2,261 matches
-
din Nanking au fost uciși peste 300.000 de civili chinezi, după victoria japoneză greu obținută în Bătălia de la Nanjing (13 decembrie 1937). Unii istorici japonezi neagă existență acestui masacru. În ani care au urmat, forțele aeriene japoneze au lansat raiduri aeriene asupra tuturor marilor orașe chinezești, provocând numeroase victime omenești și daune materiale uriașe. Incidentul de la podul Marco Polo nu a marcat numai începutul unui război nedeclarat dintre China și Japonia, dar a grăbit și crearea celui de-al doilea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
mijloc pentru împiedicarea unui mare număr de soldați japonezi să participe la apărarea propriei țări. În același timp, China oferea un număr de locații foarte potrivite pentru organizarea unor baze militare aeriene, de pe care puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce situația japonezilor în Pacific era în continuă deteriorare, Armata Imperială Japoneză a lansat Operațiunea Ichigo, de anihilare a bazelor aeriene americane care funcționau în China. Japonezii au preluat controlul asupra provinciilor Hunan
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
I armate era generalul George Lupu. Armata I avea un efectiv de 20 000 de oameni, fiind considerat cel mai puternic corp al armatei române. Purtase deja lupte cu turcii în duelurile de artilerie: Calafat-Vidin și Bechet-Rahova (Oreahovo) precum și în raidurile reciproce pe cele două maluri. La Craiova au fost construite pontoanele pentru podurile de peste Dunăre de către elevii școlilor de meserii (prima școală de arte și meserii, înființată în 1870 sub oblăduirea lui Gheorghe Chițu avea să-l aibă printre elevi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
scăpat de sub controlul guvernului. Spre groaza regimului Quisling, naziștii au hotărât în schimb o politică a în nordul Norvegiei, mergând până la a împușca civilii norvegieni care refuză să evacueze regiunea. Perioada a fost marcată și de creșterea victimelor civile ale raidurilor aeriene ale Aliaților, dar și creșterea în Norvegia ocupată. Întâlnirea cu liderul german s-a dovedit nereușită și, când i s-a cerut să semneze ordinul de execuție a câtorva mii de „sabotori” norvegieni, Quisling a refuzat, act de sfidare
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Pentru a contracara această amenințare, Ulrich von Jungingen și-a concentrat o parte a forțelor în Schwetz (Świecie), în timp ce grosul armatei a rămas în castelele Ragneta/Ragainė, Rhein (Ryn) de lângă Lötzen (Giżycko), și Memel (Klaipėda). Polono-lituanienii au organizat mai multe raiduri în teritoriul inamic. Ulrich von Jungingen a cerut ca armistițiul să fie prelungit până pe 4 iulie, în speranța că până pe acea dată aveau să vină mercenarii angajați din Europa Occidentală. Pe 30 iunie 1410, forțele poloneze din Wielkopolska și Małopolska
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Echternach. În 1042, i-a fost acordat Ducatul de Bavaria de către împăratul Henric al III-lea, care îl deținuse direct până atunci, dar care avea nevoie de un duce care să rezideze acolo și care să fie capabil să respingă raidurile regelui Samuel Aba al Ungariei. Henric nu a fost căsătorit niciodată. Fratele său Giselbert i-a succedat în comitat, în vreme ce Bavaria a revenit împăratului, care la rândul său i-a încredințat-o lui Conrad, conte de Zütphen, cunoscut și sub
Henric al VII-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/326040_a_327369]
-
și Chagri au fost nepoții lui Seljuq, în timpul cărora selgiucizii le-au smuls imperiul Ghaznavizilor. Inițial, selgiucizii au fost respinși de către Mahmud și s-au retras la Khwarezm, dar Tughril și Chaghri au captura Merv și Nishapur (1037). Au continuat raidurile, ca în 1037 să jefuiască Ghazni. În 1040, în bătălia de la Dandanaqan, l-au învins decisiv pe Mas'ud I, ca rezultat, acesta cedează cele mai multe dintre teritoriile sale vestice selgiuciziilor. În 1055, Tughril a capturat Bagdadul, distrugând dinastia Buyid. Alp
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
din jurul orașului vechi au fost construite de-a lungul a două secole. Actualul plan arhitectural al Stare Miasto - orașul negustorilor din secolul al XIII-lea - a fost proiectat în 1257, după distrugerea orașului în timpul invaziilor tătare din 1241, urmată de raidurile din 1259 și respinse în 1287. [4] Cartierul are ca trăsătură distinctă Piața Centrală ("Rynek Glowny"), cea mai mare piață medievală europeană[5]. În vecinătatea sa există o serie de repere istorice, cum ar fi Bazilica Sf. Maria (Kościół Mariacki
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
descendentă lui din regele Gongmin ). În regat influenți aristocrați, generali și chiar prim-miniștri au luptat pentru favoare regală și s-au luptat pentru dominație, care rezultă în diviziuni profunde între diverse facțiuni. Cu un număr tot mai mare de raiduri împotriva Goryeo efectuate de pirați japonezi ( WAKO ) și invaziile turbanelor roșii din Coreea , cei care au venit să domine curtea regală au fost reformat aristocrația Sinjin și opoziția aristocrației Gweonmun , precum și generali care ar putea lupta de fapt de pe străini
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
patru mii ani înainte, si redenumit țară "Regatul Marelui 9 Joseon". O realizare timpurie a noului monarh a fost îmbunătățit relațiile cu Chină; și într-adevăr, Joseon a avut originea în refuzul General Yi a ataca Chină, ca răspuns la raiduri de bandiți chinezi. La scurt timp după aderare sau, noul monarh trimis soli să informeze Curtea Ming la Nanjing că o schimbare dinastic a avut loc. Trimiși din Ryukyu Regatul au fost primite în 1392, 1394 și 1397. Siam trimis
Taejo de Joseon () [Corola-website/Science/333876_a_335205]
-
în Irakul Persan. Jebe a cerut din partea liderului mongol, Genghis Han, permisiunea de a continua cuceririle timp de câțiva ani înainte de a reveni la armata principală prin Caucaz. În timp ce așteptau răspunsul lui Genghis Han, cei doi au pornit într-un raid în care au atacat Georgia și l-au ucis pe rege. Genghis Han le-a dat celor doi permisiunea de a continua expediția și, după ce au trecut prin Caucaz, au învins o coaliție de triburi caucaziene înainte de a-i învinge
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
al Galiției. El l-a avertizat pe Mstislav: „Astăzi, mongolii au luat pământurile noastre, mâine le vor lua pe ale voastre.”. Cumanii au fost însă ignorați vreme de aproape un an, deoarece Rusia Kieveană suferise vreme de multe decenii de pe urma raidurilor cumane. Când însă au ajuns la Kiev vești că mongolii se îndreptau spre Nistru, slavii au răspuns. Mstislav a adunat o alianță de principi slavi, între care se numărau Mstislav al III-lea al Kievului și Iuri al II-lea
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
împreună cu Mstislav cel Viteaz au reușit să scape. Bătălia a reprezentat o grea înfrângere, dat fiind că multe dintre cnezatele slave și-au pierdut mare parte din armată și conducătorul, cu semnificativa excepție a cnezatului Vladimir-Suzdal. Istoricul Robert Marshall descrie raidul astfel: „Restul campaniei lui Subedai a intrat în analele istoriei militare ca una dintre cele mai mari aventuri ale războaielor de cavalerie.” Mongolii i-au executat pe Mstislav al Kievului și pe nobilii kieveni în maniera tradițională mongolă rezervată nobililor
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
de râul Sîr Daria. Genghis Han a apreciat mult realizările generalilor săi și i-a răsplătit pe Jebe și Subutai. Jebe nu a mai trăit însă mult după campanie. Importanța expediției a fost imensă. Ea a fost cel mai îndelungat raid de cavalerie, mongolii parcurgând în trei ani. Subutai a plasat în Rusia și numeroși spioni care au dat frecvent informații despre ce se întâmplă în Europa și în Rusia. În 1237, Subutai și Batu au condus un nou atac asupra
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Cele mai cunoscute acuarele au fost cele grupate în așa-numitele cărți de lalele (probabil, aproximativ 5300). Doar două volume au supraviețuit unui incendiu la Biblioteca de Stat din Baden în septembrie 1942 cauzate de bombe cu fosfor ale unui raid aerian din Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a colecției științifice a fost distrusă. Dreptul de proprietate asupra celor două cărți de lalele rămase a fost rezolvat în 2009, printr-un acord între statul Baden-Württemberg și Casa de
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale aliate. Marină austro-ungară a pus la cale un raid al barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul Antantei, să se retragă. Sub comanda lui Horthy, trei crucișătoare
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
Helgoland", modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor. Distrugătoarele "Csepel" și "Balaton" urmau să pună la cale un raid diversionist pe coasta albaneză, pentru a deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai erau disponibile, la nevoie, si vechea "Budapesta" și trei alte torpiloare clasa 250t. O patrulă de distrugătoare a Antantei era în zona în noaptea de 14 mai, la nord de baraj. Conducătorul italian de flotilă
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce el a pornit pe crucișătorul ușor britanic . La
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
pentru o perioadă de timp, înainte de a putea fi remorcata înapoi în port. Distrugătorul francez a încercat să urmeze submarinul german, dar a lovit o mină pusă de către "UC-25" în acea dimineață și s-a scufundat rapid. Ca urmare a raidului, comandamentul naval britanic a hotărât că, în cazul în care nu sunt disponibile suficiente distrugătoare pentru a proteja barajul, drifterele să fie retrase pe timp de noapte. Drifterele urmau să opereze doar mai puțin de douăsprezece ore pe zi, și
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
asupra războiului. Barajul nu era, oricum, niciodată deosebit de eficient în a preveni operațiunile submarine ale Germaniei și Austro-Ungariei. Drifterele puteau acoperi aproximativ 800 m fiecare; din cei 64 km ai lățimii strâmtorii, ele acopereau doar puțin mai mult de jumătate. Raidul a riscat unele dintre cele mai avansate unități ale flotei austro-ungare într-o operațiune care oferea beneficii strategice minime.
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
9 aprilie 1902. În 1933 a apărut corporația publică "London Passenger Transport Board", sub tutela căreia au fost plasate companiile operatoare de trenuri de metrou. În timpul celui de-al doilea război mondial, stațiile de metrou au servit ca buncăre în timpul raidurilor aeriene, sau chiar ca fabrici de muniții. După război, numărul călătorilor a crescut constant, ajungându-se la dese perioade de congestie. S-au construit noi linii de adâncime, Victoria Line (prima linie automată în anii 1960) și Jubilee Line în
Metroul din Londra () [Corola-website/Science/298532_a_299861]
-
și Warwick au fugit la Calais. Lancastrienii aveau din nou controlul în acest moment, iar Somerset a fost numit guvernator al Calais. Încercarea lui de a-l alunga pe Warwick a fost zădărnicită cu ușurința, Yorkiștii reușind chiar să lanseze raiduri în zona de coastă, pornind din Calais în 1459-60, făcând să crească haosul și dezordinile din țară. Până în 1460, Warwick și aliații lui au fost capabili să organizeze o invazie în Anglia, reușind să cucerească zona Kent și orașul Londra
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]