1,916 matches
-
Îl Îndemnam pe prietenul meu să vorbească mai Încet, pentru că cerberii puterii ceaușiste s-ar fi putut folosi de ideile sale! - Bine, spunea Nichita, dar sunt ideile mele! Aceasta e autenticitatea mea! - Foarte bine, Îi răspundeam, dacă statul polițist și reacționar se bazează și se hrănește, profită de asemenea idei, noi... va trebui, cel puțin pentru un timp, să ne pierdem autenticitatea! Ți-o spune un copil de preot ardelean, al cărui tată a fost Închis de Unguri și a cărui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
era exclusiv privilegiul Celui din vârf de a statua; și, dacă În vremea brutală, sângeroasă, a lui Dej, așa-numitul stalinism, „celălalt” se confunda oarecum cu profilul sau profilurile marxiste militante, sovietizante (aristocratul, financiarul, marele burghez sau țăranul avut, intelectualul reacționar și incorigibil!Ă, sub cea de-a doua dictatură, ceaușistă, „celălalt” a luat diferite fețe; el era În primul rând „străinul” - imperialist sau nu -, iar În cele din urmă „străinul” a devenit, grotesc și paradoxal, chiar omul sovietic, Însuși Șeful
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sub dictatură și care clamau idealurile naționale - protocroniștii din jurul lui Edgar Papu și ai revistei Luceafărul - sau cei care veștejeau „decadența Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch-ului", având "o atracție plebee"; Dan C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-un alt context ideea lui Ov.S. Crohmălniceanu din 1949 când, în urma unei anchete vorbea despre "nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei unei concepții reacționare"; Z. Ornea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-un alt context ideea lui Ov.S. Crohmălniceanu din 1949 când, în urma unei anchete vorbea despre "nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei unei concepții reacționare"; Z. Ornea în 1994, la reeditarea cărții lui D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, invoca pe Eminescu în alăturarea cărții lui Hitler, Mein Kampf; Virgil Nemoianu, în articolul Despărțirea de eminescianism (revista "Astra", 1990) care îl acuză pe marele poet pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându-ne la o percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cazuri sugestive sunt Adrian Păunescu, a cărui încercare de a-l aduce pe Ceaușescu în matca naționalismului eșuat, și Octavian Paler, care abia spre finalul vieții a devenit un rezistent, ceea ce i-a atras numeroase adversități și atacuri. Revoluționarii și reacționarii. Din nou Eminescu A doua schimbare la față este o carte profund eminesciană, construită pe idei impuse deja de Theodor Codreanu în gândirea postdecembristă: transmodernitate, arheu românesc, dizidenți și rezistenți, dubla sacrificare etc. O pledoarie pentru reconsiderarea raportului național-internațional, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă ideea de canon occidental, declarați inactuali, depășiți, reacționari, xenofobi, misogini etc. Imaginea lui Eminescu, a celui "inventat" după 1989 de "subțirii" ghiogari deconstructiviști este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concluzie de-a dreptul diabolică (cel puțin pentru basarabeni): "Gândirea lui Eminescu a fost arma formidabilă de spălare a creierilor de care s-a folosit comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creierilor de care s-a folosit comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive". Dar, din păcate, întreaga construcție teoretică este minată de germenul ideologiei. "Teoria secundarului are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omogenizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare și reacționară, are un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă menire a artei, încât epitetul depreciativ reacționar se încarcă brusc cu sensuri pozitive". Dar, din păcate, întreaga construcție teoretică este minată de germenul ideologiei. "Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness". Or, Eminescu, după cum bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness". Or, Eminescu, după cum bine se cunoaște, a fost întotdeauna de partea "majorității", de partea poporului român. De aici și imperativul "despărțirii de Eminescu" sub motiv că ar fi "reacționar în sensul rău al cuvântului". Apreciindu-i riscul de a se aventura în descâlcirea tainei antitezelor ("în ele, constată Theodor Codreanu, zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei"), mai departe nu poate să nu constate, cu obidă, căderea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecere prin oferta cărții asupra căreia ne-am oprit. Principalele studii reunite în volumul Polemici "incorecte" politic, de cunoscutul cărturar de la Huși se intitulează, după cum urmează: De la marxism la "corectitudinea politică", Eminescu și patologia "corectitudinii politice", Șansa de a fi reacționar, Eminescu și creștinismul remanent, Canonul și utopiile lui, Este Paul Goma un Soljenițân?, Cazul Patapievici (ce însumează o paletă largă asupra sarcasmului celui care crede că "românii sunt "un popor fără istorie""), O nouă stafie a corectitudinii politice, Salvatorii nației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
optimismul lui Cațavencu" (p. 58). Este memorabilă respingerea tezei organicismului concepției lui Eminescu asupra societății, cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine asumată conștient de gazetar, în raport cu liberalii timpului (p. 58), din "poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se promova alipirea regiunii (până la Mureș) la Iugoslavia. Pentru contracarare, I.R.P. Timișoara a primit sarcina să colaboreze cu grănicerii și jandarmii la securizarea frontierei și în supravegherea - „într-o discretă dar serioasă observație” - intelectualilor sârbi din regiune. 6. Activitatea elementelor reacționare, caracterizate a fi nemulțumite de „opera de reală democratizare a Țării” și concretizată prin lansarea de zvonuri tendențioase. O atenție specială a fost acordată unor evrei din Basarabia și Bucovina de nord (cetățeni sovietici), care au revenit în țară, însă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nemulțumite de „opera de reală democratizare a Țării” și concretizată prin lansarea de zvonuri tendențioase. O atenție specială a fost acordată unor evrei din Basarabia și Bucovina de nord (cetățeni sovietici), care au revenit în țară, însă manifestau „vădite tendințe reacționare”. 7. Starea de spirit a populației trebuia raportată bilunar la D.G.P. printr-o sinteză informativă. Un accent deosebit a fost îndreptat asupra nemulțumirilor existente în rândurilor muncitorilor și țăranilor, precum și a posibilităților de aplanare pe care pașnică a acestora. O
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
după 8 ani în 1952, într-o perioadă foarte grea, cănd continuarea studiilor de către fii de intelectuali și chiaburi a fost pusă sub semnul întrebării datorită draconicelor interdicții comuniste. Tatăl său fiind preot cu „sesie”de 12 ha, era cosiderat reacționar și dușman al poporului, iar copiii erau privați de dreptul la învățătură. Preotul Casian Bucescu, cu mari opreliști, a început să zidească o biserică nouă din cărămidă, mare cât o catedrală, în centrul frumoasei comune Granicesti, chiar între școală și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
Stamboliski a acordat un ajutor substanțial Biroului Internațional pentru Agricultură care-și avea sediul la Praga. Țelul acestuia era unirea partidelor țărăniste din Europa în vederea formării unui front atît împotriva Internaționalei Roșii a bolșevicilor cît și a Internaționalei Albe a "reacționarilor". Partidul Național Țărănesc din România și Partidul Țărănesc Croat, ca și alte partide, s-au unit în cele din urmă. Au existat un oarecare schimb de informații și întîlniri ale liderilor, dar organizația nu a funcționat niciodată efectiv. Așa cum am
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regim îi considera compromiși. "Inginerii sufletelor umane" - expresia îi aparține lui Stalin - trebuiau să fie ei înșiși revoluționați antropologic mai întâi. Astfel că întregul corp al învățătorilor moștenit de la vechiul regim a fost epurat, din rândurile sale fiind eliminate elementele "reacționare" care nu prezentau garanții de credibilitate politică. Lipsurile rezultate în urma acestor epurări au fost completate cu personal nou, lipsit de experiență dăscălicească, dar înzestrat cu fidelitate față de linia politică a Partidului. Puținii care au supraviețuit profesional epurărilor, alături de noua dăscălime
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patriotism naționalist ca pseudopatriotism care trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie - conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-au dovedit a fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul - este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]