1,328 matches
-
regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. El se află la o distanță de 25 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Martaza, în acel an el fiind redenumit Ribalske. De această comună depinde administrativ satul Balabanca. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 6 metri, în partea central-sudică a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 35 km sud-est de centrul raional Tatarbunar și la 6 km nord de țărmul Mării Negre. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Șagani ("Шаганы"), în acel an el fiind redenumit Primorske. De această comună depinde administrativ satul Trihat. Prin Tratatul de pace de la București
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Martaza. Teritoriul localității este traversat de râul Sariari, care se varsă în lacul Caraceaus în dreptul satului Răileni. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Sărăria (în ), în acel an el fiind redenumit Jovtii Iar. De această comună depind administrativ satele Marazli, Răileni, Sardinant și Tăriceni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
situat la o altitudine de 5 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nord-vestic al Lacului Mahala și în apropiere de malul vestic al Limanului Șagani. El se află la o distanță de 18 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 7 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la o distanță de 20 km sud-est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Noul-Caragaci ("Новый Карагач"), în acel an el fiind redenumit Вишневе. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
la o altitudine de 3 metri, în partea central-nordică a raionului Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropocla. El se află la o distanță de 9 km nord de centrul raional Tatarbunar și la 12 km de la stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Localitatea este traversată de drumul național Odesa - Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Achmanghit (în ), în acel an el fiind redenumit
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
localitate. În august 1944, după revenirea administrației sovietice, obține primul carnet de muncă. A fost pontator în oficiul Comisariatului Popular pentru colectarea alimentelor. În octombrie 1944 a devenit membru uniunii tineretului comunist (comsomol) și a devenit secretar tehnic al comitetului raional Nisporeni al partidului comunist (bolșevic), apoi - instructor al comitetului raional al comsomolului. În același timp, învăța la școala serală a tineretului muncitor. În perioada 1953-1956, a studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
carnet de muncă. A fost pontator în oficiul Comisariatului Popular pentru colectarea alimentelor. În octombrie 1944 a devenit membru uniunii tineretului comunist (comsomol) și a devenit secretar tehnic al comitetului raional Nisporeni al partidului comunist (bolșevic), apoi - instructor al comitetului raional al comsomolului. În același timp, învăța la școala serală a tineretului muncitor. În perioada 1953-1956, a studiat la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
la facultățile de jurnalism ale scolii republicane de partid de pe lîngă comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
comitetul central al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția propagandă și
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
Satul este situat în partea vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cilighider, care se varsă în râul Cogâlnic în apropierea satului Satu-Nou (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 12 km nord-vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Lichtental (în ), în acel an el fiind redenumit Svîtlodolinske. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
altitudine de 32 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata chiar în apropierea satului Moruzeni. El se află la o distanță de 35 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Moruzeni (în ), în acel an el fiind redenumit Pșenicine. Satul Moruzeni a fost înființat în anul 1920 de către țărani moldoveni și ruși, după Unirea Basarabiei
Moruzeni, Sărata () [Corola-website/Science/318594_a_319923]
-
la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata în apropierea satului Moruzeni (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 36 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. De această comună depinde administrativ satul Moruzeni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
o altitudine de 14 m, în partea sud-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cogâlnic; în apropierea satului are loc vărsarea râului Cilighider în Cogâlnic. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin sat trece autostrada Odesa - Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Satu-Nou (în ), în acel an el fiind redenumit Novoselîvka. Prin Tratatul de pace de la București
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În toamna anului 1940, Comitetul Executiv Raional Volontirovca din RRS Moldovenească a inițiat un demers către Sovietul Suprem al URSS, de trecere a satului Manja în componența RSS Moldovenească, deoarece populația sa este formată din moldoveni și el se află în apropiere de frontiera interunională. În mai
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
formată din moldoveni și el se află în apropiere de frontiera interunională. În mai 1941, Sovietul Suprem al URSS a respins demersul "„privind trecerea satului Manja din raionul Starocazacie, RSSU, în raionul Volontirovca, RSSM, deoarece depărtarea acestui sat de centrul raional Volontirovca nu poate servi drept temei pentru trecerea lui dintr-o republică în alta" . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
la o altitudine de 35 m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Sărata. El se află la o distanță de 42 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
La Chiriac, în Cot, La Magazin etc. Stăneștii se învecinează cu Privorochia la nord-vest, cu Poienii Bucovinei (sau Puieni) — la sud-est și cu Mihoreni — la nord-est. Un frumos șirag de păduri îl dispart de satele Oprișeni, Stârcea, Tereblecea. La centrul raional Hliboca, situat la o distanță de 18 kilometri de Stănești, se poate ajunge atât prin Oprișeni și Slobozia, cât și prin Privorochia, Tărășeni și Dimca. Până la sfârșitul perioadei interbelice cea mai apropiată gară feroviară de satul Stănești a fost cea
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
a trecut printr-o serie de schimbări și investiții, ajungând că în prezent să poată execută, la cele mai înalte nivele calitative, toate produsele pe care le are azi în portofoliu Înființată în anul 1950 cu denumirea de Întreprinderea Agricolă Raionala "Republică" având ca obiect de activitate, presarea uleiului, fabricarea de materiale de construcții, un mic sector de turnare fonta, un sector de strungărie, lăcătușerie și un atelier de reparații mecanice, cu o capacitate totală, de 25-30 muncitori. Tot în aceeași
Metalurgica Reghin () [Corola-website/Science/321147_a_322476]
-
că acestea asigură legătura dintre ora-șele-reședință, dintre un astfel de oraș și satele (comunele) din componența raionului, precum și dintre sate (comune), inclusiv accesul spre ele de la drumurile naționale. Deși mai multe acte normative în vigoare utilizează sintagma „drumuri de interes raional”, Legea drumurilor nu conține o definiție a acestei noțiuni Hotărârea de Guvern Nr. 1323 din 29.12.2000 cu privire la aprobarea listelor drumurilor publice naționale și locale (județene) prezintă în Anexe: Lista drumurilor publice naționale din Republica Moldova, unde se enumeră drumurile
Drumurile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/321223_a_322552]
-
Forma internațională a numărului telefonic e alcătuit din codul țării +373 și 8 cifre a numărului național. Din aceste 8 cifre 2-3 constituie prefixul centrului raional iar 5-6 cifre numărul localității propriu zise. Pentru a efectua apeluri se formează întâi cifra 0, apoi — "Prefixul localității" sau "Prefixul operatorului mobil" iar apoi "Numărul abonatului". Pentru apeluri internaționale se formează prefixul "00" sau "+", "Codul țării, Codul orașului "și
Lista prefixelor telefonice (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/321677_a_323006]
-
regiunea Hmelnițki (URSS), ce se afla sub ocupație germană. Acolo a lucrat ca redactor la ziarul ucrainean „Podolyanen“, care a apărut în oraș în timpul ocupației germane (din septembrie 1941 până în martie 1944) și a fost organ de presă al Comisariatului raional. În acest ziar a publicat articole pe teme literare sau teatrale, precum și poezii și povestiri. Membrii redacției propagau ideile înființării statului ucrainean, activând în Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Singura modalitate de comunicare între soții Borodai rămâne corespondența. Poetul îi trimite soției
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
județul Orhei Basarabia — 24 martie 1955, Kiev) a fost un poet, prozator și dramaturg evreu de limbă idiș,originar din Basarabia, care a activat mai ales în Argentina și Ucraina. Moișe Pincevschi s-a născut în târgul Telenești, actualmente centru raional în Republica Moldova. Este fiul lui Iacov Pincevschi. A învățat la heder, iar mai apoi la "ieșiva" la Odesa. Din anul 1913 se află în emigrație în Argentina, unde a fost muncitor la negru la Buenos Aires, iar mai apoi profesor într-
Moișe Pincevski () [Corola-website/Science/320864_a_322193]
-
este o mănăstire de călugărițe din Republica Moldova. Lăcașul este situat în raionul Florești, la 40 km est de centrul raional - Florești, la 45 km sud de Soroca și 4 km mai în jos de Camenca. În perioada regimului sovietic a fost unica mănăstire din RSSM, care n-a fost închisă. Nu se știe cu certitudine când a fost întemeiată mănăstirea
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
află bustul de bronz al atamanului Krasnov. La ceremonia de dezvelire a monumentului au fost prezenți membri ai administrației regionale, preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, numeroși cazaci veterani, inclusiv cei care au luptat în Wehrmacht. Pe 30 iulie 2008, procurorul raional, la solicitarea deputatului comunist din Duma de Stat, a cerut demontarea monumentului. Organizațiile naționaliste și monarhiste, atât cele din Rusia, cât și cele din străinătate au cerut în mod repetat puterii de la Moscova reabilitarea albgardiștilor. În conformitate cu concluziile Biroului procurorului general
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]