1,302 matches
-
își au sursele în abilități înalt adaptative. Asta nu înseamnă, evident, că trebuie acceptate nedreptățile antrenate de către aceste abilități: într-o societate civilizată atitudinile discriminatorii ce decurg trebuie combătute prin educație iar consecințele lor corectate prin legi. Gândirea științifică și raționalismul sunt câștiguri culturale majore în raport cu simpla gândire cauzală alimentată de mecanismele noastre de comprehensiune intuitivă a lumii, și care se află și la originea religiei. Dar raționalismul cere un efort, în timp ce aproșul intuitiv se satisface de o legătură cauzală aparentă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
trebuie combătute prin educație iar consecințele lor corectate prin legi. Gândirea științifică și raționalismul sunt câștiguri culturale majore în raport cu simpla gândire cauzală alimentată de mecanismele noastre de comprehensiune intuitivă a lumii, și care se află și la originea religiei. Dar raționalismul cere un efort, în timp ce aproșul intuitiv se satisface de o legătură cauzală aparentă sau pur și simplu imaginară. Permițând eliberarea de aceste mecanisme minimaliste legate de funcțiile elementare de supraviețuire, raționalismul aflat la baza întreprinderii științifice moderne este purtătorul unui
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
și care se află și la originea religiei. Dar raționalismul cere un efort, în timp ce aproșul intuitiv se satisface de o legătură cauzală aparentă sau pur și simplu imaginară. Permițând eliberarea de aceste mecanisme minimaliste legate de funcțiile elementare de supraviețuire, raționalismul aflat la baza întreprinderii științifice moderne este purtătorul unui umanism calitativ superior în raport cu gândirea religioasă. Acesta acordă ființei umane întreaga sa valoare, fără a o înfeuda credințelor religioase ce nu pot fi decât factori de agravare a diferențelor între popoare
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
criticismului, inclusiv observațiile (adică se refuză chiar și inferența "X a fost observat în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei în alegeri sau în război sunt validate axiomatic de victorie. Este cunoscută și
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
ul (din = credință) este concepția care acordă prioritate absolută credinței în fața rațiunii. A apărut în secolul al XVIII-lea în interiorul Bisericii Catolice din Franța, ca o reacție la raționalismul iluminist. În anul 1998 fideismul a fost respins explicit prin enciclica "Fides et Rațio" a papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta doctrina religioasă își are începuturile în secolul al XVI-lea, datorită în special lui Pierre Daniel Huet, dar
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
Născut într-o familie de nobili cultivați din insula Sân Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1843, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându-se de un inegalabil și legendar prestigiu. Cuprins de impulsul revoluționar al epocii, el scrie o poezie combativa sub titlul "Odes Modernas" (1864). Antero
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Apața, Transilvania - d. 31 decembrie 1659, Cluj) a fost un cărturar umanist ardelean, care a avut preocupări multiple, în domenii ca: filozofie, matematică, fizică. A fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai filosofiei carteziene în Ardeal, adept al raționalismului cartezian și al sistemului lui Nicolaus Copernic și personalitate emblematică a învățământului maghiar. A studiat în perioada 1636 - 1648, la Cluj și la Alba-Iulia, limbile orientale, teologia și filozofia. Rămas orfan de mic, a trebuit să înfrunte mari dificultăți financiare
János Apáczai Csere () [Corola-website/Science/305093_a_306422]
-
modernilor decât două ipoteze în încercarea de a reconsidera posibilitatea obținerii adevărului: "a)" Dumnezeu intervine în lume sau "b)" Dumnezeu nu intervine; oricare a treia posibilitate (adică intermedierea) fiind exclusă. Dacă Dumnezeu intervine, atunci se poate alege fie calea unui raționalism întemeiat direct pe ideile înnăscute (cum va face Descartes), fie imaterialismul (Berkeley). Dacă Dumnezeu nu intervine, trebuie luată în considerare fie ipoteza „armoniei prestabilite” (Leibniz) fie cea a unei autonomii a lumii (în contextul „absenței” lui Dumnezeu) presupusă din considerente
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
otoman. În 1805 se formează, sub conducerea lui Karageorge (ierarh grec al Belgradului), un consiliu de conducere în care un rol important l-au avut preotul Nenadovic și juristul Teodor Filipovic, cel care a conceput organizarea statului sîrb pe principiile raționalismului francez. În timpul primei răscoale sîrbești împotriva turcilor (1804-1806), eroul Karagheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
20 august 1910 Hvitträsk, Kirkkonummi, Finlanda - d. 1 septembrie 1961 Ann Arbor, Michigan, Statele Unite) a fost un arhitect și designer industrial finlandez-american, faimos pentru abordarea a numeroase stiluri de design, remarcându-se prin adaptarea cu simplitate, eficiență, ergonomie, funcționalitate și raționalism la nevoile efective ale proiectului abordat. , s-a născut în aceeași zi și lună a anului precum tatăl său, Eliel Saarinen, unul din arhitecții europeni cunoscuți mai ales pentru clădirile sale din țările baltice construite în stilul arhitecturii Art Nouveau
Eero Saarinen () [Corola-website/Science/313210_a_314539]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Aceste concepții sunt expuse în special în operele "The Open Society and its Enemies" ("Societatea deschisă și inamicii ei", 1945), "Conjectures and Refutations" ("Prezumții și infirmări", 1963), "In Search of a Better World" ("În căutarea unei lumi mai bune", 1984). Raționalismul critic își asumă sarcina de a găsi metoda cu care problemele științei sau ale societății pot fi investigate în mod nedogmatic, sistematic și rațional. Pentru aceasta, caută o soluție prin care - pe de o parte - se poate alege între absolutizarea
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
pe date pozitive (pozitivism), iar - pe de altă parte - între punctul de vedere, conform căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit (relativism) și opinia, după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile (scepticism). Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă limitată, în asemenea măsură încât omul nu poate afirma cu certitudine definitivă, că experiențele și opiniile sale
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fallibilism", de la "fallibility" = posibilitatea de a se înșela). Acest fapt implică - pe de o parte - un permanent examen critic al convingerilor și presupunerilor, iar - pe de alta - folosirea cu precădere a unor procedee metodice și raționale în rezolvarea problemelor realității (raționalism metodic). Raționalismul critic, de exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
fallibility" = posibilitatea de a se înșela). Acest fapt implică - pe de o parte - un permanent examen critic al convingerilor și presupunerilor, iar - pe de alta - folosirea cu precădere a unor procedee metodice și raționale în rezolvarea problemelor realității (raționalism metodic). Raționalismul critic, de exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper, în problema
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popper, în problema cunoașterii științifice se considera că, argumentarea unei teorii ar putea fi posibilă prin metoda inducției, adică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
putea fi posibilă prin metoda inducției, adică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale. Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă, descoperirea unor exemple contrarii prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe primul plan nu se situează metoda găsirii celei mai bune conduceri politice pentru realizarea unor condiții ideale, mult mai importantă este obținerea - când este cazul
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
metode eficace pentru îndepărtarea cu mijloace lipsite de violență a unui conducător rău și restabilirea unor condiții social-politice normale. Și în problemele morale, importantă nu este fundamentarea unor norme, ci mai de grabă ameliorarea regulilor existente și eliminarea oricărei dogme. Raționalismul critic propune o societate deschisă, pluralistică și tolerantă, în care oamenii sunt liberi, cu un sens individual în problemele actualității și ale viitorului, în care conflictele să fie rezolvate prin discuții și apel la rațiune. În consecință, se combate orice
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive. Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat că, în
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
observației sale, pot fi cu ușurință neglijate. Cu toate acestea, Popper admite posibilitatea unei cunoașteri obiective, datorită faptului că rezultatele cercetării sunt verificabile și reproductibile. Lumea materială și lumea cunoașterii obiective, mediate de conștiința umană, reprezintă împreună o realitate obiectivă. Raționalismul critic preconizează o societate deschisă. Numai în societatea care nu este legată de dogme sau reguli de viață rigide, sunt posibile reforme și o alegere liberă între alternative. Popper respinge în mod critic teoria statului a lui Platon din "Politeia
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
insituționalizată. Democrația nu trebuie însă înțeleasă în sensul literal simplist ca "putere a poporului", ci ca o instituție, în care este posibilă controlul conducătorilor, respectiv al guvernelor, care pot fi cu ușurință schimbate - în condiții date - fără recurgere la forță. Raționalismul critic a fost inițiat de Karl Popper în cursul confruntărilor cu teoria științei și cu filosofia socială. În cadrul acestei direcții în gândirea filosofică există variații, în parte divergente, care uneori se deosebesc în mod esențial de punctele de vedere expuse
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
gândirea filosofică există variații, în parte divergente, care uneori se deosebesc în mod esențial de punctele de vedere expuse în operele lui Popper. William Bartley analizează în opera sa principală, "The Retreat to Commitment" ("Refugiul în îndatorire", 1962) problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
analizează în opera sa principală, "The Retreat to Commitment" ("Refugiul în îndatorire", 1962) problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]