1,656 matches
-
ne grăbim, te rog? Nu stau niciodată atât de mult când ies la plimbare, iar Felix ar putea să-și facă griji. Danny simți un imbold să-l pocnească din nou. Se uită fix la apă, imaginându-și spinări de rechini ce despică valurile. — Ține-ți gura și răspunde numai la ce te întreb! Acum zi despre servicii. Marea plăcere a lui Felix e să-i descopere pe poponari, nu? — O, Iisuse... da. — Printre cei pe care i-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
minusculă, iluminată de felinare din hârtie. O ușă de sticlă era pe jumătate deschisă în spatele lui. Cei doi tipi musculoși, care abia se distingeau, stăteau îmbrățișați pe podeaua dinăuntru. Christopher zise: — Te rog, pot să plec? Danny se gândi la rechinii din trecutul lui. Nu-i spune lui Gordean că am stat de vorbă. — Și ce să-i spun despre nasul meu? — Spune-i că te-a mușcat o scârbă de rechin. — Christopher! Vii odată?! *** Danny se întoarse pe La Paloma Drive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Te rog, pot să plec? Danny se gândi la rechinii din trecutul lui. Nu-i spune lui Gordean că am stat de vorbă. — Și ce să-i spun despre nasul meu? — Spune-i că te-a mușcat o scârbă de rechin. — Christopher! Vii odată?! *** Danny se întoarse pe La Paloma Drive. Un arc de lumină se profila deasupra Pontiacului abandonat. Mike Breuning stătea pe capota unei mașini a LAPD fără însemne și se uita cum un criminalist de la laborator recolta amprente. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu-i oferea niște informații speciale, informații despre care Gordean susține că nu există. Mal medită asupra acestor acuzații. — Cine e informatorul tău, Dudley? Și de ce vă pasă așa de mult de Upshaw, ție și lui Breuning? Dudley zâmbi - un rechin simpatic. — N-aș vrea ca instabilitatea psihică a flăcăului să-i afecteze activitatea în ancheta marelui juriu. Și nu voi divulga numele informatorilor mei, cum n-ai face-o nici tu, căpitane. Nu, dar împroști cu noroi un coleg polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afurisită se desface în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau cartea mea. Sunt norocos. Am reușit în sfârșit să realizez ceva interesant. În sfârșit, sistemul universal m-a înregistrat... Dacă rechinul care se freacă de chila ambarcațiunii mele m-ar înșfăca astăzi, lucrul n-ar avea importanță, din moment ce mai târziu ar fi găsită cartea mea. Dacă, dimpotrivă, aș ști că ambarcațiunea și jurnalul meu ar sfârși în flăcări, aș fi disperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Sau simplă-simpluță? Și ce culoare? Știu că sute de ziariști se vor fi repezit să afle cum a trecut doamna prin cele 7 furtuni pacifice anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și singurătate. Aș fi putut aduce o contribuție esențială, aveam pașaportul pentru San Diego, dar afurisita asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
doamna prin cele 7 furtuni pacifice anunțate domnului prin radio. Alte sute o vor fi chinuit cu întrebări legate de atacul rechinilor. Eu cred că s-a studiat insuficient, s-au emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și singurătate. Aș fi putut aduce o contribuție esențială, aveam pașaportul pentru San Diego, dar afurisita asta de indispoziție reumatică... „La 10 iulie, vasul englez «Piccardy» zărește un iacht fără cârmaci, plutind liniștit pe Atlantic - 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de cercei din aur reprezentând cabina spațială Apollo. John Fairfax - plecat din Insulele Canare la 20 ianuarie - ajunge în Florida, la 20 iulie, trecând Atlanticul într-o barcă cu vâsle (8 metri lungime), în formă de pantof, împodobită cu aripi de rechin, amintire dintr-o luptă dusă pe ocean. Fairfax e bronzat și într-o dispoziție excelentă: - Vreau să dorm o săptămână. - Guvernul Maiestății Sale a primit suficiente garanții că oceanograful american Dan Taylor nu va face nici un rău, cu submarinul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de când mă știu“, susține Correia într-unul dintre puținele interviuri pe care le-a dat până acum, cel pentru „Razor Dolls“. „Întotdeauna am fost atras de lucrurile mai întunecate. Chiar și când eram în clasa I, îmi amintesc că desenam rechini care mâncau oameni. Stilul mi l-am dezvoltat pur și simplu, maturizându-mă, desenând tot timpul, citind benzi desenate și uitându-mă la filme. Preferatele mele sunt cele la care mă sileau verișorii mei să mă uit la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
verde pentru anchete. Nu s-a întâmplat așa ceva. De ce nu, ne explică tot Adrian Năstase, după câțiva ani. În 2006, într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, fostul prim-ministru este întrebat de ce nu a dat atunci drumul la dosarele „marilor rechini“. Răspunde candid: „Pentru că n-am vrut, pentru că n-am vrut în perioada cât eram la guver nare să dezechilibrez guvernul sau echipele, sau guverna rea, sau economia, sau partidul, sau... De ce? Pentru că eu aveam un deadline care era decembrie 2004
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
lupta cu corupția și care a fost, de fapt, raportul dintre factorii interni și impulsul extern dat de UE. Anticorupția ca deranj pentru „oamenii de bine“ Mai spune Adrian Năstase că nu a vrut să dea drumul la dosarele „marilor rechini“ pentru că nu a dorit „să dezechilibreze guvernul sau echipele, sau guvernarea, sau economia“. Cu alte cuvinte, ideea asta de anticorupție este o idee destabilizatoare, care încurcă bunul mers al lucrurilor. Convingerea lui Năstase nu este deloc singu lară în România
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
cuvinte, acel model de efervescență în schim barea legi lor își atingea limitele. Trebuiau rezultate. Dar aici apare blocajul: rezultate ar fi însemnat oameni la pușcărie, abandonarea pactului social. Sau, în cuvintele lui Adrian Năstase, să dăm drumul dosarelor „marilor rechini“ (totuși, termenul e impropriu, nu existau res pec tivele dosare, ideea asta că un dosar se face peste noapte și există dosare pentru toți, doar așteptând cu loarea verde, e un mit). Întrebarea cheie: s-ar fi putut întâmpla asta
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
îmbogăți cognitiv și ne vor da mai mult contur existențial. Cu alte cuvinte, va fi marfă. În toate sensurile: vor spori comerțul de idei, import-exportul de năravuri, traficul de creiere și glande. Concediile vor fi exotice și active. Vom pescui rechini din ocean și le vom da drumul înapoi, după ce le vom pune plombe la toate cele trei rânduri de dinți. Marea modă va fi cea a safariurilor răsturnate: vom captura pui de elefanți orfani, ca să-i alăptam cu vadra; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
părea. Înainte ca aparatul să-i taie macaroana, Irene se chinuise să-l facă să priceapă cât de diferită fusese atunci când îl cunoscuse pe el. Până atunci nu avusese de-a face cu bărbați cinstiți. Ea încercase să înoate printre rechini, da ? Își coborâse standardul așteptărilor - chiar și în ceea ce o privea direct pe ea. Pleacă, i-a spus Naji. Am decis deja. Naji era mai înalt decât Ahmad - avea aproape un metru optzeci și doi - și slab. Avea mâini catifelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ion, membru al Uniunii Epigramiștilor din România, se prezintă în fața publicului cu un volum de rondeluri, Șah etern (Vega Prod ’, Buzău, 2007). Încercarea sa de a trece de la un gen la altul este „eroicomică“, ca o tentativă de a prinde rechini cu undița. Experiența de epigramist se dovedește ineficientă pentru exprimarea unor trăiri complexe. Inadecvarea este cu atât mai evidentă cu cât autorul se angajează în scrierea unor declarații de dragoste, profesiuni de credință, discursuri rechizitoriale la adresa umanității etc., care presupun
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca o mușcătură aproape că-i sfâșia pielea, ca și cum el însuși, Ivan, ar fi deve nit una cu peștele, ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai mică. Pupa sa ascuțită se înălța, ca o înotătoare dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
România este o țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe ceva care cu timpul o să devină un potrivit de mare lac umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
poate intra. Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă. Și eu am fost învățător iar ei, în tot publicul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degeaba chema Că era agățat cu un cablu electric de după gât pe niște bușteni și așa răstignit îl ducea apa în fundul galeriei, de unde nu mai putea fi salvat, cum nu-l poți salva pe unul care-i prins de un rechin uriaș, în gura lui plină de dinți înfricoșători Cum am putut, cum n-am putut, m-am aruncat să-l prind de mână și să-l extrag din pericol, dar n-am reușit a-l desprinde și a-l mântui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mandate. Toți cred că nu avem suflet, dar suntem mai sufletiști decât cei ce ne cred răi. Dacă nu aveam milă, făceam vreo nenorocire și nu ocoleam obstacolele din mandatul ăsta. E multe curse aici care se întind între mulți rechini, multe hiene. Eram un fel de săgeată, să fac diverse lucruri, să mă iau de unul, de altul și, dacă eram să fiu cum vroiau ei, ajungeam rău, că la începutul mandatului mă enervam ușor și făceam cine știe ce panarame, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
barca din urmă, hai, mai cu energie, îi admiri dinții, îl încurajezi când a-nceput să mestece o bucată de cârmă, așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]