2,574 matches
-
aproape ... Creatura mirosea groaznic. Nasul lui era doar la câțiva centimetri depărtare ... Gerard se aplecă și îl ciupi tare pe animal de nasul moale. Creatura urlă și sări în spate, aproape doborându-l pe Gerard de pe stinghia lui. Papagalul își recăpătă echilibrul. — De fiecare dată când te întorci, să te aștepți să mă vezi, spuse Gerard. Pentru că, la un moment dat, te vei întoarce, iar eu voi fi acolo. Și te voi ucide, Matt. Animalul se întinsese la pământ, frecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din meditație, tânărul tresări și se Întoarse spre femeia roșie la față și plinuță care răsărise lângă el și, ținând Încă În fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea recăpăta ușor siguranța sa masculină. — Îmi pare rău... spuse, Înclinând capul spre dreapta. Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să-i arate că Îl ierta și apoi se uită la fața lui aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
societate, competiție, marketing, economie de piață liberă, luptă pentru putere, sărind unii la gâtul altora pentru o altă fărâmă de triumf... cu siguranță nu avea nevoie de toate astea și de tot... ...rahatul ăla. Cu ochii Încă la ecran, Însă recăpătându-și acum În Întregime pofta de mâncare, Asya și-a Împins scaunul În față și a Început să-și umple farfuria. A luat o bucată mare de kaburga și a Început să mănânce. Când a ridicat capul, a Întâlnit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așezat lângă el pe pat, să îl hrănească cu lingura. Din când în când își umplea gura cu pâine, pe care nu o putea mesteca decât după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l îmbrățișeze sau să-l strângă de gât. În ultimul moment, Porfiri o coti brusc într-o parte și se opri brusc ca și cum ar fi gata să se arunce la pământ. Ridcă o mână și îi întinse ceva. Apoi își recăpătă echilbrul și se îndreptă. ă Ce ții acolo? spuse Salitov care nu reușea să-și facă vocea să sune natural. Porfiri îi întinse mâna în care ținea cadoul Verei. ă În cealaltă mână. ă Nu vrei să știi ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cei mai mulți oameni nu reușesc să transforme pasiunea nestăvilită Într-o relație frumoasă. — Da... dimineață plec din rulota asta nenorocită, zise Desert Rose, Întrerupându-i firul gândurilor. Îl sun, Îi zic că plec, și gata! Se Îndreptă, ca și când și-ar fi recăpătat demnitatea. Abia aștept să-i văd fața când mă car. Nu sunt sclava lui, să mă spetesc aici În timp ce el se distrează cu prietenii lui. Apoi se Întoarse spre Kitty și o anunță cu convingere: — Mâine plecăm de-aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
i-ar fi Întrerupt ritualul de Împerechere. — Nu pot să vin, trebuie să returnez DVD-urile; n-am vrut să arunc banii pe chirie pentru ele, așa că le-am cumpărat, le-am folosit și acum le duc Înapoi, ca să-mi recapăt banii. Așa am făcut mereu, ca să nu dau banii pe Închiriat. — În regulă, putem să mergem cu taxiul și să ne oprim să lăsăm DVD-urile În drum spre Bel Air, zise Kitty Încântată de idee. Haide, o să-ți placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că avocata avea câteva zile de concediu. — E disponibilă? Întrebă detectivul Fitzgerald. — Din păcate nu, dar va fi În curând, blufă Desert Rose pierdută. Își luă șalul și-i urmă pe detectivi În stradă; aerul proaspăt o ajută să-și recapete pe moment siguranța de sine. — Domnule detectiv Fitzgerald, am cel mai bun avocat din oraș care va dovedi că sunt nevinovată. Dana Diamond a făcut acuzații false și va avea necazuri din cauza asta. Ursul polar, care-și târa picioarele În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de la stradă nu se deschide larg pentru ca vecinii să poată să vadă și să ducă vorba că văduva lui Estudioso și bătrânul de la olărie se iubesc cu o iubire adevărată și în sfârșit mărturisită. Cu un glas care aproape își recăpătase tonul natural, Cipriano Algor repetă, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru noi, Singura soluție este să rămâi, spuse Isaura, Știi bine că nu pot, Te vom aștepta aici, Găsit și cu mine. Câinele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
băgăm de seamă mai mult. Între două sărutări, Cipriano Algor întrebă, Cum se face că ești aici, dar Isaura nu răspunse imediat, mai erau săruturi de dat și de primit, la fel de urgente ca și primul dintre toate, în sfârșit își recăpătă suflul și spuse, Găsit a fugit chiar în ziua când ai plecat, a făcut o gaură în gardul de la curte și a venit aici, nu l-am putut sili să se întoarcă, era hotărât să te aștepte până nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Înlăuntrul unui secret, secretul a ceva ce rămâne Învăluit, un secret pe care numai un alt secret Îl poate explica, e un secret despre un secret care-și află mulțumirea Într-un secret. (Ja‘far-al-Sâdiq, al șaselea Imam) Mi-am recăpătat lent cunoștința. Auzeam sunete, eram deranjat de o lumină mai puternică acum. Îmi simțeam picioarele amorțite. Am Încercat să mă ridic Încet, fără să fac zgomot, și mi se părea că stau pe o suprafață plină cu arici-de-mare. Mica Sirenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre ceilalți din asistență. „Haide“, zise el sfidător, „să Încercăm, atunci“. Madame Olcott mișcă brațul ca și cum ar fi dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse neliniștit privirea numai către Lorenza, ținută acum din nou de brațe de cei doi uriași, scuturată de niște tresăriri repezi. Lorenza Își recăpătase cunoștința. Plângea. Nu știu dacă Belbo s-a hotărât să nu dea, În fața ei, spectacolul fricii sau dacă hotărârea lui a fost mai degrabă singurul mod În care putea să dea greutate disprețului și autorității lui asupra adunăturii aceleia fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unor zei mărunți & cum să Îi reabilitezi pe fanatici“, „Cum să te bucuri de micile plăceri ale vieții fără să duci mîna la portofel“, „Cum să te simți iubit cînd toată lumea te urăște cu spume“. Cursanții Învață cum să Își recapete imaginația pe care au pierdut-o În timp ce Își cîștigau averile. Prin utilizarea unui sistem de zece puncte, În care fiecare milion de dolari echivalează cu pierderea unei UI (unitate de imaginație), programul Încearcă să atenueze sterilitatea și pustietatea sufletească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Într-adevăr. Diavolul lasă hainele de proiecționist În cabină și pleacă spre peștera lui din Balcania, pentru niscai R și R. Oamenii din ziua de azi pot fi așa de obositori! Oh. Flutură o copită pe deasupra sălii și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ieși de după nori. — Ce bucurie să te văd. Ce te-aduce aici la ora asta? — Am trecut doar în fugă. Două lucruri. Unu: am întâlnit un bărbat și, deși suntem abia la început, trebuia să-ți spun. Ralph zâmbi larg, recăpătându-și ceva din șarmul de odinioară. — E un om foarte norocos atunci. Îmi fac uneori griji că ți-am subminat șansele la căsătorie. Ți-am transmis toate defectele mele: o preocupare obsesivă pentru ziar, năravul curselor, mai mult cinism decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să știi ce-a mai făcut onorabilul domn Jack, care nu are obiceiul să profite de femei în stare de inconștiență? Stevie rânji auzind cum i se confirmau bănuielile și se întrebă ce se întâmplase când femeia cu pricina își recăpătase cunoștința. Nu, dar am o bănuială c-o să-mi spui. — Ne-a furat doar cel mai bun client! Lui Ronnie Newlands i s-a făcut o ofertă pe care n-a putut-o refuza și își mută afacerea - fiecare apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un fel de martir. În plus, nici nu era. Avusese parte de o carieră a naibii de reușită aici. — Nu, Ben. Erau prea multe lucruri pe care mi le doream aici. Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în secunda următoare, se prăbuși leșinată pe podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam dat emoții cu asta. Nu cumva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te împușc pe loc. A ridicat piciorul și l-a lovit fără milă peste mâinile care se agățaseră de sacii de ciment. Pielea de pe degete i s-a jupuit și a început să sângereze. — Vai! Non, non! Gaston și-a recăpătat vocea. Până în clipa aceea fusese mut de frică. Stătea și se uita, fără glas, la cei doi japonezi. — Gas, intră și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem că ne uităm pe-aici. Endō-san, strigă disperat Gastom. Câine-san, îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Adineauri. — Când adineauri? — În mașină... în timp ce vă schimbați hainele, răspunse Gaston printre suspine, ștergându-și sângele ce-i curgea din nas, de la loviturile lui Endō. La cea mai mică mișcare a lui Endō, rezemat de zid și încercând să-și recapete suflul, Gaston se dădea înapoi, înspăimântat. — Ai de gând s-o întinzi? — Non. Non. Endō se uita la acel monstru ciudat ca și când îl vedea pentru prima oară. Era mai fricos decât un câine vagabond, dar dacă te purtai puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a deschis încet ochii. Un petic de cer era senin și a văzut zburând într-acolo o egretă singuratică, bătând din aripile ei albe ca zăpada. Dar a văzut-o nedeslușit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să te vedem. Linda a izbutit să-și recapete sîngele rece și spune fericită: — Arăți Încîntător. Apoi trage cu coada ochiului la ceas și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea mea cumnată, măsurîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]