3,026 matches
-
tot Giurgiuveanu îl chema. Vârsta îi dădu lui Felix imboldul de a dezlega taina, însă deocamdată problema trebuia amânată, pe Marina neputînd-o întreba fără a dovedi că nu-și cunoaște nici măcar rudele. Abia pe la orele nouă, trăsura cu cai albi reapăru în fața porții. De astă dată, în afară de Pascalopol și Otilia, pe bancheta din fața lor ședea ghemuit și moș Costache. Marina fu strigată să ia un morman de pachete din trăsură. Pascalopol, găsind că e cald, propuse să meargă cu toții în chioșc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
porni. G. Călinescu - Pascalopol, întrebă Otilia (Felix observă familiaritatea),la ce servesc bivolii? De ce sunt așa urîți? - Sunt buni la jug, răspunse moșierul, au putere mare. Câmpul cel negru, semănat cu smocuri de buruieni, începu să se coloreze din nou. Reapărură lanurile lungi, dar de data asta bine tăiate, unele albicioase, cu ovăzuri, altele verzi, cu porumb. Printre ele, fâșii subțiri și lungi de un verde-închis arătau lanuri de cartofi. Pătrate mari cu miriști și altele cu trifoi geometrizau întinsul chilim
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunoscut, că, pe dată ce l-a zărit, nu-și dădea seama unde a mai văzut pe acest "domn simpatic". - Sunteți artist? întrebă ea pe Stănică. - Nu, nu, răspunse încîntat Stănică, m-am resemnat laavocatură! G. Călinescu Sohațchi dispăru și reapăru cu o damigeană de vin pe care o puse în mijlocul mesei, rest din vinul băut la nuntă, ca să-și facă și Stănică o idee de ce vin au avut. Bine dispus, Stănică crezu că trebuie să ia lucrurile cu delicatețe. Declară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix se adumbri și se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii ei limpezi, plini de seninătate, se rușină de asemenea presupuneri și o socoti și pe ea o victimă a bătrânului. Voi cu mai multă putere decât oricând s-o scape de acolo, s-o ia el sub protecția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fim văzuți de alții. Numai dumneavoastră, tinerii, aveți arta de a le distra. Deși bătrânul nu punea nici o maliție în vorbele sale, Felix ar fi intrat bucuros în pământ. - Vino, dragă domnișoară, vrea tânărul să-ți spună bună seara. Georgeta reapăru îmbrăcată, și cei doi jucară comedia despărțirii solemne. În vreme ce Felix alerga ca un nebun pe scări, generalul intră în salonul Georgetei și se așeză pe un scaun. - Admirabil tânăr, zise el către Georgeta. Să nu-l strici, și te rog
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și grăbit, luă numai un creion roșu și albastru, neascuțit, împingînd iarăși cutia la loc. " Al dracului moș, murmură el, cum seamănă cu soacră-mea! De unde are el atâtea creioane neîncepute? Să-i fi cerut, nu ți-ar fi dat." Reapărut în odaia cu musafiri, Stănică împărți, generos, tutunul din chesea, oferind, parcă în deriziune în cele din urmă și lui moș Costache, care, vizibil necăjit de dispersiunea tutunului său, luă ultimele fire și-și făcu o țigară mai groasă decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit, modul lor cardiac de-a acționa se limpezi. Următoarele mișcări se desfășurară ritmic și eficient, precum desfășurarea concomitentă a două oribile și sângerii carpete, pe scările vreunei primăveri județene, asupra căreia ar plana amenințarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să-i înalțe lui, Conducătorului Iubit, nici regimului, cântece de slavă, erau negativiști și, ca atare, puțini își văzuseră vreo consoană publicată pe undeva!! Ei erau, dar anonimatul ăsta nu părea să le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a cărui esistență n-o putem esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți cari, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regisor. Nu sunt aceiași actori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
esplica? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți cari, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul constituit în spectator, dar același număr mărginit pentru regisor. Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. - Și nu s-ar putea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capului ș-atunci devine, prin altele ce le-a fi găsind acolo, adâncă și înrădăcinată. Cezara,... simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... plâng mult și urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci dacă vrodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capului ș-atunci devine, prin altele ce le-a fi găsind acolo, adâncă și înrădăcinată. Cezara... simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... Urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci, dacă vreodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri de amor. Tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capului ș-atunci devine, prin altele ce le-a fi găsind acolo, adâncă, și înrădăcinată. Cezara.., simțirile mele sunt tot astfel. Pot vedea un om căzând mort pe uliță și momentul întîi nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui și încep a plânge... plâng mult și urma rămâne neștearsă în inima mea. Tu spui să am milă de tine? Eu îți zic: ai milă de mine... căci, dacă vrodată iubirea ar pătrunde în inimă-mi, aș muri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că bătăile inimei i se răresc... simțea storcîndu-i-se viața din sân... simțea că... nimic... nimic. El murise cu fruntea plecată pe pieptul ei. Flacăra urieșească mai pâlpâia în aer, de făcea să joace în razele-i roșii, să dispară și reapară fantastic toată lumea suteranei... apoi se stinse, și un întuneric adânc, fără întindere, mut, domni peste sfârșitul unui om. Era ca și când toată măreția trecuse ca un vis iluminat de-un fulger pe dinaintea ochilor și nu rămăsese decât un întuneric asemenea celuia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce răpesc copii minori creștini”1. Momentul răspândirii acestor zvonuri nu era Întâmplător, ci este perioada unor tensiuni sociale accentuate, determinate de foametea ce apăruse ca urmare a secetei neobișnuite din acea vară. În timp, zvonurile de acest tip vor reapărea din când În când. E adevărat, la intervale mari de timp și sistate relativ repede, dar și aceasta fiind o dovadă că ele nu erau spontane, ci „dirijate” de putere, pentru a se crea o diversiune. În 1965, zvonuri insistente
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
furat» Revoluția”) într-o formă sau alta (gorbaciovism, neocomunism, criptocomunism, „mentalități comuniste”, „apartenență la fosta Securitate”) a înveninat atmosfera politică. Chiar recent, în discursul unui important lider politic al opoziției (la un post de televiziune, la începutul lui 2004) a reapărut acuzația surprinzătoare de „bolșevism”. Însăși ideea de consens, fie el și parțial, a fost respinsă în totalitate ca reprezentând o modalitate inacceptabilă de manipulare exercitată de forțele neocomuniste. Desigur, persistența unor nostalgii/mentalități comuniste era inevitabilă, dar marea majoritate a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
întreprinderi privatizate: acest lucru s-a întâmplat frecvent, dar la capătul unui lung proces de agonie a întreprinderilor și de negociere cu viitorii proprietari. Oamenii politici din partidele desființate de regimul comunisttc "Oamenii politici din partidele desființate de regimul comunist" Reapăruți pe scena politică, membrii partidelor desființate după război au reprezentat un factor-surpriză. Puțini se așteptau ca aceste grupulețe să aibă vreo șansă de a reconstrui vechile partide, care să fie suficient de atractive pentru populație. Imaginea lor publică era dominată
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
liderii sindicali. Vede în ei adevărații stăpîni ai universului muncii. Dar asta nu e tot. Cînd lărgim cîmpul de desfășurare, cuprinzînd o întinsă perioadă istorică, aflăm cam peste tot semnele resurecției despotismului. În orice ideologie, în orice viață politică el reapare cu o remarcabilă constanță, adus de civilizații străine unele celorlalte. Imediat ce la un popor apare scrierea, de-ndată ce se ivesc primele cărți, tema este prezentă în mod obsedant. Pentru a-i descrie evoluția și pentru a înțelege sensul pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lume avînd forța unei credințe, deci într-o religie profană. În mod secundar, numai el este închinat unui individ, Mao sau Stalin. Pretutindeni unde s-a răspîndit religia și a pus stăpînire pe o masă, cultul a fost văzut cum reapare în mod regulat. Cele două fenomene au fost puse în legătură de majoritatea observatorilor, Hrușciov fiind cel dintîi: "Cultul personalității seamănă oarecum cu o religie. Timp de veacuri, oamenii au psalmodiat: "Fie-ți milă de noi, Doamne, ajută-ne, Doamne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că eu făcut-o pentru că deveniseră conștienți de nedreptățile din societate. Nu este exclus însă ca ei să fi fost pregătiți pentru aceasta de romanul de familie pe care și l-au făurit în copilăria lor. Deși uitat, el a reapărut la suprafața conștiinței sub presiunea împrejurărilor exterioare. Din punct de vedere psihologic, romanul de familie corespunde unor condiții identice, fie că este ascendent, fie că este descendent. 491 Există o întreagă patologie a romanelor de familie la oamenii foarte nesiguri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o sinuzită sau o bronșită. De altfel, chiar dacă simptomele aparente nu persistă, este necesar totuși să ne întrebăm ce s-a întâmplat. Cu siguranță va trebui să ne curățăm organismul, în cazul în care nu ne dorim ca acestea să reapară sub o formă sau alta. Așadar, există și situații care necesită folosirea unei medicații toxice. De exemplu, în cazul cancerului, chimioterapia face, de ani buni, adevărate miracole pe care nu le putem șterge cu buretele. Datorită acestui tratament sunt salvate
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
scăpat să fie cele care, după tratament, au oferit organismului lor, pe termen scurt, mediu și lung, o igienă de viață în favoarea dezintoxicării acestuia. Celor care nu și-au schimbat deloc stilul de viață, este foarte probabil că le-au reapărut simptomele bolii după o aparentă refacere. Pentru o adevărată vindecare este nevoie să faceți apel la dezintoxicare. Învățăturile popoarelor antice există din timpuri imemorabile pentru a ne aminti de aceste practici; în lume, există oameni care cred în ele cu
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
mai țes o intrigă, ci antamează un spasm. Acolo unde doar extazul clipei contează, sunt foarte puține lucruri de spus. Nu mai există un timp aparte dedicat comprehensiunii. Viziunea frumosului colapsează în vizuina obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]