Roma... Așa, deci. Am mers și eu cu ei și-l pe văd pe olandez că-mi dă cureaua asta. Vorbea pe nemțește cu Katy și râdeau de se prăpădeau. Pirpiriul se răzgândi. Îi făcu semn să-ăi scoată iar cureaua. O luă, o studie câteva clipe îngândurat. - Vă rezolv. Cu cuiul. Îl dau prin foc ăi iese la fix. Un cui de doiăpe. Bătrânul se veseli. Se-așeză pe scaunul din dreptul mașinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
acuma începuse. Alergară dinspre bucătărie și celelalte femei să le despartă. Popa se ridică și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]