7,913 matches
-
a acelei lumii care-l reprezintă pe om în integralitatea lui. Și astfel ideea de fidelitate își lărgește enorm granițele cuprinzând și ceea ce părea a fi înafara lumii omului și era ignorat în accepția clasică a romanelor. Apare un nou realism, mai amplu și de aceea mai capabil să exprime adevărul uman, un realism care conține, să zicem, nu doar logica omului de știință, ci și logica basmului. Fidelitate față de lumea omului, reconstituire realistă implică asumarea basmului în descrierea verbală a
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
ideea de fidelitate își lărgește enorm granițele cuprinzând și ceea ce părea a fi înafara lumii omului și era ignorat în accepția clasică a romanelor. Apare un nou realism, mai amplu și de aceea mai capabil să exprime adevărul uman, un realism care conține, să zicem, nu doar logica omului de știință, ci și logica basmului. Fidelitate față de lumea omului, reconstituire realistă implică asumarea basmului în descrierea verbală a lumii. De altfel, societatea de astăzi, cel puțin civilizația europeană (ne restrîngem la
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
dacă nu o confirmare a miracolului, o validare a ideii de supranatural. Ca europeni și creștini, noi ascultăm de puterea divină și credem în viața veșnică, noi admitem existența unei instanțe supreme invizibile și supraumane. Prin urmare, încă o dată, adevăratul realism nu are cum să ocolească zona aceasta a „imposibilului”, calificată așa după regulile unei minți limitate, restrictive. În fine, se cade să ne întrebăm, chiar e dator romancierul, atunci când reface, în romanul său, lumea pe cale verbală, cu o copie la
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
pas, din aproape în aproape, pe cale de consecință logică, romancierul își dobândește libertatea de a nu mai propune neapărat reproduceri mot à mot ale lumii (de fapt, reproduceri ale acelui fragment din lume aflat sub semnul raționalității stricte, pe care realismul îl confunda cu lumea în totalitatea ei, tot așa cum vechii cartografi, neluând în calcul Americile, de pildă, trasau limitativ și inexact harta Pământului!). Romancierul propune acum versiuni posibile ale lumii . În vreme ce ficționalizază, adică edifică construcția verbală care este romanul său
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
scriitor combatant, a fost tradusă recent în Franța și a reținut atenția criticii. Cunoscut de asemenea cititorului român, autorul impună torului roman Viață și destin reprezintă un caz excepțional de „recuperare”: a fost în anii 1930 un fidel reprezentant al realismului socialist, scriind despre „marile realizări” ale regimului stalinist chiar în timp ce foametea ucidea milioane de ucraineni și de ruși, iar o parte din propria familie era deportată. L-a trezit din somnul dogmatic războiul, mai exact exterminarea de către ocupantul nazist a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile intertextuale și cele suprarealiste conturează un roman despre spectacolul utilității - obsesia naratorului și una dintre mizele cărții. Evenimentele, însemnate sau nu, trebuie să justifice existența unui individ obsedat
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
de pildă, poți afla că respondenții dețin în bibliotecă „cincizeci și opt de autori anglofoni, nouăsprezece din alte opt țări și douăzeci neerlandezi”. Ce spune această statistică despre cititorii europeni? „În ficțiune pare să existe o tensiune între evazionism și realism, între dorința de-a citi serios despre lucruri reale (...) și, simultan, dorința de-a evada din datele imediate ale propriei comunităț i (...). Pentru europeni, o cale de a-și satisface ambele dorințe este aceea de-a citi romane traduse din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
privirea până la epiderma realului (inclusiv temporal), așa încât realul se descompune în fragmente, implică de-realizarea”, întrucât micșorează considerabil distanța dintre cele două tendințe de vârf ale operei lui Caragiale: comediile și nuvelele fantastice. Dacă avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această ecuație destul de ambiguă a realismului caragialian îi și permite
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
fragmente, implică de-realizarea”, întrucât micșorează considerabil distanța dintre cele două tendințe de vârf ale operei lui Caragiale: comediile și nuvelele fantastice. Dacă avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această ecuație destul de ambiguă a realismului caragialian îi și permite lui Mircea A. Diaconu să-l apropie, cu nuanțe diferite, de
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această ecuație destul de ambiguă a realismului caragialian îi și permite lui Mircea A. Diaconu să-l apropie, cu nuanțe diferite, de o serie întreagă de scriitori români (culmea: mulți poeți), de la Urmuz, Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu, până la Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru sau
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri, în altă direcție decât cea a mai tinerilor săi confrați șaizeciști. Dinu Pillat nu continuă subiectivitatea creatoare a criticii călinesciene, în care șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările inaugurate de G. Că- linescu în Curs de poezie și în studiile anilor ’44-’48 (Domina bona, Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică ș.a.m.d.). Gruparea acestor studii
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
a găsi solitudinea absolută și mai ales imposibilitatea de a transforma asemenea unică experiență în literatură de foarte bună calitate. Depărtat în mod egal de Odobescu, contemporanul său erudit, dar discret, ca și de noua proză a simbolismului și a realismului social, contemporane și ele cu scriitorul, Hogaș posedă un profil distinct, mai degrabă izolat; stîngaci, experimentînd oarecum cu teamă literatura, el nu seamănă cu nimeni din jurul său și abia astăzi, după scurgerea unui secol, îi descoperim trăsături pre-sadoveniene. În istoria
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
putea recupera și reconstrui șansa de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări a răului și a nenorocului. Dar personajul fictiv impune, paradoxal pentru realismul consecvent al scriitorului, imaginea romantică a geniului fără noroc: „Sunt convins că am talent... Acum, la marginea prăpastiei, îmi pot îngădui toată sinceritatea. Da, deseori, în sufletul meu, mi-am zis că sunt poate genial. Cine știe?! E posibil să
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
instituția pe mâna unor servanți a căror singură calitate a fost aceea de a le fi obedienți. Că au ajuns la concluzia că soluția ieșirii din criză nu mai poate fi decât una bazată pe competență, că e nevoie de realism și normalitate. Se pare că, în parte, m-am înșelat. Chiar dacă unii înțeles, sunt încă politicieni pentru care conducătorul unei instituții media publice nu poate fi decât un vătaf politic. Indiferent cum vor evolua lucrurile, voi continua să reprezint salariații
Nicolau rupe tăcerea! Ce spune despre zvonul fals că a fost propus la șefia TVR by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55265_a_56590]
-
accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos, de nefolosit în public, asemeni limbajului întrebuințat cu impertinență de tânărul prozator american ale cărui prime scrieri începeau să cucerească publicul european, mai cu seamă, datorită firescului, realismului lor pe înțelesul tuturor... Cearta se întețește. Hemingway se apără: Și dacă astea sunt singurele cuvinte care pot exprima adevărul și de care toată lumea se folosește în viața curentă?... Și dacă sunt neapărat necesare, de ce să nu le utilizezi?... Vajnică
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
a lui Agârbiceanu, chiar dacă nu consemnează și un mare roman - căci Arhanghelii are o altă temă decât viața preoțească -, merită să fie comparată, pentru finețea și obiectivitatea dezbaterii morale, cu cea a mai celebrului George Bernanos. Singura „abatere” de la normele realismului pe care și-o îngăduie părintele Agârbiceanu, cum spune Călinescu, este de a pune sub ochii cititorului lupta dintre Bine și Rău. Dar nu face asta literatura din toate timpurile? Prezența moralei nu trebuie confundată cu moralizarea, nici problematizarea literaturii
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră, pregnantă, savoarea, sănătatea lui de nezdruncinat, realismul indestructibil. - Thomas MANN Volumul 4, Partea a patra XV La sfârșitul lui ianuarie, Pierre sosi la Moscova și se instală într-o aripă a casei sale care scăpase neatinsă de pârjol. La început, făcu o vizită contelui Rastopcin și câtorva
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
personaje, gesturi și obiecte ce puteau fi extrase din context, aplatizate, distorsionate și rearanjate să comunice între ele prin mișcare și prin ritm ca într-un rebus colorat. Miró înlocuiește jocurile de umbră și lumină, armonia tonurilor sau grija pentru realismul detaliilor cu o sarabandă de forme incongruente în culori contrastante și țipătoare care par să țâșnească de pe pânză și perete. La 25 de ani, un Șiva Nataraja distruge lumea picturii realiste și o reînnoiește printr-un dans sălbatic al formelor
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
amintit, cele susținute la Casa Universitarilor, la Clubul Medicinii, la Conservator, prezentau exclusiv creații care nu intraseră în circuit; manifestările erau privite de autorități cu o vădită suspiciune în privința substratului lor ideologic. D. Av.- Era perioada de tristă amintire a realismului socialist. Programatismul muzical, descriptivismul, realismul vulgar se bucurau de o promovare oficială deșănțată. O.L.C. - Am avut șansa de a ajunge la studii la Leningrad. A existat un „examen de dosar”, cum se spunea atunci, și un altul profesional, o
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
Universitarilor, la Clubul Medicinii, la Conservator, prezentau exclusiv creații care nu intraseră în circuit; manifestările erau privite de autorități cu o vădită suspiciune în privința substratului lor ideologic. D. Av.- Era perioada de tristă amintire a realismului socialist. Programatismul muzical, descriptivismul, realismul vulgar se bucurau de o promovare oficială deșănțată. O.L.C. - Am avut șansa de a ajunge la studii la Leningrad. A existat un „examen de dosar”, cum se spunea atunci, și un altul profesional, o importantă probă scrisă. D. Av.
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
renunțe la vendetta din iubire; pasiunea lui pentru Angelica, prin care face să cadă barierele de clasă, ironiile sale sunt întru totul pe măsura vremurilor în care trăim. Chiar și în capitolul despre moartea Principelui, cutremurător deopotrivă prin simboluri și realism, ieșirea lui Tancredi din odaie e simultană cu dezlănțuirea finală a „oceanului în furtună, încrețit de spume și talazuri...” O recitire a Ghepardului, deseori comparat cu În căutarea timpului pierdut, cu Ulise sau chiar cu Pe aripile vântului, ne va
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
nou era, de fapt, omul, conform ideii științifice a omului (ființa aceea morală, conștientă, bună, entuziastă pe care Rousseau crezuse cîndva c-o întruchipează). Adevărul, spune Barthes, nu e doar rezultatul unei fatale dar artificiale contradicții (de care dă seama realismul socialist de pildă), ci un fenomen a cărui condiție de apariție este o grimasă. Sarcasm înseamnă în greaca veche „a-ți deschide gura pentru a-ți arăta dinții”. Yahoo are de altfel un emoticon pentru sarcasm, pentru că sarcasmul e în
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional. Cranach e primul pictor german atras de portretistica profană. N-a pictat, în schimb, nici un portret de femeie inspirat din realitate. Linia despărțitoare între manierismul canonic și realism trece în mod cât se poate de clar printre figurile de bărbați și cele de femei. Marele iubitor al nudului feminin a plătit, s-ar zice, pentru încălcarea acestei linii, punând pe splendoarea formelor trupești cu care le-a dotat
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
primul rând, imaginea de „scriitor poporan”, aflată în uz și azi, și care, în al doilea rând, ne obligă să revizuim eticheta de trădător. Opera, acum editată critic, o contrazice și, mai mult, ne obligă la o discuție lucidă despre realism și demagogie în politica românească, în deceniile premergătoare Marii Uniri. Dar, înainte de toate, se cade să facem o observație: opera de publicist politic a lui Ioan Slavici are dimensiuni impresionante. Cele 1427 de pagini editate aici însumează 356 de articole
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
cei mai fideli ai inexorabilei prăbușiri a Dublei Monarhii. Pe care el o pune integral în seama maghiarilor și a dorinței lor de a deznaționaliza celelalte popoare din Ungaria anilor 1867- 1918. Nici vorbă de trădare, deci, ci de luciditate, realism și spirit conservator, bazat pe convingerea neclintită în capacitatea românilor de a-și împlini destinul. Mai departe, Slavici, neașteptat cunoscător al spațiului balcanic, al politicii răsăritene, în general, pune chestiunea românității în ecuația de putere existentă atunci. El nu exclude
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]