9,593 matches
-
se prefăcea că se cunoscuseră doar de curând. Se ducea la ea, trăncănea despre una-alta, făcea remarce despre frumusețea apusului de soare și apoi, galant, trecea la frumusețea chipului ei. Și Desdemona Își juca rolul. La Început fusese mai reținută. Își retrăgea brațul de câte ori acesta spunea o glumă fără perdea. Îi spunea că mama ei o prevenise În legătură cu bărbații de genul lui. Își petrecură voiajul jucând acest flirt imaginar și, Încetul cu Încetul, Începură să-l și creadă. Fabricau amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
L-a pus să ardă el însuși capul unui câine mort de turbare și apoi să și toarne în urechea cea mai apropiată de măseaua bolnavă cenușa amestecată cu ulei de chiparos. Cezarul deschide ochii mari. Un remediu ce merită reținut. — Și l-a ajutat? — A scăpat pentru câteva luni de dureri, mârâie dezgustată Livia, dar zice că până la urmă tot va trebui să o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii: Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Unchiul încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru o vreme în Japonia. Acest fapt dovedește că solii veniți din Japonia au dobândit încuviințarea împăratului. Iar scrisorile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îmi doresc exact același lucru. Și aici imită cât putu de bine gâfâitul unui cățeluș. Ea ridică dintr-o sprânceană În semn că pricepuse ambiguitatea obraznică a răspunsului lui. El zâmbi cu toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din nou pe un ton ceva mai apăsat, oare sunt plopi? E greu să distingi forma frunzelor. Sunt cam desfrunziți. Obraz lângă obraz, priveau Împreună În Întuneric la peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu priviri Înfometate și fețe nespălate. Bucătarii, bătrâna și două tinere drăguțe le zâmbeau și le spuneau În dialectul lor: — Da, da, știm că vă e foame. E aproape gata. Știi ceva? Îi spuse Esmé lui Rupert pe un ton reținut. Mama și cu mine am văzut o maimuță azi-noapte. Era imensă. Își Întinse brațele deasupra capului și se ridică pe vârfuri ca să pară cât mai Înaltă posibil. Nu se poate, zise Rupert. —O, ba da, replică Esmé și se ghemui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din nou. Până atunci Însă se va fi făcut dimineață. Locul Fără Nume era acum o tabără veselă pentru vizitatorii săi. Răsuna de chiote și râsete de dimineața până seara. Americanii dansau În jurul televizorului. Cei din trib stăteau ceva mai reținuți, pe rogojinile lor, Întorcându-se să vadă fața cărui străin mai apare pe ecranul televizorului. Prietenii mei se simțeau ușurați acum că aflaseră că Walter nu-și găsise sfârșitul pe fundul prăpastiei. Era În spital, amnezic, din cauza unei lovituri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câteva râsete înfundate. - Tovarăși, nu văd ce ați găsit de râs. Vă rog să fiți cu capul pe pământ și cu picioarele pe umeri! Discutăm o problemă de maximă seriozitate! De data aceasta râsetele nu au mai putut fi la fel de reținute, iar doamna secretară de partid, dându-și seama de gafă, abia stăpânindu-se să nu râdă și ea, continuă: - Haideți să fim serioși! Vă rog să ridicați mâna cei care sunteți de acord ca tovarășul Bălineanu să primească mustrare scrisă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea. Mi-a povestit, astfel, că s-a dus cu mai multe camarade să-i prezinte condoleanțe unei profesoare la care ținea și căreia îi murise tatăl. Acolo, în momentul când profesoara, de obicei reținută, a izbucnit în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să și-l ascundă cu batista, prefăcîndu-se că plâng, astfel că profesoara, îngrijorată, nu știa cum sa le mai potolească. Situația era grotescă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din port nici nu i-ai observa în altă parte. N-au nici un pitoresc, oricât i-ai întreba, îți răspund incolor, și din înfățișare nu le poți scoate nici o caracteristică. Bulgari sau turci ursuzi, fără imaginație, fără chef. Nici măcar revolte reținute, căci niciodată nu protestează și se poartă la fel cu toată lumea. Așa este Mihali, restauratorul, sau Cadîr, barcagiul, și totuși îi voi ține minte toată viața, căci s-au legat fără voia lor de emoțiile mele, și apoi, în deșertul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are în față pictura amintită, spune limpede și fără ezitare: „Acesta este un vis“. Ceea ce adaugă nu ne prea ajută (). Titlul picturii, Vizită, nu lasă să se vadă acest lucru. Însă merită reținută ideea că o pictură nu înseamnă simplă reprezentare: nu exprimă un vis, nici ceea ce a fost visat. Sensul ei nu stă într-o astfel de relație. Dimpotrivă, anunță tocmai distanța față de cele petrecute într-un fel sau altul. Cu această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine» [...]. 132 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 128. Restul nu prezintă nici o importanță. Trebuie însă reținut că această cameră, veșnic pătrunsă de întuneric, nu are nici uși, nici ferestre și nu comunică cu lumea din afară decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum și prin care se pot vedea, în timpul nopții, cele șapte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din lecturi, fără a fi întotdeauna convingător. Imediat ce are în față pictura amintită, spune limpede și fără ezitare: „Acesta este un vis“. Ceea ce adaugă nu ne prea ajută (). Titlul picturii, Vizită, nu lasă să se vadă acest lucru. Însă merită reținută ideea că o pictură nu înseamnă simplă reprezentare: nu exprimă un vis, nici ceea ce a fost visat. Sensul ei nu stă într-o astfel de relație. Dimpotrivă, anunță tocmai distanța față de cele petrecute într-un fel sau altul. Cu această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt resimțite astfel, stranii? Nu știm ce motive deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine» [...]. 132 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 128. Restul nu prezintă nici o importanță. Trebuie însă reținut că această cameră, veșnic pătrunsă de întuneric, nu are nici uși, nici ferestre și nu comunică cu lumea din afară decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum și prin care se pot vedea, în timpul nopții, cele șapte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Costa, publicat în același număr din Ultimatum, în care scria: "Monarhia e cauza degradării morale a națiunii", a fost considerat de tribunal o simplă discuție sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba o privire în care sclipea un râs abia reținut. Dacă zici nu, poți să fii sigur că Utrigúr îți va tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar cu atât: ți-ar putea trimite aici pe vreunul din oamenii lui să te lege cu frânghia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puteau fi la fel de rapide și puteau distruge ușor progresele realizate în ultimele două secole. Femeile trebuie să-și asume partea lor de putere politică treptat, nu dintr-o izbucnire emoțională. - O, voi, bărbații! spuse una dintre surori cu o furie reținută. A doua infirmieră spuse scurt: - Nu uitați că a fost doar o majoritate de două milioane. Data viitoare... Ieșiră. Se așternu liniștea nopții. De două ori se auziră pași de-a lungul coridorului; zgomotul pașilor crescu, apoi scăzu în intensitate. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
parte, mândria este unul dintre impulsurile cele mai rapide din lume, așa încât, înainte de a se fi apropiat de noi, i-am spus grăbit lui Ira: — S-a făcut prea întuneric. Și cu asta am întrerupt jocul. Această din urmă emoție reținută, sau ce-o mai fi, mă inundă de transpirație din creștet până-n tălpi. Doresc o țigară, dar pachetul mi-e gol și nu-mi vine să mă ridic de pe scaun. Oh, Doamne, ce profesiune nobilă e asta a mea! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pleoapă, că picioarele Îi ardeau insuportabil noaptea, că suferea de pruritis ani. Doctorii Îi urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ce să nu văd? Așa ceva nu-mi închipuisem. El vorbi însă în continuare, „direct”, așa cum spusese, cu voce hotărâtă, stăpân pe el: - Schimbarea, înlocuirea voturilor, înțelegeți? - Adică falsificarea rezultatelor? făcui enervat. - Da, dacă așa numiți treaba asta. - Domnule prefect, vorbii reținut, dacă pentru asta m-ați invitat aici, vă spun că așa ceva nu pot să fac, nu numai datorită funcției ce-o dețin ci și ca om. Nu e posibil. - Ce nu e posibil? vorbi, de data asta vădit enervat. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nemurirea spiritului, de certitudinea reîntrupării lui, că noi înșine, după o absență de sute sau mii de ani, ne-am întâlnit în existența noastră de atunci”. Îi auzeam vocea foarte aproape, modulațiile vorbirii erau calde, le deslușeam într-o emoție reținută. - „Cinci ani și ceva, rostii, și nu mă împac nici acum”. - „Taci! O să vină o zi - și tu crezi, asta, o să ne întâlnim din nou, numai că, s-ar putea să nu ne dăm seama, pentru că nu știm nimic esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi iar împreună lângă șemineul acesta aprins.” 29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Rex se va gudura vesel, crezând că deschiderea ușii e o atenție față de el. Seara târziu, după plecarea Margăi Popescu, pe care o condusei până în fața porții ei, mă aflam în casa tatălui meu, el mă îmbrățișa cu o bucurie reținută, și de asemenea, însă volubilă, fosta domnișoară Marcela Lunacearschi, ce ținea locul mamei, părea neschimbată. Câți ani trecuseră de când o văzusem prima dată? Noaptea conversai în somn cu bietul meu președinte care nu înțelegea; începusem să nu înțeleg nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]