1,450 matches
-
își tot povesteau vise. În schimb, nuvela cu Ivan e teribilă. Eliade a fost întotdeauna așa: une boîte à surprises. Îți spunea într-o zi banalități, pe urmă venea a doua zi și ne trântea cîte-o idee prin care ne recâștiga pe toți. Am să-i scriu despre Ivan. Ține mult la literatura lui și, într-un fel, cred că speră să se salveze pe calea asta, compensând așa faptul că nu a mers spre filozofie. Bănuiesc că are o demonie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
magazinul este închis, străbate prin geamul vitrinei. Ghidîndu-se de altfel după el, în urmă cu un an, poliția a confiscat o parte din "butoni", socotindu-i nocivi pentru dieta freiburghezilor. Patronul magazinului a dat poliția în judecată și și-a recâștigat brânză și prestigiul. Ziua noastră se încheie în circiuma de alături, unde se poate lua un pahar din cele mai bune vinuri albe de Mosela, Baden sau Karlsruhe. Bogdan ne atrage atenția că Heidegger venea adesea, după prelegere, să bea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Karl Abraham scrisă de fiica acestuia. Nu era un semn bun. Zeițele și zeii pădurii aveau oare de gînd să-l abandoneze? Se Întorsese mergînd pe jos. Mergea iute. Mersul pe jos Îi dădea idei. Totul Îi dădea idei. Își recîștiga Încrederea În sine umblînd pe străzile Parisului. Ar fi putut compune o carte În minte, așa cum făceau prizonierii, Însă e mai ușor să te concentrezi Într-o celulă decît pe stradă. Pe drumul de Întoarcere, se oprise În mijlocul podului Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca o stîncă să bănuim că prietenul nostru aici de față, Daniel, nu e nici mai mult, nici mai puțin decît un fiu secret al defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nuanțele dintre ele. Ca să nu mori de imbecilitate, n-are sens să alegi decât între aceste două. Și cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fața acestei alternative, este un bun pierdut, pe care este problematic dacă-l mai poți recâștiga, mai rămâne doar eroismul. Atitudinea eroică este privilegiul și blestemul celor dezintegrați din viață, a celor suspendați și incapabili de orice satisfacție sau fericire. A fi erou - în sensul cel mai universal al acestui cuvânt - este a dori un triumf
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai România este în lume, ci și lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei țări, de nu vom pune febră și pasiune de sfârșit în începuturile noastre, sîntem pierduți și nu ne mai rămâne decât să ne recâștigăm umbrele trecutului nostru. Cuprinsul I. Tragedia culturilor mici II. Adamismul românesc III. Golurile psihologice și istorice ale României IV. Război și revoluție V. Lumea politicului VI. Spirala istorică a României Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui Isis”, zise Amparo, căreia adesea, din orgoliu, Îi plăcea s-o facă pe grandomana. „Dumneavoastră știți totul despre cultele lui Isis, Îmi Închipui”. Agliè răspunse cu modestie. „Numai puținul pe care l-am văzut din ele”. Amparo Încercă să recâștige teren: „Nu aveau loc acum două mii de ani?” „Nu sunt așa de tânăr ca dumneavoastră”, zâmbi Agliè. „Precum Cagliostro”, am glumit eu. „Nu-i el acela care, trecând odată prin fața unui crucifix, a fost auzit murmurând către servitorul lui: „Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de puterea mea de a scrie. Citeam însă imens. Era o foame îngrozitoare de literatură, o spaimă care mă îndemna să-mi ajung din urmă generația. Realizasem cât timp irosisem și acum nu mai știam ce să fac să-l recâștig. Și aici s-a dovedit de foarte mare ajutor medicina, prin această seriozitate de a cunoaște perfect terenul pe care te miști. Adică, scriind, trebuia să am sentimentul că fac o lucrare științifică, în care termenii trebuiau să fie exacți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
practica acestor trăsături de caracter. Modestia, demnitatea umană, refuzul compromisului, anticenzura - iată câteva dintre lucrurile care lipseau pe vremea când Nick și Mihnea s-au întâlnit pentru prima oară... Nu știm dacă am reușit să facem vreun român să-și recâștige demnitatea, nu știm dacă am învățat pe cineva să refuze compromisul. Unii spun că da, însă neputând să fim lângă ei zi de zi, nu știm dacă e adevărat. Am observat că, după concerte, toată lumea e dornică de schimbare; a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
decizia mea care poate părea tuturor nesăbuită ? Oare nu încerc ca prin această aventură să trag un semnal de alarmă : Exist ! Încă exist cu adevărat. Nu sunt doar umbra celei care am fost. Și mai cu seamă, nu vreau să recâștig iubirea lor întreagă ignorând că timpul uzează ireversibil sentimentele ? Și oare nu sunt animată și de un vis vinovat, visul unei aventuri care ar putea reîmprospăta și viața mea ?" Nu își poate răspunde propriilor întrebări. Poate că în sub-conștientul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înțeleagă că atitudinea lui Gerhard era nu numai rod al grijii pentru Minodora, ci și al sentimentelor pentru mine, ascunse întotdeauna cu o pudoare și discreție ieșite din comun. Am înțeles și l-am ajutat cât am putut să își recâștige încrederea în el. Îl stimam și îl apreciam mult, dar nu am avut pentru el nici o fărâmă din chemarea care am avut-o pentru tatăl tău, Dora. Puteam să mă dărui lui numai închizând ochii și gândindu-mă la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum ar fi Bizanțul în Asia Mică. în 284, Dioclețian încearcă încă o dată să colecteze pentru Roma impozite, acceptate din ce în ce mai puțin. Zadarnic. Imperiul nu mai dispune de mijloace pentru a-și finanța apărarea. în 313, succesorul său, Maxențiu, încercând să recâștige sprijinul poporului și al nobililor, acordă libertatea cultului pentru creștinii din ce în ce mai numeroși, dar totul e în zadar: în 320, Constantin, învingătorul lui Maxențiu, se convertește; în 395, la moartea împăratului Teodosie, Imperiul Roman, care nu mai putea fi gestionat dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
1919, s-a descoperit că Își falsificase diploma de medic și că, de fapt, voia să fie un deschizător de drumuri pentru ceea ce numea „bărbatul german al viitorului“: un mascul atletic, cu un sentiment Înnăscut al fraternității, care avea să recâștige onoarea pierdută Într-un mod atât de umilitor În Marele Război. — În prezent conduce un club pentru „cultura corpului titanic“, deschis doar bărbaților, și profită de orice ocazie ca să ne critice. Se pare că gimnastica nu se poate face În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de petrol din Texas, iar noi, calota polară și inalienabilul său arhipelag, fără a pune În primejdie viața nici măcar a unui singur argentinian. Și mai mult Încă. Arheologia, hermeneutica, numismatica, statistica nu sunt, În zilele noastre, slugarnice; ele și-au recâștigat În timp libertatea și, comparate cu mama lor, Istoria, sunt științe pure. Esse est percipi Vechi turist al zonei Núñez și al Împrejurimilor ei, n-am putut trece cu vederea faptul că lipsea de la locul său dintotdeauna monumentalul stadion River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
creștin-ortodox transmis prin mijloace moderne Părintele Ion Bria a sesizat, în lucrarea Liturghie după Liturghie rolul contemporan al mass-media: "Presa, radioul și televiziunea sunt mijloace pedagogice de mare influență de care Biserica trebuie să știe să se folosească pentru a recâștiga popularitatea ei. Dar Biserica trebuie să fie și să rămână ea însăși, nu ceea ce politicienii sau mass-media ar dori să fie"43. Cu alte cuvinte, Biserica să fie cea care să folosească mijloacele de comunicare în masă, și nu ea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am întors la azil și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se mai gândea Îi se părea că nu se mai gândea de mult) nici la soarta ei, nici la boala ei, nici măcar la minciuna în care își îmbrăca boala, ci doar trăia în grabă, de parcă ar fi dorit nu să recâștige ceva, întrucât nu pierduse nimic, ci să recâștige un teren cât mai mare în timpul mic rămas. Adică nu voia să piardă nimic din câte i se puteau întâmpla și la care putea participa, încercând să le facă pe toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se mai gândea de mult) nici la soarta ei, nici la boala ei, nici măcar la minciuna în care își îmbrăca boala, ci doar trăia în grabă, de parcă ar fi dorit nu să recâștige ceva, întrucât nu pierduse nimic, ci să recâștige un teren cât mai mare în timpul mic rămas. Adică nu voia să piardă nimic din câte i se puteau întâmpla și la care putea participa, încercând să le facă pe toate cu frenezie, deși îi lipseau puterile și uneori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lipsi de încrederea în ceea ce se petrece pe scenă. Întoarcerea la izvoarele unei arte care știa cum să biruie dificultățile reprezentării invizibilului presupune și o întoarcere la capacitatea de a da crezare lucrurilor văzute în spectacol. Teatrul trebuie să-și recâștige puterea de convingere, să ne facă să credem din nou în fantome. Pierderea încrederii, imposibilitatea de a mai crede - fenomene specifice epocii noastre - sunt, alături de procesul intentat mimesis-ului realist, pricipalele acuzații aduse de Craig teatrului modern. „Ne-am pierdut credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Deși Își considera trupul o masă de debilități, Își credea sufletul destul de bolnav și, prin urmare, important În viața ei. Cândva fusese catolică, dar, descoperind că preoții erau infinit mai atenți când era pe cale să-și piardă sau să-și recâștige Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans, cei doi au făcut schimb de priviri - de partea lui, disperare, de a ei, regret - și serata a continuat, cavalerii recâștigându-și Încrederea și Începând din nou să o ia unul de la altul În timpul dansului. Cu un sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]