1,369 matches
-
locul al patrulea în rândul celor mai de succes piloți de vânătoare ai Luftwaffe. În scurt timp a mai fost doborât un Bf 109, pilotul său de doar 22 de ani, Gerhard Mueller, fiind ucis. În urma atacului comun al piloților RAF Crossley, Karol Pniak și Alan a mai fost doborât un Bf 109. Pilotul, Walter Blume, a fost grav rănit, dar s-a parașutat și a fost luat prizonier de britanici. Sorții luptei s-au întors în scurt timp împotriva britanicilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
timp împotriva britanicilor, iar avioanele pilotate de Crossley (victorios în angajamentul anterior), de Grunne și Pearce au fost doborâte. Toți cei trei piloți au reușit să se slaveze, dar Pearce și de Grunne au suferit arsuri destul de grave. Cu toate că avioanele RAF au obținut victorii împotriva Messerschmitturilor de escortă, bombardierele Dornier și-au continuat nestingherite zborul. În timp ce bombardierele Dornier zburau pe deasupra Sheernessului, antiaeriana britanică a deschis focul pentru protejarea șantierului naval de la Chatham, Kent. Bombardierele au fost obligate să își desfășoare larg
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
se întoarcă la baze fără să își fi lansat încărcăturile explozive. Pe drumul de întoarcere, trei dintre acestea au lansat bombele asupra barăcile infanteriei marine de la Deal, Kent. Bombardierele s-au reîntors la baze fără să fi fost interceptate de RAF. Odată cu sosirea nopții, Luftwaffe a trimis bombardierele din KG 1, 2, 3, 27 și 53 to să bombardeze ținte din Sheffield, Leeds, Hull, Colchester, Canvey Island, Manningtree și Sealand. Arhivele britanice menționează doar unele distrugeri în Sealand. Cele mai multe bombe au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de pilotaj din Windrush, (Gloucestershire), chiar în timpul unui antrenament de noapte. Bombardierul german s-a ciocnit de avionul-școală britanic provocând moartea tuturor celor cinci aviator implicați în accident. În timp ce Luftwaffe ataca țintele din Anglia, 36 de bombardiere Bristol Blenheim din cadrul RAF Bomber Command au primit misiunea să atace aeroporturile inamice din Olanda și Franța. Bombardierele britanice au înregistrat un singur succes, avarierea a două avioane de vânătoare Bf 109 pe aeroportul din Vlissingen. În același timp, patru bombardiere medii Armstrong Whitworth
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
că au fost distruse 147 de avioane britanice, de douăori mai mult decât pierderile actuale. În același timp, britanicii au admis pierderea a doar 23 de avioane, cifra reală fiind de 67-68 aparate de zbor. Există surse care afirmă că RAF a pierdut doar 27-37 de avioane în timpul luptelor aeriene, cu 29 de avioane distruse la sol, iar dintre toate acestea numai 8 avioane de vânătoare. Siegfried Bethke, pilot de vânătoare german, avea să declare mai târziu că pierderile proprii erau
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
englez și scoțian. În total, Luftwaffe a pierdut între 69 și 71 de avioane distruse sau grav avariate ca urmare a luptelor din 18 august 1940. Dintre acestea, 59 au fost doborâte în mod aproape sigur de avioanele de vânătoare RAF, două au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene, patru ca urmare a unor cauze combinate (tirurile avioanelor de vânătoare și a artileriei AA), iar unul s-a ciocnit cu un avion britanic de antrenament. Alte trei s-au prăbușit pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
facă distincția dintre aeroporturile avioanelor de vânătoare, a celor de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care nu erau folosite de Fighter Command. Dintre cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav. Dintre acestea, 25 de avioane au fost doborâte de vânătoarea germană, iar două de focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav. Dintre acestea, 25 de avioane au fost doborâte de vânătoarea germană, iar două de focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost doborât din greșeală de focul antiaerienei britanice. Cauzele pierderilor restului de avioane nu au putut fi stabilite cu exactitate. Dintre avioanele doborâte, 26 au fost Hurricane și 5 au fost Spitfire. RAF a pierdut de asemenea 10 piloți
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost doborât din greșeală de focul antiaerienei britanice. Cauzele pierderilor restului de avioane nu au putut fi stabilite cu exactitate. Dintre avioanele doborâte, 26 au fost Hurricane și 5 au fost Spitfire. RAF a pierdut de asemenea 10 piloți uciși în luptă, un altul murind în spital datorită rănilor grave. 19 piloți au fost răniți, 11 dintre ei atât de serios că au fost scoși practic din luptă. Britanicii au pierdut de asemenea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a "Luftflotte 3" nu a fost nici ea una potrivită. Avioanele de escortă din StG 77 au fost împrăștiate pe un front prea lung de peste 45 km. Șansa a fost de partea britanicilor. Aproximativ o jumătate dintre avioanele de vânătoare RAF au luat contact cu bombardierele germane, cu rezultate dezastruoase pentru grupurile de Ju 87. Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar fi avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene, iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase Hurricane distruse la sol. Principalul motiv al acestei rate reduse a distrugerilor a fost gradul ridicat al pregătirii de luptă diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către stațiile radar și Corpul observatorilor aerieni. Cum detectarea a fost foarte eficientă, avioanele au avut timp suficient să decoleze și să ocupe poziții favorabile de luptă. Succesul RAF în respingerea atacului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către stațiile radar și Corpul observatorilor aerieni. Cum detectarea a fost foarte eficientă, avioanele au avut timp suficient să decoleze și să ocupe poziții favorabile de luptă. Succesul RAF în respingerea atacului bombardierelor Bf 109 asupra aerodromului Manston a fost datorat unei combinații de factori, în care norocul a avut un rol aparte, care nu au mai apărut deseori în timpul luptelor aeriene ale acestui război. Atacurile împotriva aeroporturilor din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a fost datorat unei combinații de factori, în care norocul a avut un rol aparte, care nu au mai apărut deseori în timpul luptelor aeriene ale acestui război. Atacurile împotriva aeroporturilor din această zi nu au reprezentat o amenințare reală la adresa RAF Fighter Command. Biggin Hill nu a fost scos din funcțiune niciodată în timpul Bătăliei Angliei, iar Kenley a putut fi folosit pentru doar două ore pe 18 august. Bombardierele medii germane erau trimise de obicei în valuri de câte 50 de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unui aeroport militar. Chiar dacă au fost distruse hangare, ateliere și alte clădiri ale aeroporturilor, munca de întreținere și reparație a avioanelor putea fi făcută în aer liber pe timpul verii. În cazul aeroporturilor ale căror piste fuseseră avariate de bombardamente, unitățile RAF au fost dislocate pe alte aerodroame sau au decolat și aterizat de pe piste improvizate. În plus, o serie de construcții de maximă importanță a unor aeroporturi fuseseră mutate în subteran. Camerele coordonatorilor de zbor au fost astfel de puncte vitale
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a fost comandat de generalul Alan Brooke. Ceva mai târziu, avea să fie mobilizat și un al treilea corp de armată sub comanda generalului Ronald Forbes Adam. Operațiunile din Belgia urmau să fie sprijinite de 9.392 de militari ai RAF Advanced Air Striking Force de sub comanda lui Patrick Playfair. În mai 1940, efectivele BEF crescuseră la 394.165 militari, din care aproximativ 150.000 făceau parte din unitățile de servicii ale spatelui frontului și erau slab instruiți. Pe 10 mai
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
asemenea în favoarea germanilor. Două avioane He 111, două Do 17 și trei Bf 109 germane au fost doborâte de avioanele de vânătoare Gloster Gladiator și Hurricane. Belgienii au pierdut opt avioane Gladiator, cinci Fairey Fox și unul CR42. Escacadrila 18 RAF a trimis două bombardiere Bristol Blenheim în misiune în spațiul aerian belgian, ambele doborâte de vânătoarea germană. Până la sfârșitul zilei de 10 mai 1940, rapoartele oficiale germane indicau 30 de avioane belgiene distruse la sol, și paisprezece (plus două bombardiere
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a trimis două bombardiere Bristol Blenheim în misiune în spațiul aerian belgian, ambele doborâte de vânătoarea germană. Până la sfârșitul zilei de 10 mai 1940, rapoartele oficiale germane indicau 30 de avioane belgiene distruse la sol, și paisprezece (plus două bombardiere RAF) doborâte în lupte aeriene față de zece aparate proprii pierute. Victoriile revendicate de germani par să fie subevaluate. Rapoartele belgiene mentionează 83 de avioane distruse, în special aparate de antrenament și de transport. AéMI au efectuat doar 146 de misiuni în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pentru oprirea afluxului de trupe în Belgia. Începând cu data de 10 mai, aliații au efectuat 74 de raiduri. Pierderile aliaților au fost importante. Pe 12 mai de exemplu, unsprezece din cele optsprezece bombardiere franceze Breguet 693 au fost doborâte. "RAF Advanced Air Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate, a pierdut 63 dintre cele 135 de aparate de zbor până pe 12 mai. Pentru următoarele 24 de ore, misiunile de bombardament au fost amânate datorită eficienței artileriei
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pe 14 mai: Operațiunile "Luftwaffe" inclus o notă despre „activitatea viguroasă a avioanelor de vânătoare inamice datorită căreia în special cercetarea pe distanțe scurte a fost stânjenită în mod sever”. Pierderile aliaților au fost datorate unei protecții insuficiente asigurate bombardierelor RAF împotriva avioanelor de vânătoare germane în zonele de atac. În total, din cele 109 de bombardiere Fairey Battle și Bristol Blenheim, care au atacat coloanele de transport și liniile de comunicație germane, 45 au fost pierdute. Bombardamentele aeriene diurne au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Ghent. În timpul retragerii, belgienii nu au reușit să evacueze stocurile de benzină, hrană și muniție. "Luftwaffe", care își asigurase superioritatea aeriană, a dezorganizat logistica aliaților prin atacuri neîncetate. Sprijinul aerian al aliaților, solicitat doar prin legături radio, era asigurat deavioanele RAF care operau din sudul Angliei. Francezii nu le-au permis belgienilor folosirea porturilor Dunkerque, , Bourbourg și Gravelines, modificându-și poziția inițială. Datorită acestui fapt, belgienii au fost obligați să utilizeze doar porturile asupra cărora mai dețineau încă controlul - Nieuport și
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
deloc de se întâmplă cu belgienii”. Armata belgiană apăra un front care se întindea de la Cadzand până la sud de Menen pe râul Leie și spre vest, de la Menin la Bruges. Belgienii nu mai dispuneau de rezerve. Cu excepția a câteva misiuni RAF, "Luftwaffe" deținea supremația aeriană totală asupra spațiului aerian belgian. Belgienii au reportat atacuri aeriene germane împotriva tuturor obiectivelor militare, care au rezultat în pierderi umane și materiale importante. Între forțele belgiene și cele germane nu mai exista niciun obstacol natural
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în ansamblu a fost denumită "Queen" (Regina). Flota aeriană a 8-a SUA trebuia să bombardeze fortificațiile din jurul Eschweiler și Aldenhoven, iar Flota aeriană a 9-a SUA era desemnată pentru distrugerea fortificațiilor din jurul Jülich și Langerwehe. În același timp, RAF Bomber Command trebuia să distrugă nodurile de comunicație de la Jülich și Düren. Orașele mai mici Heinsberg, Erkelenz și Hückelhoven au fost desemnate ca ținte secundare. Data inițială a atacului a fost stabilită pentru 5 noiembrie. Ea a fost amânată pe
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
inundată. A trecut foarte mult timp până Înaltul comandament aliat să recunoască importanța barajelor, iar după acest moment a mai fost pierdut o lungă perioadă de timp până să fie organizată prima acțiune importantă. Primele tentative au fost făcute de RAF, care a încercat la începutul lunii decembrie să le distrugă în cursul unor bombardamente aeriene. Britanicii au lansat raiduri la care au participat sute de bombardiere, dar distrugerile provocate barajelor au fost neglijabile. Pe 13 decembrie, Corpul V, care ajunsese
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]