5,324 matches
-
lumină și mă minunam cât de lungi și de subțiri sunt degetele mele de fapt sub pacostea de mușchi și de piele, în timp ce Aidan mă privea cu îngăduință. Vezi linia asta subțire de-a lungul articulației, ziceam, ridicând una din radiografii și privind-o îndeaproape. Arată exact ca un fir de păr, dar provoacă atâta durere. Deodată îngrijorată, am zis: —Să nu spui nimănui că fac chestia asta. După câteva zile, a ajuns acasă înaintea mea - un eveniment neobișnuit - și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Să nu spui nimănui că fac chestia asta. După câteva zile, a ajuns acasă înaintea mea - un eveniment neobișnuit - și avea un aer de agitație abia stăpânită. Observi ceva? a întrebat. —Te-ai pieptănat? Apoi am văzut. Le-am văzut. Radiografiile mele. Agățate pe perete. Înrămate. În rame minunate din aur cu platină, de parcă ar fi încadrat clasici ai picturii mai degrabă, decât negativele fantomatice ale degetelor mele fusiforme. M-am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a întors lângă perete și a încercat să se țină drept, dar s-a îndoit iar de râs, apoi s-a îndreptat, și-a șters fața și a zis: —Privește! A apăsat pe un întrerupător și deodată cele două radiografii s-au luminat, strălucind în toată splendoarea, de parcă ar fi fost în fața unei lămpi de spital. —Le-am pus lumini, a spus Aidan, printre hohote. Tipul care le-a înrămat a zis că pot să pun și lumini, așa că... așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alb, și am retractat tot ceea ce spusesem, cum că fluturii n-ar fi decât molii în veșminte scumpe brodate. S-a învârtit prin cameră, lăsându-se pe poza noastră de la nuntă (reașezasem toate pozele cu Aidan la locurile cuvenite), pe radiografiile mele înrămate, pe fanionul cu Red Sox, pe toate lucrurile care aveau o semnificație pentru mine și Aidan. Cuibărită pe canapea, în stare de transă, de parcă aș fi fost drogată, urmăream spectacolul. S-a lăsat pe telecomandă și a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost tot. Am trecut Dunărea, mi-am văzut de ale mele la țară - venisem în concediu - și de atunci gata cu fumatul. Au trecut ani buni, nici nu mai știu câți, și parcă nimic nu s-a întâmplat. Doar la radiografii, medicii mă mai întreabă, încă, dacă am fumat mult. Așa și cu băutura. Sau nu-i chiar așa. Este această frică de mine însumi. Cât voi rezista? Ce se va întâmpla dacă iarăși beau? Scriu toate acestea oarecum „la rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
congregației Îmi observă prezența și Își Întrerupse monologul pentru a mă sfredeli cu o privire cercetătoare. — Iertați-mă. O caut pe Beatriz Aguilar. Știți dacă vine la ora asta? Fetele schimbară o privire otrăvită și Începură să-mi facă o radiografie. — Ești logodnicul ei? Întrebă una. Sublocotenentul? M-am limitat să ofer un zîmbet gol, pe care Îl luară drept confirmare. Nu mi-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unul dintre acestea este Priponești - Bârlad, locul natal al lui Alexandru Mânăstireanu). Dacă am gândi și întreaga „biografie” sub raportul real, al vremurilor, atunci am putea spune că mărturiile autorului (Alexandru Mânăstireanu) aduc argumente de ordin etic, social, psihologic, o radiografie a școlii dinainte de al doilea război și de după. Am cartea de la scriitorul Ion N. Oprea, căruia îi mulțumesc și regret că o astfel de carte n-are cum fi citită (prin tiraj limitat) de cât mai mulți oameni ce au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ÎN-FIINȚAREA Unde se duc poeții dupå ce își terminå de respirat aerul liric infestat de metaforice alchimii În cuvânt își înhamå caii de vânt și pornesc pe drumul fårå sfârșit spre tårâmul velin al cårților în urma propriilor urme În fiecare radiografie a psalmului lor se întrevåd plåmânii invadați de fumul stråveziu al rimelor care le conservå timpul rostirii - în-ființarea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1619]
-
care nici nu știu cine i-a lovit și mai ales de ce i-a lovit. De atunci, măsurile de securitate la intrarea în SUA, au sporit exponențial. Te caută în cizme, în șosete, în chiloți și mai știu eu unde, se fac radiografii ale întregului corp și a fiecărui dinte separat ca nu cumva să fie ascuns pe undeva vreun dispozitiv exploziv, ești chestionat despre mamă, tată, frați, nepoți, străbuni până la anul 1492 când a fost descoperită America și dacă până la urmă treci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
putea face să mă placi din nou, spuse Angela. ― Cum? Nu Înțelegeam unde bătea. Renunțasem demult la speranța că se răzgândise. ― M-am mai gândit, zise ea. Îmi pare rău pentru ultima noastră discuție. Vorbește cu doctorii, fă ți o radiografie. Dacă ei sunt de acord să dansezi din nou, putem crea Împreună un alt final pentru vechea coregrafie. ― Ce...am Început să spun, dar vocea mi sa pierdut. Lângă mine, Maria zâmbea. Știa. Am Înghițit În sec. ― Spectacolul! am spus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
treabă așa de bună. Angela spusese că are nevoie de timp să se gândească. ― Te iubesc, am spus eu radiind de fericire. Doamne, Maria, nici măcar nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc... ― Pentru asta sunt surorile, spuse ea. Mai rămâne doar... ― Radiografia, am murmurat, speriată la acel gând. ― Hei, zise ea, apucându-mă de mâini. Nuți face griji pentru asta acum. Arătă către cafeneaua care se afla la doar câțiva metri de noi. Gândește-te că peste câteva minute vei avea o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dat să mă duc În bucătărie. M-am ciocnit de tata, care tocmai ieșea. ― Alisia, chiar voiam să vorbesc cu tine. ― Ce-i? l-am Întrebat plictisită. ― Mama ta a vorbit cu doctorul. Mâine vom merge să-ți facem o radiografie. M-am Încruntat. ― De unde ai... M-am Întors suspicioasă către Maria. ― I-ai povestit despre Angela? ― Vinovată, zâmbi ea. Ar fi grozav să dansezi din nou. ― Asta dacă am noroc, am spus Îngrijorată. Tata Îmi puse o mână pe umăr
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi bine. Apoi a trebuit să așteptăm. Cincisprezece minute de tortură. Doctorul veni Într-un sfârșit cu radiografia mea și instantaneu ne-am ridicat toți trei În picioare. Eu am izbucnit prima: ― E În regulă? El mă privi serios. Nu puteam citi nimic pe chipul lui. ― E mai bine, spuse el apăsat. ― Pot să dansez din nou? Doctorul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un dosar voluminos. — Mda, aici sunt analizele, electrocardiograma, radiografiile. Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deviat mult de la sensul original, și nu ne dăm seama că, de exemplu, În cazul acestei morți ale noastre, care dintotdeauna umblă pe aici sub formă de schelet, Încheietura mâinii Îi este desfăcută din naștere, ajunge să ne uităm la radiografie. Gestul de expediere făcu să dispară În hiperspațiu cele două sute optzeci și ceva de plicuri de azi, Întrucât numai de mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească funcția de expeditor poștal care-i fusese recent Încredințată. Fără să rostească vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Udi continuă să afișeze zâmbetul acela plin de sine, mândru asemenea unui fachir, până când medicul își introduce toate instrumentele înapoi în buzunar, privește carnețelul atașat de pat, după care se oprește dintr-odată, avem nevoie, în primul rând, de o radiografie, să vedem dacă există vreo problemă cu coloana vertebrală, apoi vom merge mai departe, și cu asta medicul dispare. Trag patul de lângă zid, în peretele din sticlă se vede pentru o clipă imaginea noastră reflectată, iată-ne, Udi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta medicul dispare. Trag patul de lângă zid, în peretele din sticlă se vede pentru o clipă imaginea noastră reflectată, iată-ne, Udi și cu mine, perfuzia și cateterul, două perechi ieșite la plimbare pe coridorul spitalului. Unde este secția de radiografie, întreb eu, unde este liftul, cum ne vom înghesui cu toții într-un singur lift, etaj după etaj, ajung la noi direct pline, iar eu nu împing pe nimeni pentru a-mi face loc, dar iată că sunt lăsată să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lăsată să urc, oamenii se dau la o parte, lipindu-se de pereții ascensorului, își sug burțile, numai ca să ne putem alătura lor, eu și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vârsta lui Noga, și parcă o văd pe Noga despuiată de toți cârlionții ei, cu burtica ei dulce și grăsună de fetiță, stă rezemată de zid, brutalizând neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de jur împrejur îngrijorată, cu un sentiment de vinovăție, unde este, l-am abandonat, iar copilul acela, care era, de fapt, o fetiță, mă privește cu ochii ieșiți din orbite, indicându-mi ușa închisă din fața mea, l-au dus la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar face o operație extrem de periculoasă dincolo de ușa aceea, în loc să îmi arăt devotamentul față de el, l-am abandonat, exact în momentul în care avea cu adevărat nevoie de mine. Termină odată cu tânguielile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urmă de amărăciune, doar o resemnare copilărească, iar în momentul în care ajungem înapoi la Urgențe, pare chiar vesel, ca și când ne-am fi întors acasă, înapoi în colțul lui, eu mă așez alături de el, îmi pun mâna peste plicul cu radiografiile, acel cod secret care va aduce la lumină misterul ce plutește amenințător deasupra noastră. Hai să ne uităm pe ele, îi sugerez eu, încercând să dau vocii mele un ton de fetiță pusă pe șotii, iar el, cu obediența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lacrimi întunecate machiajul de dimineață, încerc să mă controlez, încerc să îmi ascund rușinea în spatele plicului uriaș, însă medicul se ridică, aruncă restul croissantului, chipul său de copil devine din ce în ce mai blând în timp ce se apropie de mine, scoate din plic trei radiografii, pe care le studiază ținându-le în lumină, mie îmi este frică și să respir, ochii mei s-au înfipt pe fața lui, încercând să-i descifreze fiecare expresie, să ghicească verdictul pe care îl va da, apoi pleacă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este frică și să respir, ochii mei s-au înfipt pe fața lui, încercând să-i descifreze fiecare expresie, să ghicească verdictul pe care îl va da, apoi pleacă spre o altă cameră, iar eu mă târăsc în urma lui, lipește radiografiile de o tabletă luminată, examinând cu mare atenție trupul lui Udi așa cum era el pe dinăuntru, nu văd nimic în neregulă, nu există nici o malformație a coloanei. Atunci, este foarte bine, bâlbâi eu, nu-i așa? Iar el spune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar să te odihnești, te ducem acasă, iar în câteva zile îți vei reveni. Deodată totul devine foarte clar pentru mine, o lumină puternică luminează laboratoarele amenințătoare pline de probe de sânge și bacterii capturate în interiorul diverselor culturi, tuburile pentru radiografie învârtindu-se în tunelurile tomografelor, deodată pun lucrurile cap la cap, dacă trupul este sănătos, de minte pot să am eu grijă. Poate vrei să te duc puțin afară, cu pat cu tot, este atât de frumos, spun eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastră !... Bunica mioritică, sufletul reclamei Pentru a fi „sufletul comerțului”, reclama trebuie să cunoască bine sufletul cumpărătorilor, adică al unei întregi societăți - sau, cel puțin, al unor largi categorii din acea societate. Reclama de succes este astfel și o excelentă radiografie a acestui „suflet” - mai ales dacă este vorba despre reclama alimentară, căci ce alt domeniu este mai apropiat, zi de zi și în orice loc, de firea omului ? Spuneți-mi deci ce reclame (gastronomice) vă plac și vă spun ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]