2,944 matches
-
dedicate acestei probleme au evidențiat o diminuarea impactului religiei asupra spațiului public și o "retragere" a religiei în sfera privată (Berger, 1969; Halman, Petterson, Verweij, 1999; Halman, Petterson, 1996; Thompson, 1996). Economia se ghidează acum după propriile principii și după raționalitatea maximizării profitului. Politica își are propriile norme și legi care o ghidează, acestea înlocuind dreptul cutumiar în relațiile internaționale. Pe de altă parte, instituțiile religioase nu mai au nici un rol în deciziile economice și nici în cele politice, însă au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
rău ceea ce e dezaprobat de ei). Lipsa trecerii ontogenetice de la heteronomia discernământului dintre bine și rău la autonomia acestei discriminări, a făcut ca discernământul să fie considerat un criteriu „de competență” mintală, o facultate cheie a echilibrului moral, determinată de raționalitatea cunoașterii umane. Bazat de distincția Înnăscută dintre bine și rău, ca un adevărat simț moral determinat, discernământul se construiește permanent prin socializarea cunoașterii. Ca facultate umană inalienabilă și ca judecată inevitabilă de evaluare a comportamentului, discernământul a devenit un criteriu
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
Modele nonliniare 100 II. Modele cauzale multivariate 103 III. Controlul multivariat 105 IV. Modele path multivariate 109 V. Modelarea deductivă formală 115 VI. Concluzii 120 Cursul 6. Modelarea alegerilor sociale (I): teoria jocurilor de două persoane 123 I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegere 124 II. Structura jocurilor de două persoane 130 III. Echilibrul în jocurile de două persoane 134 IV. Un exemplu practic: corupția electorală 142 Cursul 7. Modelarea alegerilor sociale (II): teoria jocurilor de n persoane și de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cum sunt specificate relațiile pe care specialiștii din științele politice le propun lumii spre evaluare. Două dintre aceste cursuri se vor axa pe cauzalitate și pe modelarea cauzală, incluzând modele liniare bivariate și multivariate. Celelalte trei se vor ocupa de raționalitate și de modelarea alegerilor raționale, incluzând jocurile de două persoane și cele de n persoane. Următoarele patru cursuri se axează pe probleme de colectare de date și testare, fapt ce constituie partea sintetică a cercetării empirice. Acestea vor indica tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
gândirea secolului al XVII-lea. Freud, de exemplu, a arătat faptul că o gândire logică liniară constituie doar o parte a personalității umane complexe și că aceasta este adesea dominată de alte impulsuri și dorințe. Marx a argumentat faptul că raționalitatea umană se subordonează adesea intereselor materiale. Wittgenstein a arătat că gândirea se efectuează prin limbaj și că învățăm integrând lucrurile pe care le observăm într-un sistem furnizat de limbaj. Concluzia este că oamenii sunt ființe sociale și psihologice și
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Așadar, nu constituie o surpriză faptul că disputele teoretice sunt obișnuite în științele sociale. Contează însă pentru felurile de explicații pe care le găsim plauzibile, dacă oamenii sunt motivați de către economie sau ideologie, de interese individuale sau altruiste, de o raționalitate strategică sau de o psihologie freudiană. În cercetarea empirică ne interesează adesea mult mai mult premisele practice, orientate teoretic, decât legăturile specifice dintre antecedent și consecință. Testăm dacă o condiție dată (X) produce rezultate comportamentale (YA) în conformitate cu o anumită presupunere
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
politice acționează în mod rațional, pentru că acest lucru introduce un grad de predictibilitate în jocul strategic. Vom discuta modelele de alegeri raționale în mod detaliat în următoarele trei cursuri. Dar un model formal nu trebuie neapărat să încorporeze prezumția de raționalitate. Pot exista modele semi-raționale - de utilitate așteptată (expected utility) - sau modele ne-raționale. Un model este întotdeauna o abstractizare a complexității lumii reale, o reprezentare care se concentrează asupra elementelor esențiale. Este problema testării dacă abstractizarea se dovedește corectă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
alegerilor sociale (I)\: teoria jocurilor de două persoane" Rezumat. Acest curs servește drept introducere pentru modelarea alegerilor sociale, punând accentul pe teoria jocurilor. Printre subiectele în discuție se numără: în ce măsură este adecvat contextul alegerilor pentru științele sociale, natura premisei de raționalitate, specificarea preferințelor actorilor și rolul echilibrului în analiză. Acest curs explică jocurile de două persoane, atât cele cu sumă nulă, cât și cele cu sumă nenulă, în forme extensive și strategice. Vor fi demonstrate trei tipuri diferite de echilibru în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
anumită situație și a modului în care își fac calculele asupra opțiunilor disponibile. Mijloacele adoptate de către aceștia în vederea realizării scopurilor propuse constituie strategiile. Rezultatele se nasc din combinarea strategiilor individuale interconectate. Astfel de modele depind de anumite premise critice cu privire la raționalitatea umană și au tendința de a simplifica în mod considerabil situațiile de alegere. Deocamdată există doar un număr limitat de rezultate empirice clare care decurg din aplicarea lor. Totuși, promisiunile de perspectivă ale modelelor de alegere sunt enorme, iar percepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
acestei etape este acela de a vă ajuta în elaborarea de modele pentru propriile programe de cercetare. Domeniul sintetic al testării, în care se pot evalua ipotezele ca adevărate sau false, va fi abordat în cursurile următoare... I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegeretc "I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegere" Modelele de alegere socială presupun că oamenii se comportă în mod rațional. Această presupunere este necesară pentru a se putea face afirmația că indivizi diferiți, care se confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în elaborarea de modele pentru propriile programe de cercetare. Domeniul sintetic al testării, în care se pot evalua ipotezele ca adevărate sau false, va fi abordat în cursurile următoare... I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegeretc "I. Prezumția de raționalitate în modelele de alegere" Modelele de alegere socială presupun că oamenii se comportă în mod rațional. Această presupunere este necesară pentru a se putea face afirmația că indivizi diferiți, care se confruntă cu situații similare și care au obiective similare
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
limita la analiza formală a jocurilor de două persoane. În cursul acesta, vom discuta însă și despre cele trei elemente de bază care se află în mod implicit în toate modelele de alegere socială - natura jucătorilor, în special prezumția de raționalitate care se presupune că îi motivează, cadrul acestor alegeri și recompensele, descrise atât în forme extensive, cât și strategice, precum și rezultatele prezise ale jocului rațional, derivate din calcularea echilibrului jocului. Nu fiecare joc însă are o soluție de echilibru unică
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
joc însă are o soluție de echilibru unică, iar acest lucru produce un oarecare grad de complicații pentru cercetătorul care caută o ipoteză comportamentală distinctă pentru testarea finală. Vom începe discuția noastră cu subiecții din joc și cu prezumția de raționalitate. Folosim termenul de raționalitate aici într-un sens foarte limitat. Acesta presupune că: 1) oamenii au preferințe în ceea ce privește obiectivele diverse pe care doresc să le înfăptuiască; 2) oamenii au libertate de alegere în ce privește obiectivele, iar aceste obiective au semnificație în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
soluție de echilibru unică, iar acest lucru produce un oarecare grad de complicații pentru cercetătorul care caută o ipoteză comportamentală distinctă pentru testarea finală. Vom începe discuția noastră cu subiecții din joc și cu prezumția de raționalitate. Folosim termenul de raționalitate aici într-un sens foarte limitat. Acesta presupune că: 1) oamenii au preferințe în ceea ce privește obiectivele diverse pe care doresc să le înfăptuiască; 2) oamenii au libertate de alegere în ce privește obiectivele, iar aceste obiective au semnificație în situația respectivă; 3) oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
despre care cred ei că îi vor ajuta să-și atingă obiectivele, legând astfel scopul cu mijloacele; 4) oamenii știu că nu aleg în izolare unul față de altul, ci într-o societate formată din alți subiecți alegători. Mai pe scurt, raționalitatea presupune pur și simplu că indivizii care se confruntă cu o gamă de opțiuni plauzibile o vor selecta pe aceea cu cel mai mare grad de utilitate așteptată. Se consideră că aceștia sunt capabili să estimeze valoric alegerile ce le
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de utilitate așteptată. Se consideră că aceștia sunt capabili să estimeze valoric alegerile ce le stau la dispoziție și să selecteze strategia care pare a avea cele mai mari șanse de a maximiza valoarea obținută. Această accepțiune a noțiunii de raționalitate este foarte diferită de vechea, dar surprinzător de răspândita distincție filozofică bazată pe diviziunea strictă dintre gândire și simțire, rațiune și sentiment. Nu înțeleg prea bine ce vrea să zică această distincție și, de altfel, aceasta este irelevantă pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
altfel spus capacitatea de a demonstra că ceva este fals, prin procesul de testare empirică. În schimb, este necesar să facem distincție între comportamentul rațional și cel nerațional. Green și Shapiro au adus un important aport de distincții utile.1 Raționalitatea poate fi interpretată din punct de vedere extern, sau intern. Când încercăm să determinăm dacă un individ acționează rațional, putem să-i studiem comportamentul ca să vedem dacă acesta corespunde cu practicile pe care cercetătorul le consideră raționale în situația respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dacă acesta corespunde cu practicile pe care cercetătorul le consideră raționale în situația respectivă, sau putem încerca să mergem mai în profunzime și să evaluăm credințele și opiniile fundamentale ale individului, recunoscând totodată că acestea nu sunt întotdeauna accesibile cercetătorului. Raționalitatea poate fi interpretată îngust sau amplu. Aceasta poate fi atribuită în mod îngust unui individ singular care folosește metodele pe care le consideră disponibile pentru a-și urma un țel personal așa cum le definește el, sau poate cere o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
definește el, sau poate cere o oarecare generalizare, cum ar fi faptul că orice individ într-o situație paralelă ar avea tendința de a aplica metode aproximativ asemănătoare și ar face o evaluare asemănătoare cu privire la eficiența mijloacelor disponibile. În sfârșit, raționalitatea poate fi considerată universală, parțială sau segmentată. Teoreticianul poate propune ipoteza conform căreia raționalitatea se aplică la toate formele de comportament uman și în toate situațiile, se aplică la anumite componente ale comportamentului social în orice situație, sau se aplică
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
individ într-o situație paralelă ar avea tendința de a aplica metode aproximativ asemănătoare și ar face o evaluare asemănătoare cu privire la eficiența mijloacelor disponibile. În sfârșit, raționalitatea poate fi considerată universală, parțială sau segmentată. Teoreticianul poate propune ipoteza conform căreia raționalitatea se aplică la toate formele de comportament uman și în toate situațiile, se aplică la anumite componente ale comportamentului social în orice situație, sau se aplică numai în anumite situații, în special acelea cu posibilitate de alegere limitată și repetată
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și în toate situațiile, se aplică la anumite componente ale comportamentului social în orice situație, sau se aplică numai în anumite situații, în special acelea cu posibilitate de alegere limitată și repetată. Eu personal sunt atras de o imagine a raționalității care este oarecum internă, generalizată și segmentată. Astfel, această perspectivă favorizează modelele care sunt prudente în afirmațiile pe care le fac și dispuse să accepte povara dovezilor obținute prin testare. Gama opțiunilor posibile este ordonată complet în funcție de gradul de utilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mai mari de a o oferi pe cea mai proastă. Presupunând că un individ nu are nici un motiv să își asume riscuri mari, utilitatea așteptată ne prezice că acesta va alege întotdeauna facultatea A, atunci când comportamentul îi este ghidat de raționalitate. În toate aceste exemple se află în mod implicit o anumită prezumție critică pentru conceptul nostru de alegere rațională, și anume aceea că actorii își fac alegerile cu o oarecare prevedere. Să ne imaginăm, de exemplu, că există în apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
prezentare clară și coerentă a acestui subiect.1 Mă voi baza mult pe cartea lui Morrow în discuția ce urmează. III. Echilibrul în jocurile de două persoanetc "III. Echilibrul în jocurile de două persoane" Până acum, ne-am ocupat de raționalitatea individuală și de matricea de alegeri și recompense care le stă la dispoziție jucătorilor într-un joc de două persoane. Problema noastră este acum să hotărâm cum ar trebui să se comporte jucătorii raționali atunci când sunt confruntați cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a doua. S-ar mai putea adăuga și convenții suplimentare pentru soluțiile Nash; de exemplu, presupunerea că un rezultat cu o valoare socială netă mai mare trebuie preferat unuia cu o valoare socială netă mai mică. Dar o lume a raționalității individuale pure- bazată pe decizii separate luate de către indivizi autonomi, fiecare luând în calcul propriile costuri și beneficii - nu impune în mod necesar această condiție și, prin urmare, o astfel de convenție ar reprezenta mai mult o proiecție optimistă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Până acum ne-am imaginat calitatea de membru a unui grup ca fiind un lucru stabil. Dar aceasta nu este o condiție necesară. Ne putem imagina un joc în care calitatea de membru să fie flexibilă și în care atât raționalitatea de grup, cât și cea individuală să dicteze comportamentul strategic. Să ne întoarcem la exemplul nostru cu trei grupuri - 600 voturi împărțite în 291, 289 și 20. Să ne imaginăm, de exemplu, că grupul A și C se vor alia
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]